Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
De ce ne este teama de articolele lungi?
Dojo scrie mult pe articol, au observat cititorii, observă şi ea când îşi reciteşte operele de artă. Motivaţia pentru unele articole kilometrice este simpă: scriu cât simt că este necesar pentru a expune clar punctele de vedere. Uneori fac asta în 3 propoziţii (rar, e drept), în alte ocazii articolul este deja o mică mare compunere de vreo 5 pagini de caiet mic, aşa cum era caietul meu de literatură în liceu. Şi slavă ălui de sus, avea comentarii săţioase, că nu terminam bine Creangă şi schimbam din nou caietul.
Am pretenţia că mă adresez unui public restrâns de indivizi cu mai mulţi neuroni proaspeţi, care vin aici pentru nişte “apăsări” diferite de hi5 şi alte socializări de genul ăsta. Cu exagerat de mici excepţii, comentatorii mei sunt deja în altă clasă de “consumatori” de act creativ, drept pentru care îmi permit să le pun la muncă neuronii antemenţionaţi.
Şi totuşi, din când în când, câte unul se şochează că este articolul lung sau îmi scrie drăgălaş că nu a citit tot articolul, că e prea lung, dar are ceva de zis. Partea pozitivă este că, şi pe jumate informaţi, unii sunt în stare să scrie relevant în comentariile respective (am zis eu că am noroc de comentatori care e mai deştepţi decât ai lor).
Revenim la problema articolelor lungi şi la întrebarea mea, deloc retorică, “Dar cui i-e teamă de ele?”
Înapoi în timp …
Ochelarista Dojo are 6 ani. Este mai înceată decât precocii de 3-4 ani de citesc, dar deja nu mai aşteaptă să îi citească Mama Ana poveşti. Silabiseşte singură “Ciopârţilă” sau “Clăbucel” şi noua poziţie de copil cu carte în place. Trece apoi la altele mai “grele” şi termină primara peste ceva ani cu o apetenţă crescută spre cuvântul scris.
Familia o laudă pentru ocupaţia de tocilară şi tatăl îi recomandă “şi aia”, “şi aia” din biblioteca familiei. După ce ea, biblioteca din sufragerie nu mai satisface interesul, aia mică este deja abonată la biblioteca şcolii şi chiar la aia judeţeană, unde sunt cărţile “tari”.
Adolescenţa îi aduce tot mai mult “antrenament”. Când nu bate mingea sau băieţii (dojo a avut totuşi interes şi pentru joacă), tânăra don’şoară devorează cărţi, odată cu juma’ de pâine sa 6-7 mere. Stă pe burtă, molfăie de zor şi dă gata o carte pe zi sau la 2 zile.
Prin liceu dojo citeşte în draci tot ce le cere “diriga” de română, plus ce le recomandă suplimentar. Biblioteca şcolii nu are Arthur Miller sau Sartre, de Eco nici vorbă, aşa că tanti de la judeţeană este deja sătulă de mutra lui dojo, fără ochelari de ceva ani, dar la fel de turbată. “Nu pot să îţi dau mai mult de 3 cărţi”, spune tanti, neştiind că, fiind atât de subţiri, cărţile vor fi “ronţăite” de dojo în max. 2 zile. Problema cu liceeana cetitoare este că are şi un dram de lene: ar lua cărţi pe 1 săptămână, să nu tot vină tot la 2 zile să mai ia ceva proaspăt. Normal că asta ar însemna să plece cu TIR-ul de acolo, dar nu se pune problema, chiar şi cu atitudinea prietenoasă a doamnei de la “biblio”, mai mult de un ghiozdan plin de cărţi nu părăseşte incinta.
Dojo îşi aminteşte de lecturile obligatorii, pentru care “diriga” făcea moarte de medie bună şi mai ales de zilele în care nu găsea cartea respectivă (că doar o căutau în acelaşi moment sute de oameni). Atunci ruga câte o colegă să aducă obiectul la şcoală şi, până la ora stabilită, dojo încerca să citească tot. Avea deja calculat cam cât îi ia să citească o carte .. nu a putut niciodată sa citeasca “iorgeşte” în diagonală, aşa că, încet sau repede pentru unii, îi lua cam 1 minut pagina (citită de să înţeleagă ceva). În max. 2 ore dădea de obicei gata cartea de lecturat şi îşi făcea deja calcule cum să îpartă pauzele şi ora de sport (nu foarte des, că lui dojo i-a plăcut mişcarea), pentru a veni informată la ora de literatură.
Timpul a trecut şi dojo citeşte mai puţin “printre coperţi” şi mai mult pe net. În general se pierde prin articole de tot felul şi e periculos să o laşi să intre pe un blog, pentru că se pune pe citit, deschide tot blogroll-ul, citeşte şi de acolo, deschide şi celelalte colecţii de links şi tot aşa. Se trezeşte din nou după 4 ore că a scanat zeci de bloguri. Deh, foame de citit.
Deci unde este problema?
Acum că v-am pus în temă cu obişnuinţele mele de odinioară şi modul în care pierd eu timpul mai nou, revin la o altă problemă a mea: unde e frate problema cu articolul lung?
În toate plimbările mele zilnice am observat că de multe ori un articol de îl văd foarte scurt nu mă atrage. În scanez scurt şi mereu am senzaţia că se putea spune mai mult. Sunt oameni cu talent în a prinde esenţialul în 2 propoziţii, dar alţii mi se par pur şi simplu .. mă scuzaţi .. leneşi. Sau speriaţi de faptul că vine comentatorul şi se dă cu fundul de pământ că a pierdut 5 minute din viaţă, citind tot articolul.
Cât poate să ia un articol de la dono de pildă? În 7 minute nu ai ce face, oricât de elaborat este. Şi sincer nu cred că aş dori să îl văd pe dono scriind 2 cuvinte. Mi se pare că ar pierde mult din farmec. Pentru că are el tot felul de “artificii” glumeţe, care iau spaţiu, dar dau farmec scriiturii.
Cu scanatul meu de articole treaba este simplă .. îmi atrage atenţia, îl citesc complet şi poate comentez. Nu cred să fi avut vreun articol pe care să îl citesc pe jumătate şi să mă trezesc comentând. Şi tot efortul ăsta durează câteva minute. De cele mai multe ori sunt atât de captată de informaţie, încât după ce am şi comentat văd că era un articol lung. Conştientizez aşa de formă, că oricum nu mă interesează amănuntul.
Dacă prin tinereţe mâncam o carte pe zi, de ce să îmi fie teamă de 2 pagini?
Deci cui îi este teamă?
Acum trecem la călcat bătături … cine se teme de un articol lung? Oare sunt oameni care nu îşi amintesc când au citit altceva decât secţiunea de mondene din ziarul local? Chiar nu mai are nimeni timp pentru un articol de 2 minute? Cum te poţi aştepta de la un blogger să taie din cuvinte numai pentru că poate dă de nişte cititori ce par a suferi de ADHD? Oare chiar suntem o generaţie de “rezumat”? Citim Balzac varianta scurtă şi “adaptată”, vedem filmul şi credem că am înţeles şi cartea? La asta se rezumă capacitatea noastră intelectuală? Doar la nişte “bullets” în ziarul de astăzi şi cel mult câteva cuvinte traduse la un film (asta în caz că nu folosim varianta “dublată” în română, să nu mai consumăm neuronu’ şi pentru alea 10 fraze?
Un blogger este normal să scrie cum simte el. Dacă este genul mai “rapid” şi “concis”, poate 3 propoziţii sunt suficiente. Dacă nu, 30 de propoziţii sunt necesare. Şi cititorii lui pot să le parcurgă sau nu. Dar sincer, din punctul meu de vedere ca şi cititor: dacă mă sperie un articol lung, doar eu am de pierdut.
Eu sunt in gasca lenesilor la scris. Recunosc.
Dar de citit, citesc tot-tot. Uneori de mai multe ori ca sa descopar si ce nu este scris.
Eu scanez articolul in cateva secunde. Adica primele cuvinte si imi dau seama daca merita efortul. De aia intru pe cateva zeci de bloguri pe zi si cam stiu ce a scris fiecare.
Daca imi pare interesant de la primele vorbe, raman si il termin. In cateva minute am si scris deja comentariu.
Niciodata nu m-am impiedicat insa de lungimea unui articol ca factor principal. Ma impiedic ca este neinteresant sau ca nu ma intereseaza subiectul. Si asa il pot ignora in acele cateva secunde ce sunt necesare din “scanul” initial. Odata ce am intrat insa in el, citesc cu nesat pana la final …
Luxian nu stiu cum e cu valorile astea … chiar nu am stat sa ma cronometrez, deci poate ca exagerez cu alea 2 minute. Dar nici nu imi ia prea mult sa le citesc .. prin tinerete spuneam ca reuseam sa citesc repede de tot, nu in diagonala, dar poate nu exagerat de departe de viteza asta.
Si acum am ceva viteza la “scanat” si cititul blogurilor chiar nu mananca atat timp pe cat m-as astepta.
Sunt de acord cu voi ca sunt multe articole care ar putea fi mai scurte. Dar asta tine de faptul ca ala de le-a scris e ceva mai prolix, nu de faptul ca tu, cititorul, vezi un articol lung si te sperii. Ca de asta este vorba, de faptul ca unii refuza sa citeasca un articol (chiar si al naibii de genial) numai ca are mai mult de 4 fraze.
Momentan nu scriu, insa chiar daca as scrie nu as scrie asa mult.
Ca cititor, pot sa spun ca nu citesc complet articolele lungi. De la jumate incolo le scanez mai mult.
Citesc de obicei de la serviciu, sau in putinul timp liber. Nu am 5 minute alocate pentru fiecare articol din reader, asa ca incerc sa imi dau seama despre ce e vorba si, daca pare interesant, citesc tot.
Banuiesc ca nu sunt singurul care e in situatia asta, si de pierdut cred ca ai si tu, nu doar noi. Nu stiu inca, dar s-ar putea a tina si de gusturi. Eu apreciez foarte mult exprimarile scurte si concise.
Apropo, tu chiar citesti un articolul ca asta in 2 minute?
Stii ca viteza medie de citit e de 200 de cuvint pe minut (grad de intelegere 60%), si articolul asta are 1246 de cuvinte.
Ti-a placut cumva “Pseudokinegeticos” de Odobescu?
Frumos articolul !Si atinge exact pe fiecare ( care se simte)pe mine una da …si eu recunosc ca de multe ori scriu articole mici …dar si cand ma apuca mai bag si cate unul de se plictiseste omul sa il citeasca!
Si eu scriu majoritatea doar articole lungi. Dar cand nu scrii 3 cuvinte la fiecare post e greu sa scrii zilnic sau de mai multe ori pe zi. Dono reuseste o data pe zi. Eu nu pot, chiar daca si eu scriu lung. Tu scrii si mai rar decat mine, si totusi te citeste lumea. Dar eu daca nu scriu o data la doua zile, scad la 20 de unici. Si nu am mereu inspiratie sa scriu. Uneori ma gandesc la faptul ca bine i-o mai fi lui zoso, cu cateva articole scurte pe zi.
Pai daca articolul ala lung incepe cu nimicuri care se intind cam pana la jumate, normal ca nu mai citesti tot, doar ca sa intelegi ce vrea sa spuna autorul si nu-i in stare sa spuna in 3 cuvinte si nici in titlu. Dar daca articolul are un titlu bun, un inceput interesant, atunci poa’ sa se-ntinda si pe n’spe pagini, ca eu citesc. Si mai e ceva: daca deja cunosti autorul si stii ca scrie lung si frumos, citesti tot. Daca nu-l cunosti sau si mai rau il cunosti si stii deja ca se intinde inutil, atunci nu prea mai citesti.
Problema nu stă în lumgime, ci în organizare.
Să zicem că, personal, în general când am avut de-a face cu texte lungi pe internet, erau fie proaste, fie naşpa, fie dezlânate de nu reuşeam să-l piepten încât să aibă sens de la cap la coadă. Aşa că în momentul când văd bara de scroll lungindu-se, privesc ciorâş.
Cert este că foarte puţini oameni ştiu să facă management, să organizeze textul clar şi eficient. Poţi să paginezi. Poţi să pui headings şi numere. Poţi să scrii două însemnări, etcaetera. Dar uneori ne este lene. Chiar eu am scris zilele trecute o tâmpenie kilometrică, fără elemente de separare.
În rest le subscriu antecomentatorilor.
OK, asta a fost un articol lung, dar digerabil. Mie mi-a placut.
Mi se intampla si mie sa dau peste articole lungi care ma fac sa ma intreb daca-mi lipsesc neuronii “antementionati” sau daca exprimarea autorului e prea intortocheata si nu si-a organizat bine textul.
Acuma, ca-ti convine sau nu, trebuie sa iei in considerare ca poti fi citita de:
* persoane care au in reader zeci de bloguri (si care, dupa parerea mea, ar trebui sa mai renunte la cateva, daca nu fac fata sa le citeasca)
* bloggeri care lasa un comentariu pentru promovare (deci il citesc superficial) si nu se mai intorc la articolul respectiv
* contacte pe care ti le-ai facut online, care, de dragul networkingului, iti citesc blogul si o mai comit din cand in cand, lasand cate un comentariu din care se intelege ca.. nu au inteles nimic
Inca ceva: cati oameni pot citi o carte in doua ore? Indraznesc sa spun ca totusi vrei multi cititori si blogul asta nu e un blog elitist. Asta pentru ca ti-am analizat blogroll-ul si e format pe mai multe criterii (nu doar calitatea si lungimea articolelor).
Legat de ADHD: se pare ca internetul ne expune la chestia asta, cel putin asa afirma un articol pe care l-am citit acum cateva saptamani. Sunt situatii in care vrei sa citesti un articol in liniste, dar ai deschise zeci de ferestre + taburi in browser, te mai apeleaza lumea pe messenger, etc.
Dar m-am indepartat de la subiect cu ultimul paragraf. Deci? Ai prefera ca unele persoane sa nu-ti acceseze deloc blogul? Chiar ai un blog elitist?
Catalin, e elitist asa un pic, dar mi-ar placea sa stiu ca il trag de “maneca” pe cititor, decat ca il indepartez. Dar chiar nu imi doresc sa imi diluez eu stilul sau sa incerc sa fiu pe intelesul “meselor” ca n-am rezolvat nimic. Prin insusi modul de abordare si poate si lungimea articolelor am intrat pe o nisa mica, dar imi place sa atrag oameni care simt la fel …
Florine, ai grija, ca e vai de capul tau. Stii ca e recesiune, sa nu se apuce seful de restructurari 😀
Oricum as aprecia ca sef ca nu stai pe pornache …
Update: nu stiam de faza cu ADHD si sansele mai mari din cauza de internet .. oricum am rezolvat cu messul .. nu intru, nu discut. In rest, deschidem 10 ferestre, cate 20-30 de tabs pana blocam firefoxul si da-i si citeste 😀
Cristina .. vezi ca ai lipsit la apel in ultima perioada. Mi-a fost dor 😉 La multi ani!
Luxian stiu ca nu citesti numai articole scurte, ca ai fost alaturi de blogul asta inca de la inceput. Sunt de acord cu faptul ca sunt articole de lasat la faza de scan only, ca nici eu nu citesc cu interes totul .. nu toate subiectele de prind si nu tot timpul suntem atat de interesanti chiar incat sa atragem atentia cititorului.
Scriu, de obicei, articole scurte. Si asta nu din cauza lenei, numaidecat, ci din dorinta de a aborda cat mai multe subiecte intr-un timp cat mai scurt. Poate e vorba si de un soi de “plictiseala” sau de dorinta de a nu uita de unde am plecat pana a ajunge la finalul articolelor.
Asta nu cred ca are musai legatura cu lectura. Pot citi enorm, chiar carti de dimensiuni mari, adevarate “caramizi”; in fond nu ma sperie dimensiunea si nici gradul de dificultate a cartii ca atare, ma “sperie” doar insuficienta timpului pe care il pot avea pentru lectura.
@dojo: sa nu intelegi ca nu citesc articole lungi. Cum ai spus si tu, sunt unele chiar geniale. Chiar la tine pe blog am citit cateva articole lungi faine. Dar tot la tine pe blog am lasat cateva articole si la stadiu de “scan only”.
La multi ani!
Fac o precizare. Am lipsit, ce-i drept, la apel in ceea ce priveste comentariile. Dar am mai intrat pe aici… Si voi mai comenta, fii sigura…
Dojo esti geniala, pe bune! Ai intrat in top 5 bloggerii mei preferati. 😛
Eu recunosc! De multe ori mi-e lene sa citesc tot articolul. Nu stiu de cum am ajuns asa, avand in vedere ca am un trecut literar asemanator cu al tau.
P.S.: Am citit post-ul asta tot! 😀
@Dojo: atunci cand scrii despre Nikita sau postezi filmuletul cu aruncarea lui DD in tomberon nu poti sa filozofezi pe marginea subiectului nu? Iar 90% din blogosfera asta inseamna.
Inca o chestie…am riscat sa fiu prins de sefu’ pe net pentru a citi tot post-ul. 😛
Dojo, Goethe ii scria odata unui prieten niste pagini kilometrice care se vroiau a fi o scrisoare. Dupa ce i-a insirat multe chestiuni pe foarte multe pagini, s-a scuzat intr-un PS scurt si cuprinzator:
Iarta-ma, dar nu am avut timp sa-ti scriu mai putin.
In aceasta viziune inteleg eu scriitorii-bloggeri. Cei care scriu, normal.
Nebuloasa draga, cred ca noi doua n-am avea loc in aceeasi incapere. Decat daca ne punem niste “irplags” si vorbim simultan 😀
Ma bucur ca iti plac aberatiile mele, vad oricum si la tine o pofta pentru articole lungi si chiar nu sufera de nimic, decat eventual de frumusete 🙂
khris .. nu doream sa jignesc prea mult .. sunt multe bloguri de genul despre care spui tu, sunt si oameni care scriu bine concis, pe aia ii stim si citim.
Liviu e frumoasa povestea si spune multe. 😉
Citesc mult, scriu mult (si vorbesc si mai mult, dar asta-i alta treaba); una peste alta, articolele lungi imi satisfac setea de citit, daca sunt scrise bine; pe al tau, de exemplu, l-am citit fix in 4 minute :))
Atata timp cat scrii bine, poti sa scrii cat vrei, eu o sa citesc, doar de aia imi benoclez ochii pe blogurile astea de mi-s dragi 🙂
Am sa incerc sa ma exprim si eu, sa vedem…
Atunci cand scrii un articol lung intervin mai multe probleme in cadrul lui:
1.Necesita timp ca sa-l citesti.Ori, in era internetului informatia curge continuu si e posibil ca cititorul sa fie atras de ceva si sa considere ca a inteles ideea centrala a articolului.
2.Dureaza mult timp sa-l corectezi.
3.Risti sa devii plictisitor si sa te abati de la subiect.
Pe langa asta trebuie retinut ca nu oricine poate scrie texte lungi si de calitate. Trebuie sa ai talent pentru a atrage cititorul sa-si continuie lectura.
Ai la indemana doua exemple vii. Dono si zoso. Mai rar la zoso un text lung si atunci e editorial. Pe cand dono…. Amandoi au succes pentru ca au talent. zoso stie cum sa scrie clar si la obiect iar dono cum sa nu te faca sa adormi cu mana pe mouse.
M-am cam intins cu comentariul asta..sper sa ai timp sa-l citesti 😛
Alinush .. am citit comentariul si mi-a luat doar cateva secunde 😀
Crisia .. buna adaugirea ta. PS: cum merje munca stii tu la ce?
“3 propoziţii sunt suficiente” cand livrezi o informatie. “30 de propoziţii sunt necesare” cand vrei sa transmiti un sentiment sau o opinie. Bine alese cuvintele!
Cand e vorba de citit, o fac in functie de timp. Daca stiu ca in 3 minute trebuie sa plec la antrenament dar articolul e cat de cat lung prefer sa-l pun in bookmarks si sa-l citesc atunci cand am timp.
Cand vine vorba despre scris, o fac exact cum imi vine. Daca vreau sa ma exprim in 50 de fraze o fac, daca nu ma rezum la niste chestii minore.
Totusi, nu scriu articole mai scurte de 200 de cuvinte 😀
Stii, în reclama trebuie sa spui mult folosind putin… în scriere se poate si invers.
… si as mai continua ==> Daca mesajul ajunge nu conteaza calea.
Ei dar scrie tu cat iti vine, nu te sfii de nimeni, doar pentru tine scrii.
e cam tarziu in noapte pt un articol asa lung. voi reveni in alta zi :))
Când e mult substrat, scrii mult, când scrii mult şi nu e mult substrat… eh, abia atunci e plictitor. Deşi, uneori chiar şi când are substrat, dacă e prea lung…
P.S. Uite d-aia eu foarte rar îmi recitesc articolele. 😀
Sincer? Nu are nici cea mai mica importanta daca articolul e scurt sau lung. Conteaza daca e bine scris, daca transmite ceva. Iar cine scrie bine stie sa una inca din inceput acel nu-stiu-ce care sa te faca sa citesti pana la capat articolul. Sau nuvela. Sau romanul, chiar daca e fluviu.
Partea cu introducere / cuprins / incheiere care se facea la scoala la limba si literatura romana nu e chiar o gogorita de profi batuti iin cap de babalaci ce sunt, nu?
Concluzie: daca scrii bine si transmiti mesaj, vei fi citit fie ca scrii lung sau scurt, dar indiferent ca scrii lung sau scurt, te vor citi doar cei pe care ii intereseaza mesajul tau.
P.S.1: Oare am scris prea lung sau prea scurt ??? hehehe, chiar nu conteaza…
P.S.2: Eu il admir infinit pe Nichita, ce parere ai, a scris poezii prea lungi sau prea scurte? ca mie sincer imi plac toate…
Scuze, in a patra fraza trebuia sa fie “…stie sa puna inca de la inceput…” damn keyboard…ups, am gresit? 🙂
@Alinush >>
Dono scrie lung pentru ca e grafoman, nu pentru ca ar avea ceva foarte interesant de spus. Parerea mea de cititor care s-a plictisit sa citeasca articole kilometrice pentru o mica doza de umor la sfarsit..
Pai depinde despre subiect.
nu exista articole lungi, doar cititori plictisiti
De cand ai scris postul am mai trecut de cateva ori pe la tine, dar pana acum nu l-am citit tocmai ca era prea lung.
Dar de ce am evitat sa il citesc? Am si eu “target-ul” meu de bloguri pe care le citesc zilnic. Si la fel cum aveai tu timp stabilit pentru a citi o pagina dintr-o carte, asa am si eu timpii mei alocati unui blog. Si trebuie sa recunosc ca ziceam despre postul tau :”lasa ca il citesc data viitoare, hai acum la xulescu sa vad ce a mai scris el”. Uite asa te-am evitat de cateva ori. Uneori xulescu nu mai scrisese nimic, dar poate la el comenta cineva interesant asa ca ma ducem la acel cineva sa-l citesc.
In general nu mi-e frica de posturi lungi, dar uneori se cam bat campii. Daca ai de scris despre un amplu eveniment, actiune, o intamplare,etc clar nu o poti face in cateva randuri, necesita “timp si spatiu” dar la lucrurile simple si usor de caracterizat mai bine imi spui in trei cuvinte cum se fierbe un ou decat sa-mi dezvolti ideea pana la doua ore de citit.
Hehe.. un articol lung despre articole lungi 🙂
Eu ma recunosc lenesa la scris… neuronu meu nu duce atatea fraze despre un subiect.. dar de citit, imi face foarte mare placere sa citesc articole lungi.
Cred că articolele lungi pot fi împărţite în două: ălea lungi de scriu nşpe prostii, deşi s-ar fi putut concentra totul în mai puţine caractere şi ălea lungi de povestesc şi scriu chestii relativ interesante şi demne de citit (precum articolul de mai sus).
Şi da, pentru mine cel puţin un articol cât ar fi el de lung, e uşor de digerat. Dacă arunci ochii pe el îţi dai seama ce şi cum şi dacă merită citit (cum spunea dojo mai sus).
Dacă n-ai chef să citeşti un articol, treci mai departe. Nu te obligă nimeni să digeri un articol de dragul blogging-ului sau ceva de genul. Eu cel puţin aşa cred.
Si totusi, cititorii nu sunt inclinati spre a citi articole lungi, exista riscul de a pierde din trafic in aceasta maniera. Cel mai bine este sa ai o insemnare moderata. Nu de alta, dar time is money :).
Dojo ca tu scrii articole lungi si interesante, nu zic nu. Si cred ca asta e deja un stil, AL TAU. Insa dupa cum zice si DEFINITIV mai sus, important e ca acel ceva sa transmita informatia. Si ami adaug eu: TRE’ SA INCHEIE UN FEL DE CERC! De ce? pentru ca in fond si la uram urmei, un articol e si el o compunere ca la scoala, formata din Introducere, Prezentare si Concluzii! 😉
Uite si partea negativa rezultat al articolelor luni. Te epuizeaza si nu mai scrii cateva zile. 😀
Hi hi .. n-am avut timp si nici chef .. s-a lucrat la alte chestii zilele astea 🙂
Daca scrii mult si constant inseamna ca ai ceva de spus. Simplu. Bravo tie.
Am în draft-uri un articol care ar trebui să trateze fix problema asta: de ce oamenii preferă să citească pe bloguri articole cât mai scurte, cât mai la obiect. Din păcate, articolul respectiv a devenit atât de întortocheat, încât nu prea mai are șanse să iasă la lumină prea curând.
În mare, ideea ar fi că, acum, volumul de informație pe care-l găsim pe net este atât de mare și ușor de accesat, încât pur și simplu nu mai ai timp să citești/asimilezi tot ce vrei.
Cineva, în loc să citească un text care ar putea ocupa 2 pagini A4, preferă să arunce un ochi pe un blog care aruncă informațiile în două rânduri.
Mai e și ceea ce ai spus tu în articol – problema exercițiului. Cei care s-au obișnuit să citească, nu întâmpină nicio problemă și nici nu se plâng atunci când văd un articol mai lung.
Zilele trecute, așteptam pe cineva într-o librărie și, din plictiseală, am tras cu urechea la ceea ce-și ziceau doi tipi cu vreo 3-4 ani mai mici decât mine. Stăteau amândoi c-o carte-n mână și se minunau: De ce să citești atât de mult? Adică ce obții după ce citești? Sunt doar cuvinte, n-au valoare, nu?
Articolele lungi nu sunt comerciale. Daca scrii mult nu esti comerciala. In schimb poti aduce calitate prin informatie detaliata, analiza sau sinteza.
In final primeaza utilitatea. Daca pe om il intereseaza un comentariu sau o analiza, atunci va citi. Daca doar face surf pe bloguri, nu-l intereseaza nimic oricum, probabil o face din plictiseala.
Deci nu ar trebui sa ne fie frica de articole lungi (in care nu batem campii).
eu revin si spun ca nu exista nici o limita peste care un articol e considerat lung. e doar o perceptie pe care o avem atunci cand articolul e plictisitor. da, uneori un articol e lung si pentru ca nu avem timp de el atunci dar daca e interesant si aduce ceva valoare, il tii minte si il citesti mai tarziu.
[…] violonist in blugi – Apropo de textele lungi Asistam la o discutie bloggeristica la dojo despre teama noastra de articole lungi. Iar eu spuneam ca nu exista articole lungi ci doar cititori plictisiti. Vorba asta am tradus-o din […]
Tu masurai viteza de citit in minute per pagina? Eu aveam cu totul alt standard. La vremea cand dedicam 4-5 ore pe zi cartilor stiu ca masuram viteza in pagini/ora; stiu ca maximul atins a fost de vreo 90-95 pg/ora la o carte cu o actiune foarte incitanta (Jules Verne parca).
@dheo: masura aia nu am inventat-o eu. Pur si simplu e cea mai des intalnita. Daca o sa cauti pe google “reading speed” ai sa vezi ca sunt multe articole in care se dezbate problema. Si… in plus gasesti si metode pentru a imbunatati viteaza de citite.
Inteleg pe deplin ce spui, pentru ca si eu stau in aceeasi tabara ca si tine, in ideea ca si mie imi e mult mai comfortabil in exprimare sa folosesc postari lungi.
La urma urmei, postatul nu e nici “cuie” nici “darts” ca sa se termine din 3 “miscari”, ca un TKO in kumite, corect? 🙂
Sper sa nu te deranjeze ca-mi asum si exercit dreptul si libertatea de a te trece in blogroll 🙂
ai dreptate insa nu iei in calcul ceva. spun asta intrucat si eu citeam in acelas ritm ca al tau. aveam chair probleme cu parintii pentru ca citeam mult dar lasasem deoparte matematica si alte chestii urate care nu le-am suportat niciodata (chimie fizica…). oricum inutile: astazi nu imi foloseste la nimic nici o lege a fizicii, nici o ecuatie si nici ca stiu formula acidului sulfuric…
dar sa revin.
ideea este ca atunci informatia circula mult mai greu. principala sursa de informare era pe hartie scrisa. astazi avem tv, internet, mobil…
eu nu am nimic impotriva articolelor lungi pt ca citesc pe diagonala 🙂
o zi buna,
john
ce ar mai fi de zis…ah, da
OMG chimia şi fizica oricum inutile????? McGogoo, scuză-mă că îndrăznesc, dar fără fizică şi chimie toate cărţile pe care le-ai citit nu ar fi existat…dacă nu ar fi existat oameni pasionaţi de chimie să descopere cerneala, sau cei de fizică să conceapă fabrici şi unelte de extragere a celulozei
păcat, căci te lauzi că ai o vîrstă…adevărat că odată cu vârsta nu vine doar înţelepciunea ci şi scleroza, fară nici o răutate, doar o simplă constatare…
şi legat de subiect să nu mă certe dojo, cine nu are chef de citit articole lungi să caute bloguri cu articole scurte şi fără conţinut (a se vedea al meu)
[…] Cititi pe aceesi tema si articolul de la Dojo, De ce ne este teama de articolele lungi? […]