Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Pe când eram dojo junior (și nici nu știam că-mi voi spune așa pe net), aveam, ca orice prunc, un porc în care să-mi țin banii. Porcul în cauză fusese adus de cineva cadou, era din ceramică și teoretic ar fi trebuit să-l sparg, odată ce-l umpleam, pentru că nu avea „gaură” de … excreție să spun așa. Ați ghicit că e vorba de o pușculiță, pentru că un alt gen de porc era cam greu de ținut la etajul doi, plus că, și când se mai supărau ai mei unii pe alții, se pare că evitau apelativul.
Deci porc – pușculiță am avut de la vreo 6 ani și îl „hrăneam” cu monede, pe care de multe ori le cerșeam cu nesimțire „dați-mi și mie banii ăia, să-i economisesc”.
Ai mei, încântați de avântul meu pionieresc (că am prins și această magnifică titulatură), îmi mai aruncau 1-2 lei în mărunt și chiar dădeau târcoale grăsunului să-l mai îngrașe chiar ei. Vă puteți imagina că din monede de max. 5 lei (și alea le prindeam destul de greu) nu prea făceai o avere, dar, pentru un copil, 30 de lei chiar erau cât o împărăție.
Când am simțit că porcușorul meu dă să facă poc, am luat un „clips” din ăla de păr (cum erau pe vremuri) și am scos monedele una câte una prin orificiul prin care intraseră. Știu că ar fi trebuit să fac porcul țăndări, dar mi se părea risipă, când era atât de frumos. Le număram pe toate, așa de-a valma cum erau pe patul meu, îmi notam cât sunt de bogată și, când era să iau ceva, tot ai mei plăteau, că averea în cauză intra de unde .. a ieșit .. tot în porc.
Bun, un happy-ending ar fi că am economisit și mi-am luat sfântul știe ce sau că-s un monument de cumpătare. Mda, vise, dojo, vise.
Cumva pe drum mi-am pierdut pasiunea asta pentru a ține de fiecare bănuț, am consumat economiile pe câte o jucărie, apoi le-am pus la loc etc.Porcul este și acum la loc de cinste în sufrageria alor mei și mi-e drag să-l privesc. Probabil încă mai sunt tot felul de monede prin el, dar nu m-am mai obosit. Undeva prin adulție, pe când intrasem și eu la muncă, am început să văd banii altfel. Să-mi fie rușine să am monede (zice lumea că-s săracă), să las ca un aristocrat zeci de bani, că doar nu-i voi purta cu mine.
Mi-am schimbat radical ideile în primul an de stat la americani, după ce m-a crezut un întreg magazin amnezică, plecând fără bon și mărunțiș. „Miss, you forgot your change and your receipt”, a urlat omul de la casă de s-a auzit în jumătate de Queens și probabil peste Manhattan în New Jersey. Eu, obișnuită că magazinele românești nu dau mărunt și că mă pot în general șterge cu bonul (din păcat nici chiar pufos nu este), le-am lăsat în plata domnului inițial. Pentru a nu mai atrage atenția unui întreg magazin, m-am obișnuit să-mi iau „dreptul”.
Revenită în țară, am pus la punct planul de atac: voi sta să-mi iau mărunțișul și chiar bonul. Raportez cu încântare că magazinele AU rest. Nu cred că au fost 2-3 ocazii din 2010 când nu au avut mărunțiș. Am și eu în general, așa că ne completăm bine.
Dacă tot am convenit că și aia 10 bani SUNT AI NOȘTRI, hai să vedem ce putem face cu ei, că tot credem că sunt în general inutili. Cel mai mult m-am distrat când am citit despre protestele șoferilor, care au plăti cu mărunt. OK, felicitări, ĂIA SUNT BANI, chiar dacă nu ușor de numărat. 1000 de lei nu sunt 500 doar pentru că-i plătești în monede.
Nu mai suntem în anii 80, dar mă gândesc că niciun copil nu s-ar supăra să aibă propria pușculiță, în care să pună câte un bănuț. Ceea ce învață este să aibă RĂBDARE, până se adună bani de ceva ce-și doresc, plus că observă că puțin câte puțin banii se adună. Suntem destul de debusolați economic vorbind, dar măcar copiii noștri să re-învețe bucuria de a economisi câte puțin și de a găsi valoare în ceva ce pare .. inutil.
Nu mai știu dacă anul trecut sau în 2010 iubi i-a luat fetiței prietenilor noștri o pușculiță de pe ebay de forma unei case de marcat de pe vremuri. Din aia burtoasă, cu o manivelă mică de care tragi, când pui moneda în pușculiță. Și monedele mai mari de un cent sunt numărate chiar, apărând numărul de dolari pe care i-ai acumulat. Nu vă spun cum trăgea asta mică de manivelă și, de câte ori îi dădeam bani pentru pușculiță, se lumina de bucurie.
Periodic, pentru că nu e atât de mare, pușculița se golește și copilul își ia ce dorește (de preferat păpuși, dacă o întrebați). E clar că, într-o țară cu salarii de mii de dolari, faptul că strângi 20 de dolari în monede e ca și nimic, dar principiile rămân: dacă aduni câte puțin, ajungi să ai o sumă mai mare, pe care o poți apoi „investi” în ceva.
Chiar și noi, că suntem ditai oamenii, avem o pușculiță în care mai punem din mărunțiș și, periodic, folosim banii la ceva. Nu sunt sume uriașe, dar sunt niște bani.
Foarte interesant este că, atunci când vezi câți se adună, parcă nu mai ești atât de fericit că ai tot lăsat bani la casă. 20 de bani nu sunt mare lucru, dar, când aduni 30-40 de lei așa rapid din mărunțișul în cauză, parcă nu ai lăsa banii respectivi „bacșiș” la casă.
Că tot nu simțim că mărunțișul ar fi bani, poți periodic să-i schimbi la un magazin pe bancnote sau la bancă. Sunt multe magazine de cartier care nu ar refuza banii respectivi, până la urmă 10 lei sunt 10 lei oricare ar fi forma lor.
Dacă ai 20-30 de lei, în loc să dai banii din bugetul „actual”, îi plătești din pușculiță. Poți face întâi transformarea în bancnote, apoi faci o plată.
Aici probabil e nevoie de mai mult efort decât doar niște monede mici, dar poți pune bancnote de valoare mică și monede, de câte ori crezi că poți să te lipsești de ele. Nu sunt bani mulți puși deodată în „borcan”, dar în timp se adună. Poate finanțezi biletele de avion pentru un citybreak (că tot sunt la modă), costurile cu mâncarea, intrarea la unele atracții.
Probabil sună ciudat, dar, faptul că aveți un borcan de pildă pentru „rest”, vă poate ajuta să mai acoperiți datoria la vecina de la 3, eventual o rată, dacă se strâng mai mulți. Planificați-vă să puneți la grămadă câțiva lei de câte ori aveți ocazia și se vor strânge. Nu veți aduna sume uriașe, dar probabil vă va prinde jocul și se vor aduna niște zeci/sute de lei. Nu multe, dar probabil suficiente cât să acoperiți o mică nevoie sau să achitați o rată.
Finalul de an este o tragedie pentru conturi în întreaga lume. Consumerismul ăsta care ne-a cam acaparat pe toți ne „forțează” să fim în rând cu .. lumea, așa că orice cumpătare se duce la vale și facem prăpăd în bani. Cum, în mod ideal, cadourile ar trebui să fie bine alese și nu neapărat să facă gaură în buget, puteți planifica „borcanul” pentru cadourile de Crăciun de pildă. Și să vă țineți degetele departe de card și de banii „mari”. Chiar și mai deștept ar fi să cumpărați cadouri pe parcursul anului, să evitați prețurile de „sărbătoare” specifice sistemului nostru de comerț.
Știu că mulți au devenit palizi la ideea asta. Să ai mărunțiș în portofel, să vadă lumea ce rupt în fund ești, că nu poți lăsa, de la tine, 50 de bani la magazin. Am mereu și ceva monede în portofel pe care le folosesc, când nu există rest (sau când se adună prea multe), urmând să-mi refac colecția imediat ce un vânzător are rest. Știu că doamna de la colț, de la non-stop, te salută parcă altfel, când îi lași de o cafeluță, dar am observat cu mirare că mă salută și când am mărunțiș exact, doar pentru că îi vorbesc frumos și sunt un client fidel. Și, dacă s-ar uita urât, mare lucru, până la urmă eu decid ce fac cu banii mei.
Pe când eram pruncă, pe la 6 ani așa, mă jucam de-a magazinul cu prietena mea cea mai bună. Și știam bine merci toate monedele, făceam cu schimbul la vânzare, puneam prețuri pentru fiecare păpușă etc. Ne jucam așa CU ORELE, făcând fără să ne dăm seama și exerciții simple de matematică, pe lângă că ne „antrenam” pentru când aveam să mergem pe bune la un magazin. Știu că banii sunt murdari, dar, dacă se spală copilul pe mâini după, nu știu dacă e chiar o idee rea.
Așa am învățat-o monedele și pe fetița prietenilor noștri. Acolo e mai ciudat, că multe au nume (nickel – 5 cenți, dime – 10 cenți, quarter – 25 de cenți), până și mie mi-a fost un pic ciudat în primele săptămâni. Dar am luat o mână de mărunțiș (că am un talent aparte acolo să-l colecționez), i-am luat câteva jucării, am scris niște prețuri pe ele și ne-am jucat. Nu i-a fost extrem de ușor, mai ales că o puneam să formeze un quarter din dimes sau nickels, dar a prins ideea destul de repede. Și altfel a învățat cum se „trafichează” monedele, decât dacă o tot întrebi: câți quarters intră într-un dolar.
Știu că nu mai e la modă să economisim, dar banii din borcan pot fi începutul unui cont de economii. Luați ce s-a adunat (nu 5 lei), transformați eventual în euro, dacă nu aveți (pe bun motiv) încredere în moneda națională, și depuneți-i la bancă. 40-50 de euro azi, încă vreo câțiva, când se mai adună, nu par un capăt de țară. Dar, așa cum învățam în copilărie, principiul este că IA TIMP și CONSECVENȚĂ pentru a ajunge la un rezultat. Exact valori de care e bine să ne amintim, chiar dacă suntem mereu chitiți pe „instant gratification”, vorba prietenilor de grăiesc în engleză.
Alte idei? Ce altceva putem face cu monedele sau chiar câte o bancnotă mai mică, de ne „deranjează” în portofel?
am pusculita din asta https://inmotion.ro/Pusculita-metal-copiii-XL-10x15cm
a mea a costat 6 lei, luata din hipermarseu.
Bag monede, hartii….se strang si tare bine imi pare. 🙂
E draguta foc 🙂
Daca dai “Vintage Uncle Sam’s 3 Coin Register Bank” pe Google images vezi cum arata pusculita primita de fetita prietenilor nostri. Sunt ‘vechituri’, dar frumoase.
Am zambit pe toata durata articolului pentru ca, desi nu mai am pusculita de multi ani, am o cutie PLINA cu monede. E atata de plina incat abia o pot ridica cu 2 maini 🙂
In vreo 3-4 ani am reusit sa strang toate monedele de 1 si 2 centi si le-am pus la colectie. Ultima data cand m-am plictisit rau de tot si le-am numarat aveam undeva la 20 de euro + ceva marunt, intre timp s-a mai adunat.
Si dupa mine a urlat o casierita in magazin ca am uitat sa imi iau restul de 5-6 centi, nu mai retin, de m-am facut mica si rosie ca o buburuza.
Sunt bani, cat sunt ei de marunti dar in timp se aduna iar daca ii schimbi in bancnote nu-ti mai vine sa ii faci cadou in stanga si-n dreapta. Din pacate in Romania nu vad ca acest concept sa fie pe deplin inteles nici peste 100 de ani dar de fiecare data cand ma duc intr-un magazin in Timisoara, imi astept pana si ultimul ban, pentru ca sunt ai mei. Punct.
Vaaaai, cum ai putut să uiți de cel mai frumos joc cu o monedă? Să mă explic: se ia o foaie de hârtie, se pune peste monedă, se hașurează ușor cu un creion peste. Ultima pagină a caietului meu de casă avea toate monedele românești, față și verso.
Bine , mai e un alt joc cu o monedă dar nu e deloc constructiv sau instructiv: să o pui pe o șină (pe lângă blocul nostru trecea trenul) și să o vezi transformată într-un fir.
sa stii ca imbatranesc. Da, faceam si eu chestia asta cand eram copil. saru’mana ca mi-ai adus aminte 🙂
Din banii economisiti ia-ti un ou Kinder.
Dupa ce-l mananci, pastreaza lingurita aia de plastic – fa-i o gaura si pune-o la breloc.
De-acum nu mai ai grija fisei de 50 de bani pentru cosul de la Auchan / Real / Selgros / Hornbach
ăsta chiar că e un uz super practic. și dulce, desigur:)
Un ou Kinder Joy la vara, pentru ca acum se gasesc doar Kinder Surprise, care n-au lingurita.
Noa, şi io aştept să primesc rest, de obicei chiar îl şi primesc. Se găseşte şi vânzătorul ăla ocazional care “uită” să-ţi mai dea 10 bani, dar tre’ să fie tare cerşetor ca să facă asta. Singurul lor unde merită să laşi restul, ba chiar să dai bacşiş, e taxiul.
Altfel, şi eu pun monedele separat într-o cutie, se adună tare repede leii dacă uiţi să verifici. Iar ideea ta cu pus deoparte bancnote de câte 1-2 RON e excelentă.
Pai ma gandesc ca, daca vrei sa aduni ceva de o rata sau o factura mai serioasa, cu 10 bani e mai greut, dar nu imposibil. Asa mai pui cate un leu sau o bancnota de 5 lei si te ‘faci’ ca ai uitat de ele 😀
O buna parte din costul biletelor la concerte e acoperit de la capitolul “pusculita”.Sursa botezata in gluma de sotie ca “fonduri extrabugetare”…
Misto numele. Pana la urma cam asa sunt .. fonduri extrabugetare 🙂
Foarte faina ideea, dar cati romani sunt invatati asa? Foarte putini. E mai cool sa “arunci” cu banii decat sa fii “neamt” si sa-i folosesti chibzuit. Nu ca romanii n-ar avea bani. Cu putina parere de rau, si eu am invatat chestia asta abia dupa o prima vizita in State. Am ramas socat sa vad ce respect au oamenii aia pt orice mondeda, cat de mica. Nu c-ar fi zgarciti…dar totusi.
Mai nou, aplic metoda asta si la bancnote de 1 si 5 lei, dar mai ales la cele de 1. Se strang foarte multi bani in felul asta. De obicei imi alimentez pasiunile, cu banii astfel economisiti. Ba un obiectiv foto, ba o piesa mai de colectie pt bicicleta..etc 🙂
eu ma incadrez la punctul 7. “pastrez” maruntisul in portofel si il utilizez. putin imi pasa daca altii ma considera saraca pt simplul motiv ca folosesc maruntis.
ba chiar ma enerveaza ca nu primesc rest pana la ban (1 si 50 de bani, rar 5- de fapt cred ca doar la lidl primesc si de 5). o sa ziceti ca exagerez, dar daca folositi bani lichizi des, eu apreciez ca sunt minim 5 lei pe saptamana care se duc asa. (ce poti face cu 5 lei?! pt mine e paine pe o saptamana)
Eu am o cutie neagra in care ii adun pe toti, de abia reusesc s-o ridic… “little black box”. 😛 Folosesc marunt in special la platit parcarile. Am insa si “firfirei” de Euro cu care nu prea stiu ce sa fac, se strang la greu de fiecare data cand ma intorc in tara iar atunci cand plec din nou uit sa-i iau sau ma decid ca’s prea grei ca sa ii car dupa mine.
Tata-socru are o sticla speciala pentru banutii de 5:) Cred ca strans destul de mult acolo anul asta… Eu sunt mai indiferenta cu maruntul, nici sa economisesc nu imi sta in fire. Insa mi-ai dat o idee. Cred ca voi incerca sa pun deoparte si eu, sa vedem ce se intampla!
Imi amintesc ca odata, in facultate, mi-am platit abonamentul lunar pentru transportul in comun… in maruntis. Sa fi fost vreo douazeci si ceva de monezi… un pumn destul de plin. N-am uitat replica agasata a incasatoarei: “oooofff!… mai marunt de atata nu aveti?” La care replica mea a fost prompta:”Am sa tin minte si luna viitoare va aduc bani mai marunti, daca vreti!”…
Acum, ca sa fiu cinica, n-ar strica sa platim unele facturi ceva mai mari in bani cat mai marunti… asa ca o sfidare… ca sa se vada ca nu e prea usor sa platesti sume mari de-a moaca…
Maruntisul mergea la Walmart ca au masina de sortat si era 0,5% comision parca.
Merge si la banca dar in prealabil tre sa iei hartiute pt fiecare tip de moneda apoi sa pui cate zece sau mai multe frumos impachetate.
Stiu ca in sua e infractiune daca arunci baniila gunoi. Chiar si un cent.
[…] și „restul” pe care nu l-ai lăsat în magazin te poate acoperi parțial măcar. Dacă ai tot „uitat” monede și bancnote mici într-un borcan […]
Foarte bune ideile tale. Nu stiu daca se aplica la orice varsta, insa, personal, maruntisul il strang si il ofer nepotului meu la finele fiecarei luni.
tocmai din perspectiva asta e de apreciat cardul bancar. nu mai ai probleme ca nu are sa iti dea rest. cum citeam pe net zilele trecute ca Suedia se pregateste ca in 20 de ani sa renunte la banii lichizi. O idee faina daca ma intrebati pe mine.
Si am un porcusor de economii, dar e de plastic. Cateodata ii desurubez ratul si “vomita” (scuzati termenu’) mici sume despre care nu mi-ar fi dat prin cap ca s-au strans pe acolo – de la alde 5 bani, 1 ban si 1 leu… Schimb banii periodic in bancnote… pana intr-o zi cand dau iama prin vreo librarie – dar macar nu mai iau din banii casei.
De la magazine am inceput sa am pretentia sa primesc restul pana la ultimul ban, mai ales ca eu daca nu am 10 bani, nu imi da nimeni painea sau iaurtul. Obiceiul l-am luat ca si tine, Dojo, de la prietenii de peste intinsul si vastul ocean, unde nu mi s-a intamplat vreodata sa primesc vreo caramica in loc de rest, si p’aia cu vreo mutra acra si plictisita! Am vazut odata la cineva o damigeana mare, ba chiar foarte mare, plina cu monede de 5 centi si ma gandeam ce avere o fi strans acolo! Uite ca n-am mai intrebat daca ii mai are, dar ii strangea de ani buni! Partea buna la ei e ca banii nu se schimba peste noapte ca la noi. Ideea generala e ca puti-putin se umple sacul si cand mai vad incurajari ca astea de le vad aici pe pagina, parca imi da inima ghes sa mai fac ceva. Mai citisem in alta parte ideea cuiva de a pune de-o parte cate 1 leu pe zi. Si asta e buna, nu?
si eu am una cu garfield e destul de inalta dar cand ma uit in pusculita vad ca e un sfert plina iar cand dau drumu pe covor sa vad cat mai am si eu cad mormane de monezi:))) nu ma las pana nu o umplu pana sus,asa cum vezi pe fund sunt 50 de lei sigur incap 10 mil in ea