Asa-i in tenis

Mai fac ordine prin catraliardele de poze de anul trecut, că încă este ca la nebuni prin folderele mele. Dacă tot vom împrospăta colecţia în câteva săptămâni (plecăm în 7), mă gândesc să mai scriu despre una-alta, că voi avea “marfă” proaspătă din martie începând. Aşa că azi revenim în timp până în 28 august 2010, când prietenii noştri ne-au luat la Arthur Ashe’s Kids Day în mirobolantul Flushing Meadows, “casa” lu’ US Open printre altele.

Deşi pasiunea mea pentru tenis s-a terminat cam pe vremea lui Stefan Edberg, nu puteam rata ocazia de a vedea totuşi Corona Park. Vreme mişto, cald de să căpiezi, cer perfect senin şi şansa de a face multe poze.

R. a parcat maşina în zona muzeului, nu în parcarea mare, aşa că am prins zona respectivă aproape pustie. Marea de oameni era în parcarea oficială, noi am avut loc destul să facem primele poze în linişte.

Acesta este “globuleţul”, vedeţi cât de “mic” este.

Stadionul Arthur Ashe, ăl mai mare şi mai tare, înconjurat de tot felul de terenuri mai mici pe care se joacă meciurile mai puţin importante. Din ce am aflat de la R., unele se pot şi închiria.

Una dintre statuile din zonă şi un banner US Open, să ştim clar că am ajuns unde trebuia. Plin de lume, mai ales copii, că pentru ei e marea sărbătoare.

Ne pregătim să intrăm şi în tribune. Facem eforturi să ne găsim unii pe alţii (trebuia să ne întâlnim cu alţi prieteni, dar abia peste ceva timp ne-am adunat) şi urcăm spre locurile din tribune.

Am aşa un sentiment de “gâdilici” la inimă. Am văzut tot felul de meciuri de la Flushin Meadows, uite că am ajuns să-mi pun fundul pe un scaun şi acolo. Tribunele-s pline, lumea aplaudă şi loveşte nişte porcării gonflabile, ce sună ca nişte cinele lovite cu barosu’. Naiba ştie cum îs făcute, dar gălăgie produc, nu se joacă.

Aţi ghicit că şi a mică a vrut unelte din astea de surzenie, aşa că masculii noştri au părăsit zona în căutare de gălăgioaice. Şi de ceva răcoritor. Normal că au omis să ne aducă şi nouă ceva de băut. Hmmm.

Pe scenă s-au perindat tot felul de artişti pe care io nu-i cunosc. Au cântat chestii simpăticuţe însă, un pop destul de digerabil. Publicul, probabil mai bine înfipt în muzici actuale, era în delir.

Momentul X a fost când s-au adunat marii jucători ai momentului: Federer şi Nadal.

Dacă tot eram la cucurigu, am mai făcut câteva poze de sus …

La ieşire am încercat să nu ne pierdem prin mulţime.

Din fericire valul cel mare trecuse, aşa că nu au fost probleme. Ne-am oprit să vedem finalul meciului jucat de Monica Niculescu şi câştigat, nu oricum. Gâga a făcut poză cu ea, noi am felicitat-o. La plecare am mâncat un hot dog, că vedeam deja dublu de foame şi am mai făcut câteva poze.

Toată colecţia de poze, se poate vedea pe nou-renăscutul BestWorldImages.com, albumul Flushing Meadows – Corona Park. Abia aştept să mai pun poze acolo.