Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Iar tratam efectele, nu cauzele …
E mare tevatură cu legea prin care se pot eutanasia câinii fără stăpân. Unii jubilează la ideea asta, sper sincer că la ideea că se rezolvă eventual problema maidanezilor, nu de bucurie că vor fi luate zeci de mii de vieţi, alţii sunt turbaţi. După toată isteria asta vom rămâne teoretic fără câini pe străzi. Practic … vom vedea cât timp.
Poziţia mea e ceva mai delicată. Sunt un mare iubitor de animale, am salvat 3 câini până acum şi i-am plasat bine (2 la mine în apartament, unul vis-a-vis). Nu iubesc mai mult câinii decât oamenii, pentru speriaţii care nu înţeleg că poţi iubi VIAŢA şi să ai loc în suflet pentru mai multe specii), dar îmi pasă de ei şi pentru băieţi mei fac prăpăd la o adică.
Pe unul dintre ei l-am luat de pe străzi când avea 2 luni, pe celălalt după ce a bântuit vreo 7-8 ani prin zona noastră. Ambii sunt de vârste similare, undeva la 12 ani. Pe al treilea l-am pescuit tot pe când avea 2 luni şi până a făcut juma’ de an am tot mers pe la doctor, că era vai de capul lui. Numai dorinţa lui de a trăi şi încăpăţânarea mea au făcut să supravieţuiască şi să devină un cuţu mare şi frumos. Bătrânul care-l ţine e foarte mulţumit de el şi-l iubeşte enorm. E un câine extrem de vesel şi de iubitor, vă puteţi imagina ce festival face de câte ori mă simte. Câinele nu uită …
Este deci clar că nu pot privi cu bucurie posibilitatea ca nişte animale teoretic cel puţin nevinovate să fie decimate la grămadă. Înţeleg însă că s-a depăşit orice limită şi că trebuie să se rezolve din “topor” problema asta, având deci o generaţie de sacrificiu. Problema este însă că, din nou, nu facem decât să tratăm efectele, nu cauzele.
Care sunt cauzele?
Câinii ajung pe stradă pentru că nişte dobitoci (nu-i pot numi stăpâni) nu-s în stare să-şi asume nişte responsabilităţi
Un animal nu este uşor de crescut. Mâncarea specială pentru cele 2 potăi ale mele (small size, deci nu dulăi ţepeni, hai să zicem 12-15 kile de câine) costă 70-80 de lei sacul de 10 kile. Îl termină cam în 3 luni. Pe lângă asta avem şi alte delicatese, mai un consult la veterinar, un vaccin, deparazitări, chestii organizatorice. Nimic din astea nu este ieftin.
Pe lângă banii pe care îi investeşti un câine are nevoie de educaţie, dragoste, atenţie. Trebuie îngrijit, plimbat de câteva ori pe zi, obişnuit să nu aibă reacţii agresive etc. E o muncă non-stop. Nu spune nimeni că nu e extraordinar să ai o codiţă să te întâmpine şi să se cuibărească lângă tine, dar este o responsabilitate. Întreaga mea familie e implicată în îngrijirea celor 2, am cheltuit în peste un deceniu sume deloc neglijabile pentru a-i ţine sănătoşi şi voioşi.
Există destui români care văd numai partea frumoasă, căţelul ce dă din coadă, când te vede, pe care te mândreşti să-l plimbi pe stradă etc. Şi le dă cu virgulă când “îngeraşul” face o tură de “diverse” pe covorul din sufragerie, când rupe prin casă, supărat că l-ai lăsat singur, când lasă 100 de lei pe o tură de vaccinări.
Ce ar face un om normal?
Ar căuta un nou stăpân, recunoscându-se învins. Asta e, poate nu îţi permiţi un animal, e bine să recunoşti la timp şi să-l plasezi la un stăpân ce-l poate îngriji.
Ce face un român “adevărat”?
Îl aruncă pe stradă, îl lasă la margine de oraş etc. La fel se întâmplă când femela nesterilizată (deşi nu e ţinută pentru canisă) fată o droaie de pui. Pentru că nu are “suflet” să-i omoare, îi lasă pe unde dă ăl de sus. Şi ăl de sus dă ca unii dintre pui chiar să supravieţuiască.
Câţi proprietari de câini de la sate şi oraşe cunoaşteţi care şi-au sterilizat măcar femelele?
Eu nu cunosc PE NIMENI dintre rubedeniile mele de la sat, care să facă asta. Scuze? Nu sunt bani. Normal, sunt bani pentru orice altceva. Nu ştiu? Au internet în casă, zeci de programe pe cablu la TV. Al naibii cum a dat civilizaţia asta peste ei, dar tot nu au aflat de veterinari şi acea micuţă operaţie, ce le va rezolva problema puilor nedoriţi pentru cât trăieşte animalul din ogradă.
Când le-am spus eu despre asta, s-au uitat la mine ca la OZN-uri. Cum adică să sterilizezi femela? Există vreo lege care să impună ca animalele ce nu sunt pentru montă să fie sterilizate? Aşa cum există prin ţări cu apă caldă? Aproape sigur că nu.
Şi ajungem la problema a doua, probabil cea mai mare …
Nu există legi serioase în vigoare şi nici interes în aplicarea lor
La americani există ASPCA. Cei care vin peste tine în casă, dacă un vecin te “toarnă” că ţii un animal în condiţii … inumane. Vecina lui R. a primit vizita lor anul trecut, în ceea ce priveşte unul dintre câinii ei matusalemici. Ofiţerul i-a adus la cunoştinţă că unul dintre câini este atât de bătrân, încât este pentru el un chin să mai trăiască. Era întradevăr doar sufletul rămas din el. A fost nevoită să-l “adoarmă”, chiar dacă probabil ar mai fi dorit să-l aibă. Pentru că ofiţerii respectivi au drept de a decide asupra animalului tău, atunci când tu, stăpânul, nu poţi lua o decizie dureroasă şi umană până la urmă.
Nu vorbim despre ce se întâmplă dacă-ţi baţi câinele sau îl abandonezi. Vorbim de amenzi nasoale şi chiar mai mult, în cazuri foarte grave. Nu are rost să insist, măcar atâta vedem şi noi prin documentarele de la Animal Planet, ăia care avem ochi să vedem şi creier să înţelegem. Normal că ţopârlanii care-şi bat joc de animale nu bagă la cap chestiuni din astea şi din păcate chiar ei ar fi cei vizaţi. Îmi propun într-una dintre săptămânile astea să le vizitez sediul din Manhattan şi să-i întreb de una-alta. Mi-ar plăcea să văd cu ochii mei cum se face la ei treabă şi cum gestionează ei problema animalelor fără stăpân.
Aici le este teamă de lege şi de mâna dură a ASPCA. Sunt destui care calcă strâmb, dar amenzi de sute de dolari şi chiar dosar penal pentru o prostie imediat responsabilizează. În România nu ştiu să existe stăpâni amendaţi pentru tratament crud faţă de animalul lor sau tot felul de animale bipede care lovesc şi chinuie animale fără ca acestea să le fi făcut ceva. Dacă aş merge să reclam la poliţie că x-ulescu îşi ţine câinele sau orice alt animal înfometat, tare mi-e teamă că primesc un rânjet idiot ca răsplată pentru “cavalerismul” meu. Hă hă, cum să amendezi un om că-şi chinuie sau abandonează animalul? Unde ne credem?
Nu suntem educaţi. Punct.
Sunt genul de om care se opreşte pe drum să caşte ochii după câte o potaie, care mângâie diverse patrupede şi care se lipeşte instant de orice are 4 lăbuţe. M-am ataşat rapid de căţeaua lui R., o boxeriţă frumoasă şi destul de capricioasă, şi toate cele 6 luni pe care le-am petrecut aici “potaia” a fost după mine ca un .. căţel. Un câine cunoscut ca fiind temperamental şi despre care se ştia că a mai .. capsat în trecut. Din păcate au adormit-o la o lună după ce am plecat. Suferea deja de cancer şi tumorile erau mult prea extinse. R. nu a fost bun o săptămână după asta.
Fratele lui, M. are un labrador negru mai greu decât mine. Şi o căţea din vecini, tot labrador, bej însă, care mai stă pe la ei. Am dormit în casa lor, am plimbat şi hrănit “viţeii”, ne-am jucat. Nu mi-e teamă de câini, ştiu destule despre comportamentul lor, ţinând cont că am câine de 12 ani, le înţeleg reacţiile. Nu am lovit niciodată un câine, nu sunt agresivă faţă de ei. Am fost atacată o singură dată de 3 câini lăsaţi la plimbare noaptea prin sat, când aveam 18 ani. Nu m-au muşcat, deşi probabil erau foarte stârniţi să mă găsească în teritoriul lor. Am fost calmă şi totuşi “impunătoare” şi s-au retras. Deci nu mă pot lăuda că am fost vreodată muşcată şi sper să nu fie vreodată cazul.
Ştiu că un animal este agresiv de obicei când e în haită şi e perioada de împerechere, când are pui, dacă se simte ameninţat, dacă-şi apără teritoriul şi dacă a fost înrăit prin bătăi şi cruzime, normal, din partea oamenilor. De obicei evit să trec pe lângă un grup de câini, pentru că nu ştii niciodată cum traduc respectiva intenţie, dacă sunt lătrată şi se repede careva spre mine, mă opresc şi vorbesc calm.
E foarte adevărat că nu e uşor să gestionezi o situaţie conflictuală cu o haită de câini, de asta nici nu spun că nu trebuie totuşi rezolvată cumva această situaţie, chiar şi pe o metodă atât de drastică, dar problema noastră cea mare este lipsa de educaţie.
Copiii sunt ori educaţi să le fie frică de animale, ori nu sunt educaţi să nu atace sau să întărâte câinii. Ambele “educaţii” sunt la fel de rele.
Am dat de suficienţi idioţi cu copii de 4-5 ani, care trec pe lângă mine şi le spun copiilor, “vai, câinele, vai, te muşcă” sau chestii din astea. Era o proastă cu copil acum 4 ani, ce-l speria pe ăsta micu’ trecând pe lângă mine şi Santi (potaia de-i la vecinu’ de vis-a-vis). Santi avea pe atunci 2 luni jumate, era o bucăţică de câine şi slab ca vai de soarta lui, fiind la primele ture de plimbat la doctor, după ce l-am cules de pe stradă. Chiar dacă s-a făcut destul de mare, culmea, e încă un câine extraordinar de prietenos şi de vesel.
Cum doamne iartă-mă să-ţi educi copilul să se teamă de câine? Aşa se dezvoltă fobiile şi aşa ajunge să fie muşcat şi de un pechinez.
Nu mi se pare OK nici să-ţi laşi copilul să se arunce pe orice câine. De câte ori mă plimb cu Juni sunt mereu cu ochii în patru să nu se repeadă vreun puradel peste noi. Dacă tot doreşti să-ţi socializeze copilul cu o potaie pe stradă, întrebi înainte stăpânul câinelui dacă animalul e calm în asemenea situaţii şi abia apoi cu stăpânul la “timonă”, laşi copilul să se apropie, cât să-l miroase câinele şi să stabilească o comunicare. Îl înveţi pe puradel cum să se apropie de animal, încât câinele să nu se simtă ameninţat, cum să-l mângâie etc.
Am cunoscut foarte puţini oameni care sunt interesaţi să-şi înveţe copiii să aibă o relaţie corectă cu viaţa din jur. FOARTE PUŢINI. Dar de fapt de unde să am pretenţii să educe copiii, când ei înşişi se comportă ca nişte sălbatici. Şi ajungem la o altă mare problemă: atitudinea agresivă a adulţilor.
Lipsa de respect a românului faţă de orice înseamnă viaţă e şocantă. Aruncă după animale cu pietre, loveşte animalele, le schinguieşte. De la vârste fragede, până mai creşte, pentru că este cool şi în gaşca lui de dobitoci aşa se face. Pentru că nu există o educaţie decentă în familie şi nici legea nu se aplică, îşi văd în linişte de “distracţii”.
A pus Sebi pe net acum câteva săptămâni un clip cu o haită din zona lui. Din păcate din clipul respectiv s-a văzut, pe lângă trupa de câini ce bântuiau, culmea paşinici, zona, şi vreo 2-3 puţoi de vreo 12 ani ce întărâtau câinii şi încercau să-i lovească. Normal, dacă-i capsa vreun câine, tot patrupedul era de vină.
Câinele se naşte prietenos şi fericit. E pui, descoperă lumea, vre să se joace. Devine agresiv ca urmare ori a unei proaste educaţii (dacă este la stăpân), ori ca urmare a bătăilor şi abuzurilor. Şi din frustrare sau teamă, se va răzbuna odată. Pare imposibil? Câinele al doilea din apartamentul meu, Moflică, a stat 8 ani prin zona noastă. O potaie FOARTE cuminte şi calmă, vreo 3 ani nici nu lătra. De aia şi numele de Moflea. A fost bătut de nişte cretini de pe scara mea, doar pentru că exista. Vorbim despre un câine exagerat de paşnic, care o perioadă nici nu lătra măcar. Nu a agresat pe nimeni, nu a speriat niciun copil.
Este de 4 ani la mine în casă şi este încă ingrozit de oameni. Stă şi doarme cam toată ziua, mănâncă şi se plimbă cu Juni şi cu unul dintre adulţii din casă, că nu-mi las câinii să patruleze după bunul plac pe străzi. De multe ori omit să spun că-l am şi pe el, pentru că nici nu simt că am 2 câini. În cazul lui sechelele l-au transformat doar într-un câine ce se ascunde de frică, nu atacă pentru a contracara un eventual atac. Dar are destule “urmări” de pe urma tratamentului uman al vecinilor, care acum îi deschid uşa, când ne plimbăm şi-l laudă cât de frumos s-a făcut. Jigodii.
De 20 de ani nu se face nimic decat tam-tam
În purul stil românesc, se dă din gură şi cam atât. De 20 de ani ne confruntăm cu problema asta, s-au alocat destui bani şi s-a făcut zero barat. Pardon, s-au făcut case şi concedii, în timp ce s-a declarat altceva, mai ceva ca pe vremea Împuşcatului.
Există ONG-uri, unele care îşi fac treaba şi multe care ard banii şi gazul de pomana. Din partea primăriilor suportul este ZERO, organizare ZERO. Măreaţa primărie din Timişoara nu are niciun serviciu care să ajute la rezolvarea problemei ăsteia. Când l-am avut pe Santi în tratament vreo 3 luni, timp de 3 luni am căutat constant o soluţie de adopţie, fiind clar că nu-l pot ţine în casă la mine. Timp de 3 luni nu am găsit nimic. Ce adăposturi ar fi sunt atât de prost promovate, încât nici dracu nu ştie de ele.
Am avut noroc cu bătrânul de vis-a-vis, apoi, acum 2 ani am dat de Dani, care iar e un om cu suflet uriaş. Deci pe blog mi-am rezolvat problema.
Ar trebui să existe un fel de organizaţie sau departament al Primăriei care să ofere soluţii de promovare, să ofere spaţii eventual pentru adăposturi, să se implice cu adevărat. Să fie puse televiziunile locale la muncă, pentru realizarea de emisiuni gen documentar (prin care sa se mai educe neghibii din ţara asta) şi de promovare a adopţiilor. Să se implice şcolile etc. Să afle copiii că există asemenea locaţii, să poată vizita centre de adopţie, să facă voluntariat, să ajute cu mâncare, să înţeleagă cum “funcţionează” un animal şi să înveţe că locul lor nu e pe străzi.
Dar noi vorbim discuţii şi banii se duc aiurea în tramvai pe vile şi prostii, atunci când nu se cheltuie pe eforturi disparate şi disperate. E nevoie de o mişcare complexă de reeducare şi implicare a societăţii, nu doar de ştiri alarmiste. Câţi dintre cei care au folosind pentru ei fondurile alocate pentru castrări sunt luaţi pe sus şi fac puşcărie? Câţi dintre cei care “salvează” câini şi-i aruncă iar pe străzi sunt luaţi la întrebări?
Există câte un “puseu” din ăsta, ne isterizăm o ţară întreagă şi tot nu se face de fapt nimic concret, decât la nivel personal, ceea ce e prea puţin. Legea nu se aplică, edilii nu se implică, românul ştie doar să arunce la “gunoi” animale, nu să-şi asume responsabilităţi şi să-şi educe copii, ca măcar următoare generaţie de români să fie coborâtă complet din pomul evoluţiei.
Este oare necesară eutanasierea în masă a câinilor fără stăpân? Foarte posibil. Pentru că suntem o societate impotentă, în care corupţia şi nesimţirea fac futilă orice altă metodă. Ce se va întâmpla după asta? In condiţiile în care continuăm să fim ţopârlanii care-şi abandonează animalele sau puii nedoriţi pe unde dă domnul, în condiţiile în care nu se schimbă NIMIC în modul în care societatea educă populaţia şi localităţile nu-şi organizează ele însele programe de adopţii – control al animalelor ce cutreieră pe străzi, vom mai avea discuţia asta şi peste 5-10 ani.
Şi iar ne vom lua de păr, unii vor regreta o asemenea măsură, alţii se vor bucura. Nu e nimic de râs aici şi nici motiv de bucurie. Este încă o dovadă că suntem un popor codaş şi nici nu avem şanse de a schimba prea repede ceva.
Aici sunt o sumedenie care sunt în al nouălea cer, jubilează de bucurie că vor fi omorâţi căinii străzilor. Nu mi se pare potrivit să-i numim maidanezi de vreme ce pe bipezii care îşi duc viaţa pe stradă îi numim oameni ai străzii. N-am avut niciodată vreo problemă cu patrupezii străzii, dimpotrivă.
Din motive de “buletin” nu mai am câine(locuiesc la bloc) dar am 2 pisici, ambele adoptate. Am adoptat şi la serviciu o pisicuţă care s-a dovedit a fi gestantă, a fătat 4 puiuţi, i-am crescut pe toţi în uzină, când nu i-a mai alăptat am dus-o la sterilizat, pe 3 dintre pui i-am plasat la familii iubitoare, iar cel de-al patrulea, Rontzi, a ajuns la Dani, la Arad. S-a făcut mare, e iubit, Dani îmi trimite periodic poze.
Avem şi o căţelusă la uzină, am sterilizat-o, vaccinuri, toate ălea. Vinerea care a trecut a ţâşnit pe poartă drept în faţa unei maşini care a lovit-o. Am dus-o la Agronomie, au operat-o, sunt şanse 80% să-şi revină( a avut o deplasare de vertebre. Mergem zilnic cu schimbul s-o vedem, îi ducem lapte, o scoatem pe braţe afară la soare că n-are voie să se mişte.
Sigur că un animal costă, ştiu bine cât decontez pentru mâţuţele mele, dar afecţiunea lor compensează totul.
Nu cred că masacrul e o soluţie, câinii vor reapărea pe străzi din cauza imbecililor care nu sunt în stare să-şi îngrijească patrupedul din ogradă.
În schimb, e bine de spus că stocurile de otravă erau făcute mult înainte de discutarea problemei în parlament, că otrava va fi vândută Consiliilor locale cu până la de 50 de ori preţul. Ăsta e targetul, unii se vor îmbogaţii temeinic, nu problema în sine a câinilor străzii.
Scuze pentru comentariul mult prea lung.
Eu am un singur caine, desi stau la casa. Am sterilizat-o din primul an (rasa predispusa la cancer de col uterin). Stand la casa intre blocuri, asist la plimbarile catelusilor din zona. Am tot intrebat stapanele animalelor mai mereu gestante de ce nu le sterilizeaza. “vaiiiiiiiiii, e impotriva naturii! Asa ca in fiecare an/de 2 ori chiar, asist la abandonari de catelusi in zona…. “poate ii gaseste cineva milos”…
Ce naiba sa faci, cui sa te adresezi…. in conditiile in care nenorocitele astea isi cresc proprii copii bucurandu-se ca arunca ambalaje/peturi pe strada “las’ ca are cine strange”…
Ele nu-si controleaza propria fecundare decat prin prisma veniturilor aduse de un nou prunc (si au 2-3, ce sa le cerem privind un caine, pe care il au… pt ca “toti avem caine, nu??”)
scuze, vorbesc din orasul cu 40.000 de locuitori si 22 de biserici. orasul care face “invierea” pe plaja.
Am avut caini, am caini si acum, dar se pare ca, pe termen scurt, eutanasierea in masa e singura solutie. Din simplul motiv ca nu avem resursele si infrastructura pentru a rezolva altfel.
Daca romanii nu gasesc solutii, lasa ca le gasesc altii. Am auzit la stiri nu demult ca sunt foarte multe cereri de adoptie de caini si italienii au cam ramas fara asa ca s-au hotarat sa aduca catei din Romania. Au venit deja 2 “transporturi” din cate am inteles. E o chestie buna dar oricum nu e destul ca sa se rezolve problema..
Ca fapt divers, am avut de 2 ori “probleme” cu cainii, o data au inceput sa fuga dupa mine o haita de cativa dulai (acum 3-4 ani). Nu stiam cum sa ma comport cu niste caini traumatizati probabil, asa ca m-am urcat pe bicicleta si am pedalat pana nu i-am mai auzit.
Al doilea incident a fost chiar cu Moflea care m-a capsat putin de picior; am vrut sa-l mangai dar cum unii vecini au avut grija sa-si bata joc de el banuiesc ca s-a speriat. Nu m-am ferit de el dupa, ba chiar imi facea placere sa-l plimb impreuna cu “frate-su” later on 🙂
E chiar pacat ca nu se face nimic pentru a ameliora macar putin situatia si se recurge la asa ceva…
Buna Ramona,
Tin eu minte bine sau ma insel cand spun ca s-a mai facut o data asa o actiune de eutanasiere (cel putin in Bucuresti)? Si daca da, e clar cat de eficienta a fost solutia daca este nevoie sa se repete acest proces traumatizant pentru toata lumea. Noi, oamenii, chiar nu suntem in stare sa invatam din greseli si sa abordam alte solutii care sa dea intr-adevar rezultate fara sa creeze controverse? Sau fara scandal nu se poate nimic?
Exista legea protectiei animalelor 205/2004 modificata prin 9/2008, in care se specifica pedepsele in caz de nerespectarea legii. Insa problema este ca nu are cine sa o aplice, practic, nu exista politia animalelor – ar trebui sa se ocupe politia comunitara, insa nu se implica. Am avut mai multe situatii in Iasi, am sunat la pol. comunitara si au ras de mine.
O alta problema e ca sterilizarea gratis e valabila doar pentru orase, nu si la tara. Cel putin asa e in judetul de unde-s eu. Asa ca, an de an, incepand cu aprilie, gasim catei abandonati prin parcari, pe strazi, uneori impreuna cu catelele.
Solutia este sterilizarea obligatorie, in masa si in timp scurt, in urban si in rural, la care as adauga si vaccinarea antirabica.
Nu se va rezolva niciodata problema asta atata timp cat industria maidanezilor e profitabila pentru toti cei implicati. Primarii, ONG-uri, firme de hrana/medicamente/cabinete veterinare. E o afacere de zeci de milioane de euro. Prin urmare cine sa aiba interesul sa-i educe si sa-i constranga pe aia din curti sa-si inchida robinetele de catei?
Da, a incercat Basescu o eutanasiere in masa, dar a fost oprit la mijlocul cursei de PSD si asa a ramas de atunci. Masura lui Basescu n-ar fi fost oricum decat o strangere temporara a apei de pe jos. Balta s-ar fi facut la loc pentru ca, asa cum spui si tu, nu se umbla niciodata la cauze.
Buna dollo,
In acea perioada nu stiu daca s-a oprit sau nu campania, dar cu siguranta iti pot spune ca stateam in Bucuresti si in spatele blocului erau vreo 10 caini, ti-era frica sa te dai jos din masina desi nici unul nu a atacat pe nimeni, stateam chiar in cartier central nu in cine stie ce periferie, tot orasul insa era plin de caini. Si intr-o noapte au disparut toti, iar 3 ani cat am mai stat eu acolo nu a mai aparut nici un caine in zona aia. Chiar mai multi vorbeau la birou ca cineva a luat cainii. Pe atunci nu am bagat de seama ce legatura are asta cu politica, nici nu am stiut ca acea campania a fost oprita. Acum insa in Bucuresti in spatele aceluiasi bloc este o alta haita de caini, la fel de inofensivi, dar care provoaca teama.
Sa fiu sincera, desi fata de propriul caine nutresc un sentiment de dragoste, ca sa-i spun asa, considerandu-l ca pe un membru al familiei, fata de cainii comunitari am oarece rezerve, ca sa nu spun teama. Si asta pentru ca nu le cunosc reactiile si, ca atare, nu pot sti uneori cum sa reactionez la randul meu, drept raspuns. Sa fiu sincera, si fata de potaia mea am uneori un sentiment… hai sa nu-i spun de frica sau retinere, dar simt ca trebuie sa fiu atenta cum ma port cu animalul, in sensul ca, teoretic vorbind, cum el nu poate gandi si nu se poate comporta ca un om, ar trebui sa incerc sa gandesc, sa reactionez si sa ma comport fata de el macar ca un… caine. Trebuie sa fiu atenta sa nu-l bruschez sau sa-l iau prin surprindere, sa nu-l admonestez fara un motiv clar… pentru el, etc, etc, etc… Caci altfel risc sa fiu apucata intre coltii lui, animalul socotindu-se in legitima aparare.
Ca tot veni vorba de inmultirea in nestire a cainilor comunitari, cred ca animalele se inmultesc vertiginos si atata timp cat au hrana si nu au dusmani. Ca de hrana nu duc lipsa s-ar putea explica prin faptul ca, chiar daca nu i-ar hrani deliberat oamenii (si sunt destui aceia care dau de mancare cainilor din cartier), isi gasesc singuri resturi de mancare printre maldarele de gunoaie menajere, mai ales atunci cand gunoaiele nu reusesc sa fie ridicate ritmic si la timp. Iar dusmani pentru ei ar putea fi bolile, accidentele rutiere si chiar… alti caini agresivi.
Nu stiu daca eutanasierea ar fi o solutie. Sau ar putea fi DOAR ultima solutie. Pentru ca, daca animalele nu sunt adoptate intr-un numar suficient, macar sa existe adaposturi pentru ele.
Sunt atat de dezamagit de tara asta, inca odata!!!
Mă laşi,sunt o gramadă de câini în spatele blocurilor sau in curţile firmelor de stat.Toţi le dau de mancare şi ei se puiesc in mod alarmant…dar nimeni nu le face o sterilizare.
Sterilizeaza-i tu.
Eu nu dau de mâncare câinilor vagabonzi.
Trebuie facuta diferentierea intre cainii din mediul urban si cei din mediul rural. Ceea ce spune @dojo privitor la ambandonarea cainilor adulti sau a puilor este specific mai mult in mediul rural.
In Bucuresti fenomenul cainilor fara stapan a inceput datorita demolarilor facute inainte de ’89. Ma gandesc ca, pe vremea aia, exista o metoda sa le tina numarul sub control. Aparitia ONG-urilor care apara drepturile animalelor a blocat orice actiune de strangere a cainilor cativa ani buni.
Cand Basescu a ajuns primar, s-a apucat sa-i adune de pe strazi insa si-a pus in cap toti iubitorii de javre. Fundatiile, au luat cati caini au putut de la ecarisaj, cu angajamentul ca au grija de ei dar le-au dat drumul, in cartiere marginase sau pe camp.
Toti cainii din cartierul meu au fost adusi de fundatii si, cu toate ca au rahatul ala in ureche, s-au inmultit fara probleme.
Daca eutanasierea este calea sa nu mai fiu atacat de haitele de maidanezi atunci sunt cu totul de acord chiar mai mult, ar trebui pedepsite aspru ONG-urile care incearca sa-i salveze doar ca sa le dea inapoi drumul pe strada.
[…] din diferite unghiuri, cuprinde dar nu este limitat la: Zaqk 1 și 2; anatati; Soacra; Bogdan; dojo) Related […]
Am avut de doua ori caine – prima data un setter englez, a doua oara un boxer tigrat. O spun nu fiindca asta mi-ar da dreptul la comentariu ci pentru a arata ca inteleg ce inseamna “am caine”.
Problema cainilor vagabonzi este doar o “problema”. Este o discutie creata pentru a mai misca niste parale de colo, colo (adicatelea din visteria statului in buzunare particulare), pentru a mai face ceva zgomot si fum, pentru a mai da ceva de “rontait” anemicei si partinicei “societati civile”. Fiindca problema cainilor vagabonzi nu are valoarea de a fi discutata cu o atat de mare amploare. Ca subiect, “problema” cainilor vagabonzi este un mare ZERO dar zero la care diferiti indivizi se chinuie sa puna un 3 sau un 5 in faţă, pentru un interes propriu si cat se poate de mercantil. Multi oameni (onesti de altfel), pur si simplu, nu inteleg valoarea situatiilor si de aceea “mesteca” tot ce apare ca “subiect la ordinea zilei”. Nu va mai aduceti aminte ca acest “subiect” a mai fost “scos in faţă” de fiecare data cand s-a schimbat primarul (nu conteaza urbea) ? Iar mass-media este gata sa discute despre orice “rahat de caine” atat timp cat are ceva de transmis intre doua reclame. Chiar vi se pare ca subiectul “caini vagabonzi” merita atentia societatii si consumul a atata energie ? Eu nu cred. Asta este o problema de salubrizare. Este o problema a Inspectoratului de Sanatate Publica (fostul Inspectorat de Politie Sanitara si Medicina Preventiva), nu a mea, a Ramonei, a Cristinei sau cine stie carei alte persoane. Eu, Ramona, Cristina, dollo, aadryanaa, etc. platin aceste institutii pentru ca ele sa isi faca treaba corect. De ce sa imi “transfere” mie ISP, aceasta problema (chiar si la nivel de subiect de discutie) ?
Sunt OAMENI in situatii mai grele decat acesti caini, OAMENI nu animale. Cred ca in primul rand trebuie sa ne indreptam eforturile catre OAMENI. Cati dintre cei care recomanda adoptarea unui caine au “adoptat” deja un om ? Cati dintre cei care lasa (in prostie) la coltul blocului resturi de mancare (hranind astfel si sobolanii) au mers la un batran, cu un sufertas cu supa de zarzavat si tocana de cartofi ? Cati dintre cei care vocalizeaza acum despre infiintarea unor “adaposturi” canine au cerut infiintarea unor case de batrani ? Si, in final, cati dintre cei care ies in strada pentru a “ocroti” acesta plaga a cainilor vagabonzi, au iesit in strada alaturi de pensionarii care nu isi mai puteau lua medicamente sau care se ingrijorau fiindca nu mai puteau sa isi plateasca facturile ? Stiu ca exista dar sunt doar o fractiune dintre cei care acum cer “dreptul la viata” pentru cainii vagabonzi.
Cainii vagabonzi exista, reprezinta un pericol pentru sanatatea publica si fiindca nu se poate altfel (din lipsa de bani, din lipsa de educatie, din lipsa de experienta in domeniu, din lipsa de … orice altceva), trebuie exterminati. Fiindca sterilizarea nu este o solutie – cine gandeste putin intelege ca mai repede te musca un caine viu si steril decat un caine mort, nu-i asa ? Si mai repede poate transmite o zoonoza un caine viu decat unul mort, nu-i asa ?
Iar noi sa ne reorientam eforturile catre OAMENI fiindca, va rog sa ma credeti, sunt multi, foarte multi care au nevoie de noi.
P.S. Ce se poate trata intr-o anumita situatie – cauza sau efectul – ramane de vazut, asta trebuie inteles din perspectiva situatiei. Dar daca putem “umbla” la cauze, sa o facem !
1. Intr-adevar, chiar nu e o problema pe care sa se faca atat de mult scandal, ci, mai degraba, e o oportunitate politica, pe care o tot folosesc indivizii ajunsi guvernanti din greseala noastra.
2.
“Cati dintre cei care lasa (in prostie) la coltul blocului resturi de mancare (hranind astfel si sobolanii) au mers la un batran, cu un sufertas cu supa de zarzavat si tocana de cartofi ? Cati dintre cei care vocalizeaza acum despre infiintarea unor “adaposturi” canine au cerut infiintarea unor case de batrani ? ”
Am doua batrane pe care le ajut cat pot, pe ele insele si pisicile si cateii pe care ii au in grija. Am in lista asta nenumarati batrani si copii pe care i-am ajutat constant si nu in mod pasiv [dus mancare, haine] ci ajutat sa invete sa isi asigure ei insisi hrana zilnica.
Sunt sigura ca sunt multi, nenumarati altii care procedeaza la fel ca mine. Nu ai dreptul sa te consideri iubitor de oameni daca nu iubesti animalele sau iubitor de pisici daca nu poti iubi si cainii sau oricare alta fiinta.
Tu, insa, tu ce ai facut, care e contributia ta pentru batrani, copii saraci, orice fiinta (exceptand familia!) care nu isi poate asigura singura traiul zilnic?
3. Sunt medic specialist intr-un domeniu care imi permite sa fac afirmatia ca o “zoonoza” (corect este termenul de zooantroponoza) nu se poate “lua” de la un caine care e corect vaccinat si deparazitat. TOTI cainii care sunt sterilizati primesc si deparazitarea si vaccinarile necesare. Cel putin, asa se intampla in orasul meu.
De aceea, mai sus mi-am permis sa afirm, repet, ca singura solutie e sterilizarea lor.
Concluzie. Oare de ce copiii crescuti la tara, cu animale, pisici, catei, gaini, porci, vaci etc. etc. sunt mai sanatosi fizic, emotional si psihic decat cei de la oras, crescuti cu cheia la gat?!
Ramona, oamenii mor in spitale de la o injectie facuta prost. Daca nu ii pasa nimanui de viata unui om, cum crezi ca le pasa de viata unui animal? In spitale mori cu spaga in mana, iar un animal nici macar spaga nu poate sa dea. Ba mai rau, mie veterinarul mi-a omorat degeaba 3 caini, asta dupa ce am platit de m-am cocosat. Nestiinta, nesimtire, ignoranta, prostie. Si in toate cazurile rezultatul e acelasi: suflete distruse, suferinte enorme si durere in cur din partea celor responsabili. Si acum, dupa 3 ani, incep sa bocesc daca vad pe strada vreun caine din rasa ultimului meu catel ucis de o….(tobele)… injectie cu glucoza!
“Lipsa de respect a românului faţă de orice înseamnă viaţă e şocantă” – asta mi-o pun la status, e dureros de adevarat!
@alma – Nu imi permit sa fac “pe nebunul” punand intrebarea “Cati dintre cei care hranesc cainii hranesc un batran ?”. Nu consider ca a ajuta cu mancare si haine este o actiune “pasiva”. Oricum, ar fi bine daca lumea s-ar umple macar de “pasivi” ca mine.
Te preocupi ? Perfect. Stiam ca existi fiindca nu consider ca societatea s-a alienat in asa masura incat sa dispara omenia. Si de aceea am si spus “Stiu ca exista dar sunt doar o fractiune”. Esti un om normal. Insa daca existi nu inseamna ca esti definitorie pentru grupul adus in discutie. Dar poti fi un exemplu.
Faptul ca deparazitarea vine “la pachet” cu sterilizarea este foarte bun dar nu implica si corectitudinea procedurilor (dupa cum bine specifici).
Mai ramane sa te preocupi de un raspuns la intrebarea cu muşcatul (că muşcatu’ se poate “lua” mai repede si mult mai des decat zooantroponoza 🙂 ) si la cea cu exprimarea opiniei in legatura cu viata la care sunt obligati oamenii in varsta.
In rezumat (ca poate am scris prea in celalalt comentariu) : ceea ce nu se intelege de (foarte ?) multi (sau se fac ei ca nu inteleg) este ca societatea româneasca are nevoie sa isi orienteze eforturile catre problemele adevarate si nu catre subiecte futile oferite ca trufandale in “prime time”.
Concluzia, mi se pare ca are o tenta putin cam generalizanta pentru un specialist. Poate ca ai acces la alte informatii decat Anuarul Statistic al Romaniei dar din acesta (la care am eu acces), la capitolul 7 – Sanatate, nu se regaseste vreun fel de rezultat de tipul “urban / rural” in ceea ce priveste numarul de imbolnaviri ci numai pe grupe de boli. Despre sanatatea emotionala si psihica a copiilor in mediu urban / mediu rural nu ma pronunt, nu am acces la informatii de acest gen. Si ma indoiesc ca ar exista.
Mi-e mila de caini..dar mai mila mi-e de mine..am fost muscat de maidanezi, si nu sunt un om rau 🙂
Mi se pare amuzant ca “Dumnezeu” scrii cu “d” mic, iar “Impuscatul” cu “i” mare. 🙂
Draga Ramona, mi-ai placut intotdeauna pentru felul in care gandesti si scrii, dar dupa articolul asta pur si simplu te admir !Nu are sens sa repet ce ai scris tu atat de convingator, mai ales ca nu am nimic de spus in plus. Parca mi-ai citit in suflet…
omoram niste fiinte nevinovate si cheltuim 2400 lei cu fiecare criminal, violator, pedofil sau orice alt condamnat la inchisoare pe viata. este super!
Din pacate, cauza nu este cea indicata (nu e singura, cel putin). Invazia de caini vagabonzi s-a accentuat odata cu aparitia noului proletariat, sub comunism. Taranii fortati in blocurile conserva si-au adus mai mereu 1-2 caini, tinuti in curtea din fata blocului. Asta s-a intamplat peste tot si s-a vazut teribil in Bucuresti.
In momentul de fata, cresterea populatiei de caini vagabonzi se datoreaza in primul rand populatiei existente si inmultirii ei si mai putin stapinilor neglijenti.
Vrem nu vrem, o parte enorma din ”cauza” o reprezinta populatia actuala. Pe langa chestiile de gen ”nu suntem educati, habar n-aveam sa avem grija de un animal” (cu care sunt complet de acord), suprapopularea actuala nu se poate rezolva numai cu inghesuirea in adaposturi si pasarisme de ONG.
Sterilizarea e o solutie si in multe cazuri e si eutanasierea. Ne invartim degeaba ”dupa coada”. Alte tari au facut pasul asta la un punct, in trecut. Diferenta e ca ulterior, educatia si-a spus cuvantul. Noua nu ne garanteaza nimeni ca daca-i macelarim pe toti, in 10 ani nu va fi la fel. Taranii nu-si vor aduce potaile la bloc, babele nu vor tine catelarii in gradina si indivizi care n-ar trebui sa aiba buletin nu vor mai abandona zeci de animale pe strazi. Aici intervine tratarea celeilalte cauze, dar nu poate suplini faptul ca in momentul de fata sunt x mii de caini fara stapan.
In primul rand, dojo, nu stai in Bucuresti. Prin urmare, chiar nu stii cum e sa fie zeci de mii de caini pe strazi si sa trebuiasca sa ocolesti o gramada pentru ca haita sa nu sara pe tine. Si in afara de asta, nu mi se pare normal ca statul sa cheltuie bani pe caini, cand spitalele se inchid, bolnavii sunt vai de mama lor, pensiile se reduc, etc. Chiar nu avem de unde sa platim pentru adaposturi de la bugetul de stat.
Si mie imi plac cainii, dar nu cred ca ar trebui lasati pe strazi.
Citisem undeva o idee, care ar fi extrem de buna, gen sa se deschida un cont in care sa vireze bani toti iubitorii de animale, din care sa se construiasca adaposturi, si sa fie ingrijiti. Cei care sunt mari iubitori de animale, si strajerii cainelor de pe la blocuri sa plateasca.
Sincer, prefer de o mie de ori sa se cheltuie 5 roni in plus pe un pensionar amarat, decat pe caini, care si asa sunt extraordinar de multi.
Cei care nu stau in Bucuresti si n-au idee de cati zeci de mii de caini sunt aici, sa nu vorbeasca. Problema e a bucurestenilor.
Nu e numai a Bucurestenilor, stai linistit. Totusi, Drumul Taberei dimineata poate deveni o lupta pentru supravietuire daca iesi cumva in afara babelor care hranesc potaile.
^Pe langa capitalizarea inutila, am mancat o bucata din fraza. Daca iesi cumva ”in afara orelor la care babele hranesc cainii”.
Corect de 20 de ani numai vorbe…macar 5%daca sterilizau pe an acum eram departe…si dupa 20 de ani se trezesc sa eutanasieze toti cainii..nu cred ca o sa rezolve mare lucru..de fpat nu o sa rezolve nimic…oricum asta a fost asa o agitatie de scurta durata..o sa apara alta problema si cea cu cainii de pe strada o sa fie iar de actualitate peste 20 de ani
Foarte frumoasa postarea, mi-a mers la suflet. Si mie mi-s dragi de mor cainii si mi-e ciuda ca din cauza oamenilor s-a ajuns la situatia asta de rahat :(.
Iti sunt dragi de mori cainii, te inteleg. Cand o sa iesi si tu seara si n-o sa fie nimeni pe strada, si o sa vina 20 dupa tine sa te latre si sa te muste, sa vezi ce dragi o sa-ti fie.
Stiti cum este luam apararea cainilor vagabonti ca nu am avut probleme cu ei dar..si sa ai un copil sa ti-l mutileze …vreun caine maidanez…nu-i impusti pe toti?!
Lucian, ai dreptate, numai ca acel caine a ajuns” caine vagabond” din cauza unui fost stapan inconstient.
Sa ma explic de ce postez aici: stau la curte, am doi partupezi un lup si o catelusa soricar.Pe ea am sterilizat-o! Pe el l-am castrat!
Iubesc animalele, dar nu mai mult decat oamenii, numai ca, asa cum spune Dojo: de 20 ani se fac ca fac ceva toti care s-au perindat pe la putere! Si asta din toate punctele de vedere.
Cum spune Moldoveanca, mor oamenii in spitale cu spaga in mana sau ca nu au de unde sa dea spaga…e un sistem intreg de tot…
Isa nu sunt de acord cu macelarirea acestor fiinte nevinovate, dar nici sa stea pe strazi, flamande si sa atace oamenii sa ii mutileze.Dupa mine , sper sa nu gresesc sunt mai multi vinovati, dar unde sa ii gasim? Trebuie facut repede ceva, caci acele animale nu sunt vinovate ca au ajuns acolo…pe strada…si sa dovedim ca fiind oameni avem ratiune, sa nu fim mai animale decat :CAINII!
Legiutorii tarii sunt in masura sa faca ceva…si nu numai pentru cainii vagabonzi…avem si oamenii fara adapost…oare cu ei ce se va intampla?
Ador cainii 😀 cine imi face codu :)) glumeam…