Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Adrenalina cu orice pret?
Cu o moarte suntem toţi datori. Că ne ducem după un accident de maşină, când avem 18 ani, sau la 90 de ani de moarte “bună”, tot acolo ajungem. Unii ajung la bătrâneţe cu poveşti multe despre ce nebunii au făcut, alţii nu prea au ce povesti. Am putea spune că au trăit degeaba, dacă nu au făcut nebunii, când încă puteau.
Pentru Sebi, moartea bună este când faci ceva ce-ţi place. Moartea lui Steve Irwin a fost una bună, teoretic cel puţin. Nu s-a stins după luni de suferinţă, nu s-a stins când mai era doar o carcasă inertă cu un suflet prizonier, a murit tânăr în timp ce făcea exact ce iubeşte.
Clar că a murit mai bine decât prietenul nostru, răpus de un cancer pe care l-au descoperit mult prea târziu. A mai trăit 5 săptămâni. Poate nu atât de bine ca un cumnat de-al bunicii mele, decedat acum 5 zile. La 67 de ani. S-a pus în pat seara să doarmă, iar dimineaţa nevastă-sa era uimită că e deja 6 şi nu s-a trezit să hrănească animalele. Om în plină putere, sănătos şi foarte harnic. A murit în somn. Spre deosebire de Irwin, “cumnatul” nu a lăsat o nevastă tânără şi doi copii ce vor creşte fără tată.
Cred că aici de fapt mi se termină mie apetitul pentru adrenalină. Când ştiu că o prostie de-a mea ar lăsa în urmă nişte oameni care vor suferi o viaţă întreagă. Nu spun nu unei plimbări pe jet-ski de pildă. M-aş “da” şi cu motocicleta, cum aş prinde ocazia. Nu m-aş apuca de fumat însă, de băut în disperare sau de droguri. Nici nu m-aş băga în pat în fiecare seară cu alt bărbat.
La bătrâneţe, pe care sper să le prind sănătoasă, voi avea mai puţine poveşti de spus celor care au timp şi chef să mă asculte. Nu am o listă interminabilă de bărbaţi la activ, nu m-am făcut “muci” niciodată, despre droguri ştiu din filme. Îmi place să călătoresc însă şi sper ca pe atunci să am şi mai multe de povestit de pe unde am umblat. Îmi place să mănânc tot felul de minuni, să fac sport. Nu m-aş da în lături de la un bungee jumping sau o tură într-un roller-coaster. Nu m-aş arunca însă cu capul înainte doar pentru puţină adrenalină şi clar nu mi-aş bate joc de corpul meu.
Mi-ar plăcea să am alături un temerar ca Steve? Nu. Aş dori să fim împreună sănătoşi şi peste 30 de ani. Să ne vedem urmaşii, să povestim pe unde am umblat prin tinereţe. Prefer la orice oră un tip fără un exagerat spirit de aventură, decât să-l vizitez la cimitir. Pentru că nu mă încălzeşte cu nimic, dacă, ferească ăl de sus, păţeşte ceva. Nu doresc să cresc copii fără tată şi nici s-o iau de la capăt la 40 de ani cu găsirea unui bărbat decent.
Până unde deci mergem cu dragostea asta de adrenalină?
[poll id=”26″]
Tocmai eu m-am gasit sa votez pentru moderatie 🙂 In tineretile mele zbanghii, era sa-mi rup gatul de mai multe ori, in general pe munte la catarat sau la ski, conduceam cu viteza destul de mare si chiar daca stiu ca am in sange reflexele necesare pentru a scapa cu viata, acum nu mai fac asta. Nici pe munte nu ma mai catar, nici cu skiurile nu ma mai dau. De condus conduc ca un melc, mai ales daca-s cu copilul in masina. M-am lasat si de fumat din acelasi motiv: as vrea sa mor sanatoasa si cat mai tarziu posibil 🙂
N-am votat nimic, pentru că sunt cumva între primele două … adică da, îmi place să experimentez, poate nu neapărat pentru adrenalină, cât pentru curiozitate, descoperire, nou etc. … așa că dacă sky-diving-ul ar fi considerat periculos, chiar și așa, eu tot m-aș ”da” la el. În schimb cu droguri și prostii de-astea chiar nu, nu-mi pasă de senzații și de chestii de-astea. Deci eu sunt între. Nu m-aș arunca nici înainte, cu capul, de tot 😀 ( numai puțin 😛 ) dar nici nu m-aș da în lături. Depinde … nu e dragoste de adrenalină, repet, ci mai mult un apetit pentru tot felul de experiențe. Pentru mine adrenalină poate însemna și să pescuiesc în Alaska. 😛
Nu-mi place sa risc, decat intelectual 😀
Uite, acum risc si te rog sa-mi faci favoarea de a-mi face o vizita pe blog, unde te asteapta o leapsa frumoasa.
E bine sa simţi un pic adrenalina , măcar asa în week-end-end :))
Adrenalina pentru unii este chestia cu care isi alimenteaza viata…daca as fi unul care ar sari de la 1200 m cu parasuta in fiecare zi clar as putea fi dornic de adrenalina…iti intra in sange si ceri mereu senzatii tari…Nu as fi spus asta daca nu cunosc persoane 🙂
Sper ca nu l-a apucat nevoia de adrenalina pe „Soare” si vrea sa faca poze cu cutia de cafea de pe crestetul Statuii Libertatii 🙂
Eu una nu stiu ce varianta sa aleg la votare. Nici nu sunt vreo aventuriera de felul meu, ci mai degraba comoda din lene, dar ce sa zic, cu gandul as face multe.
Apoi, daca e sa te gandesti numai la cum se conduce pe drumurile romanesti, cam facem sport extrem toti soferii. Indiferent cat de preventiv conduci tu, intotdeauna ai putea sa intalnesti pe unul care adoarme pe contrasens…
Asadar, daca ar fi sa-mi aleg moartea as prefera una subita si pe neasteptate, cum se zice in cartier la mine 🙂 Indiferent la ce varsta ar fi, asta e, decat sa ajungi o carcasa, cum ziceai, mai bine pe nepregatite.
N-as vrea sa mor dintr-o prostie, chiar daca mi-ar face placere la momentul ala. Steve de exemplu a lasat in urma o fetita pe care n-a apucat sa o vada crescand. Nu cred ca – daca ai putea sa-l intrebi – ar schimba moartea facand ceea ce-i place pe posibilitatea de a fi alaturi de copilul tau. Plus ca asta mi se parea o chestie idioata si egoista. Nu m-as pune in pericol doar pentru ca-mi face placere, stiind ca am o familie care ma iubeste pe care as priva-o in mod egoist de prezenta mea.
Am facut parasutism doi ani. Dupa o intrerupere vreau ca anul asta sa-mi reiau activitatea. Stiu ca sunt riscuri dar asta nu ma opreste. E o pasiune si merita. Pana la urma toti suntem datori cu o moarte. Daca e sa mor atunci sa mor facand ceva ce imi place !
Am votat cu optiunea 3.
Nu-mi place sa risc, nu din cauza de frica de moarte sau de alte accidente. Pur si simplu eu nu iubesc adrenalina 🙂 !
Am mai multi ani de cand am o viata foarte putin agitata… adica sangele meu nu a mai vazut adrenalina de multa vrema 🙂 !
🙂 🙂 toti suntem datori cu o moarte – eu zic ca toti suntem datori cu o viata ! 🙂 🙂 daca o fi sa mor atunci sa mor facand ceva ce imi place – eu zic ca mai bine sa traiesc facand ceea ce imi place iar despre moarte … mai vedem noi.
Adrenalina este un hormon secretat in situatii de stress. Este secretat si cand te certi cu sefu’ si cand ti-o ia cineva inainte la coada la benzina, si cand primesti plicul de la ANAF da’ n-am auzit pe nimeni spunand “maaaama ce misto, mi-au dat aia de la ANAF o amenda de 5 000 de lei, ce misto, abia astept inca una ca sunt dependent de adrenalina” 🙂 🙂
Povestea asta cu “ce misto e adrenalina-n sange” este o poveste de ziare de cancan si reviste glossy. Si “adrenalina la maxim” este tot asta. Cui dracu’ ii place sa i se usuge gura, sa i se faca pielea de gaina, sa il apuce transpiratiile si sa i se “urce inima-n gat” ?? Ca asta patesti de la adrenalina, vrei sau nu vrei.
Am ce sa le povestewsc nepotilor, am facut destule, din astea normale dar cu “miez”. Si cu siguranta ca daca le-as spune “taica io am trecut numa’ pe rosu ca eram dependent de adrenalina” o sa rada de mine.
Si “adrenalina” este o problema de cultura si educatie 🙂 🙂
Prefer sa nu risc, mereu se gasesc alte lucruri mai frumoase de facut!
Imaginea asta e cea mai reprezentativa pentru ceea ce simt cand citesc ce spui aici https://shoppers.ro/i_feel_like.jpg
Steve era o specie rara , cuvantul frica nu exista in dictionarul lui.
Intr-o zi mi-a trecut prin cap o idee : ce sanse sint ca sa fiu nascut in aceeasi zi cu el ? Am dat un mic search – surpriza, diferenta era doar de cateva zile. De-ar fi fost aceeasi apropiere si in privinta curajului…