Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Boys Don’t Cry
Am scris prin 2009 despre cum văd eu problema bărbaților și a femeilor gay. Am prieteni „pe invers”, după cum li se spune, am cunoscut și femei din categoria respectivă și eu cel puțin sunt relaxată. Prin NYC am văzut nu o dată bărbați de mână și nu-mi amintesc să mă fi scandalizat. Până și fetița prietenilor noștri spunea amuzată „uite, doi nenea de mână”, dar, la cât e de bombardată cu desene animate Disney și trăind într-o familie straight, nu mă aștept să iubească femei. Și, dacă ar face asta, nu cred că eu cel puțin aș iubi-o mai puțin.
Majoritatea am crescut în familii în care asemenea relații sunt considerate „deviante”, majoritatea am auzit părerea Bisericii despre asta, puțini am fost în situația de a cunoaște personal oameni care aleg relații cu indivizi de același sex. Am făcut la început eforturi de a fi tolerantă, mai ales că prietenii mei sunt în relații CONSENSUALE și nu se „afișează” în public, să zgârie vreo retină. Așa că, așa cum alții nu-și bagă nasul în viața mea intimă, aleg să-mi văd și eu de borcanele mele.
De ce acest preambul?
Pentru că este până la urmă punctul „cheie” al filmului pe care vi-l recomand în această zi. Societatea cea intolerantă, care consideră că este normal să stabilească ce e OK și ce nu este într-o relație intimă între doi adulți.
Scenariul se bazează (din păcate) pe o poveste reală și tragică, a unui trans-sexual pe nume Brandon Teena. Brandon este o femeie ce se „poartă” ca un bărbat, pentru că nu a făcut nicio operație de schimbare de sex. După un scandal serios, se mută în Falls City (Nebraska), unde se împrietenește cu niște foști pușcăriași. Acolo o cunoaște și pe Lana Tisdel, viitoarea lui iubită, care în acel moment nu știe „ce este”. Totul merge bine la început, până necazurile legale ale lui Brandon îl ajung și în Falls City.
Pentru a scăpa de probleme, încearcă să-și plătească amenzile, dar ajunge în închisoare (sectorul femeilor). Cum veștile proaste circulă repede, prietenii lui Brandon află din ziar că este încarcerat între femei, iar sora Lanei (Candance) găsește acasă niște pantaloni plini de sânge și un absorbant folosit, ascuns în grabă sub saltea de „bărbatul” cu care sora ei se întâlnea. Citațiile pe numele Teena Brandon, găsite și ele printre lucrurile lui Brandon, clarifică toată problema.
Lana află că iubitul ei nu e chiar bărbat, dar reacția ei este de acceptare, spunând că-l va iubi, „orice” ar fi el. În mod normal, între oameni care înțeleg să-și vadă de treaba lor, totul s-ar sfârși aici. Probabil prietenii lui Brandon l-ar ignora de acum înainte, Lana ar continua să-l iubească, cei doi s-ar muta unde și-ar dori să-și caute un viitor.
Dar alții știu mai bine decât cei implicați direct în relație, pentru că, nu-i așa, ce nu înțelegem sau acceptăm trebuie distrus. Nu dau mai multe amănunte, ar fi păcat să vă stric plăcerea de a descoperi cum se derulează ostilitățile mai departe.
Filmul este incredibil de puternic și de bine realizat. Hilary Swank face un rol senzațional ca Brandon Teena, pregătindu-se atent (cel puțin o lună s-a îmbrăcat ca bărbat și a încercat să-și intre în pielea „masculină”). Nu suntem transportați în locații de vis, nu avem de-a face cu problemele celor din „high-class”. Boys Don’t Cry este un film despre omul obișnuit, dintr-un orășel murdar, omul care nu înțelege prea multe și nici nu acceptă altceva decât ce consideră el că este normal.
Este un film chinuitor, dar merită vizionat. Priviți-l cu inima deschisă, puneți-vă întrebări. Și apoi mulțumiți cerului că sunteți „normali”, după standardele sociale, că sunteți femei sau bărbați impliniți, că nu sunteți străini în propria piele. Mai departe de dezgustul pe care l-ați putea simți vizionând anumite scene sau chiar revolta față de reacțiile unor protagoniști, stau o istorie reală și probabil multe alte tragedii ce nu s-au transformat în film.
Un film exceptional, vazut si placut. Doar actrita HS nu imi place, in rest recomand. Si eu cunosc persoane gay dar niciodata nu i-am catalogat dupa asta. Pur si simplu nu ma intereseaza.
Nici io nu-s fana, dar a jucat foarte bine. La fel si in Million Dollar Baby despre care voi scrie in viitorul apropiat.
Până la urmă, ăsta nu e un viciu şi nici o alegere, aşa cum e catalogat, din păcate, de prea mulţi oameni “normali”. E o determinare genetică şi n-ai ce-i face.
Tind sa-ti dau dreptate insa cred ca lucrurile pot fi oarecum deviate. Nu am ceva impotriva acestui ‘trend’, pur si simplu sunt de parere ca alegerile le faci in baza unor principii, a unor dorinte si sunt mai putin determinate de genetica.
Mai Dojo, suntem o societate de KKO, cel putin noi romanii… Batranii nu pot intelege nici macar ca un baiat sau o fata are mai multe relatii, si cica de ce nu se marita cu “respectivu”, de ce iitrebe pe altu, etc etc… Mai astepti ceva de la Epoca Dinozaurilor ?! :))
1. Preambulul de genul “nu am nimic cu gheii, am prieteni dintre ei, dar…” a devenit prin supra-expunere greţos 🙂
2. Un fenomen care la noi a fost greu de înţeles încă din epoca “puiului-de-(co)mu(n)ist care se credea rocker rebel” şi probabil n-o să fie înţeles fără bătaie ca pe vremea revoluţiei din Iran e faptul că în aproape orice fel de societate, poţi să fii “deviant” şi să scapi de consecinţe mai neplăcute în 2 împrejurări: să fii ori milionar, ori cocalar.
Adică dacă eşti un Elton John, sau eşti cu un picior sau cu amândouă în lumea interlopă, fiindcă numai în aceste două situaţii nu depinzi de relaţiile sociale şi familiale tradiţionale: de căsătorie, de relaţiile de clan, de mama soacră, de pile, de simpatia colegilor de serviciu, de fisc, de asigurarea de sănătate, de credite etc. Dacă vrei să le ai şi pe astea, trebuie să te conformezi cât de cât, măcar la nivelul “se zice despre ăsta că e homo, dar nu ştiu sigur şi el nu vrea să spună”.
O transsexuală (shemale) poate să aibă vreodată altă sursă de existenţă decât prostituţia sau filmele porno?
O transexuala, poate lucra la fel de bine ca un straight. Nu vad de ce ar conta daca e gay sau straight.
pe aceeasi tema am vazut, pe langa filmul asta, vreo doua episoade din “cold case”. acelasi sfarsit, iar cele doua actrite din serial au fost cel putin la fel de bune ca hs.
Alt film pe o temă similară e Circumstance, doar că ăsta are un strop de exotism.
@alin, eu nu pot să-i înțeleg pe ăia care nu pot scrie un cuvânt ca lumea cap-coadă. Oare asta mă face dinozaur? 🙂 Românii, ca românii, dar uite ce au făcut americanii, acești promotori ai libertății :-))))
Eu nu am timp sa corectez ce tastez ca ma grabesc, asa ca.. Sunt prosti americanii, dar hai sanu ne comparam. Duminica am auzit de la o matusa de o fata de 15 ani, vecina cu ei, ca e “promisa” deja unui anume baiat vrut de parinti, alte cazuri, una se marita cu varul de gradul 1… DECI SI IN 2013, IN ROMANIA, EXISTA MENTALITATE DE EVUL MEDIU ! In caz ca nu stiai… Suntem vai de capul nostru, niste inapoiati si niste retardati, si din cauza asta isi bat joc denoi toti care vor asta….
daca o femeie e impreuna cu un transexual (fosta femeie, actual/in devenire barbat), respectiva femeie e straight sau lesbi?
Tind sa cred ca e bi 🙂
Foarte tare filmul. As mai adauga, din aceeasi categorie, filmul “I love you, Phillip Morris”.
Eu sunt total de acord cu persoanele gay, dar cele de sex feminin 🙂
Sincer nici eu nu sunt discriminator in aceasta privinta atata timp cat pastreaza bunul simt…! Am intalnit si oameni de calitate care erau gay…sau bi ma rog!
Bi, gay, alegerea lor. Singura problema este ca unii o fac mult prea demonstrativ. Celebrele parade prin asta deranjeaza, nu prin orientarea sexuala a participantilor.