Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Nici cu englezii nu mi-e rusine
Pentru cei care au întârziat la serial, sunt GEEK. Genul de individă ochelaristă, amatoare de tot felul de chestii de tocilari, plus mare consumatoare de seriale documentare “dăştepte”, recte How It’s Made, Scrapheap Challenge, While You Were Out etc.
De ceva zile m-am intoxicat de pasiune faţă de un altul de pe Discovery, Grand Designs. Ce se intamplă acolo? Păi e un nenea ce filmează cum se “naşte” câte o casă, de la fundaţie până la final. Urmăreşte toate etapele şi pune destule întrebări, aşa că îţi poţi face uşor o idee despre cum e să îţi faci casă “in the coutryside”, să refaci un castel, să cumperi o casă “ready made” din profile etc.
Ce mă inspiră să vă povestesc despre Grand Designs este până la urmă toată tevatura asta cu ratele de la banca atât de mari, despre faptul că unii s-au îndatorat mai mult decât era sănătos pentru o casă (nu vorbim de idioţii care acum nu au bani să plătească ratele de LCD), pentru visul de a sta cu picioarele sub masa lor, vorba românului. Normal că mulţi i-au acuzat de prostie clară, nu doar “bad management”, pe cei care s-au băgat la rată mare şi avansul l-au plătit din altă rată. Sună cunoscut, nu?
Fără a încerca să readuc discuţia pe tapet sau să mai arunc şi eu paie pe foc, observ însă (cu o anumită plăcere perversă) că nu doar românii au şanse de a nu avea toate ţiglele pe casă, dacă îmi permiteţi. Că un management idiot de resurse personale, mândrie peste limită, întins până şi peste plapuma vecinului se găsesc şi la alţii.
Şi acum să revenim la motivele pentru care nici englezii nu sunt mai breji 😀
- un procent URIAŞ din căsoaie au fost construite de oameni care puteau subzista şi fără. Unii în chirie, dar absolut mulţumiţi, alţii aveau deja un “coteţ”, poate nu “Hollywood mansion”, dar tot casă bună era;
- număr pe degete “eroii” serialului care au construit din economii sau au vândut bine casa anterioară încât să scape de datorii. FOARTE PUŢINI. Majoritatea au intrat la mortgage şi nu de şagă.
- au fost indivizi care foarte clar au ţintit al naibii de sus. Care au rămas fără BANI DE PÂINE, cu construcţia sistată şi cu traiul zilnic acoperit din credit cards, deci tot pe dobândă (şi nu în favoarea lor)
- cu toate că mulţi vor plăti pentru 100 de ani de acum înainte, şi-au permis din banii pe care nu îi au să cumpere robinet de 1000 de lire bucata sau dumnezeu ştie ce alte aberaţii;
- au fost indivizi care au pornit o ipotecă, s-au pus la construit şi la jumătate din construcţie au realizat că nu le ajung banii. Aşa că au mers din nou la bancă (după ce au muncit chiar şi ei la câte un finisaj) pentru a le fi re-evaluată casa şi eliberată o ipotecă mai mare. Nu putem deci plăti pentru un rahat, ne băgăm într-unul şi mai mare;
- s-au refăcut castele din ipotecă, s-au construit case gen “Familia Adams”, s-a pornit chiar şi o casă pe o barjă (fără aprobare de “parcat” la mal), deci nasol;
- ştiu că salariile din UK nu sunt de 200 de lire pe lună, dar nu cred că sunt atât de mari încât să îţi permiţi o ipotecă de 500 – 900.000 de lire. Mda, toţi mergeau pe faza “think big”, deşi nu aveau banii în cauză
- mulţi au oprit lucrările pentru a mai câştiga un “leu”, au făcut “project management” singuri (pentru economii), au muncit în draci la construcţie. Doi sau trei pentru că aveau talent şi erau oricum la dracu în praznic în pădure, majoritatea pentru că nu mai puteau plăti constructorii şi aveau şanse de a nu termina niciodată.
- majoritatea au intrat în datorii pe zeci de ani, pe mortgage uriaş şi bani de dat prietenilor şi rudelor, doar pentru a avea o casă în stilul “grand designs”.
- au fost cazuri în care nu şi-au planificat cum trebuie proiectul, nu au avut “planning permission” sau s-au trezit cu tot felul de prostii pe cap. Pentru că au fost cu ochii după cai verzi şi au vrut doar să rupă gura târgului. Şi au plătit mult şi bine.
Am rămas cu multe informaţii după zeci de episoade vizionate, ştiu cum arată o casă din bârne, din placaj, chiar şi o casă cu pereţi de paie, am văzut niste designuri de case ameţitor de frumoase, nişte peisaje superbe şi am aflat că până la urmă alegerile proaste nu le luăm pentru că suntem români, ci OAMENI.
Asa-i peste tot nu numa` la englezi… Toti vrem mai mare, si mai mare si mai bun pe cat posibil. N-am urmarit emisiunea, dar cunosc pe unii care aveau ap. 4 camere pus la punct, 2 masini tari si joburi banoase de nu le mai ajungeai la nas. Ce-au facut? Au vandut apartamentu`, masinile si si-au cumparat teren de casa, au facut imprumut la banca si s-au pus pe construit. In tot acest timp au stat in chirie intr-o garsoniera. Toate bune si frumoase pana cand si-au terminat banii, da` casa nu, au fost concediati si au fost obligati sa vanda casa ca sa plateasca banca. Acum sunt 2 muritori de foame (aproape) si nimeni nu-i ajuta… De ce? Pentru ca, (virgula) cand aveau nu bagau in seama pe nimeni. Deci PROSTIA-i mare!
Ca tot ai amintit de ametitii care au rate laLCD-uri cat mai mari mi-am adus aminte de “Aurel”. 😉
Uite asa s-a ajuns in criza asta. Cumparau oamenii lucruri de care nu aveau nevoie cu bani pe care nu-i aveau.
Darael, da, au si ei birocratii lor. Si iti pica falcile cand vezi prin cate trebuie sa treci pentru o refacere de vechitura 😀
Minunate emisiuni.
Ce am descoperit eu din nenumaratele emisiuni ?
Ca birocratia la englezi e parca mai mare decat la noi. Da, functionarul are zambetul pe buze, dar cam asta e toata diferenta.
Nu intotdeauna, dar in 70% din cazuri multe acte sunt pur si simplu aiuritoare.
Sau mai este cazul urmator: El are audi q7, ea audi TT si stau amandoi intr-o garsoniera jalnica fara gresie in baie si cu datorii la toate bancile. HA! jalnic!
Pai clar, doar management nu se face la scoala, ca management nu exista ca stiinta ori preocupare umana, bine ca exista studii feminine si privitu-n cur la ursul polar.
Hi hi .. cam asa. E bine sa stim cum se aplica al treilea strat de fard, cum se cucereste o femeie in 5 pasi si cum sa ai erectie prelungita. Nu conteaza ca nu suntem in stare sa ne gestionam saracia
pai educaţia pentru pop culture include şi managementul? la ce ne-ar folosi? am fi nişte consumatori mai deştepţi, şi poate mai circumspecţi, atâta tot. by the way, încă râd la expresia de “prosumer” – adică un consumer care se vrea a avea mai mulţi creieri ca turma.
în altă ordine de idei, finalul articolului mi-a făcut ziua 🙂
Si astfel englezii au intrat in recesiune ;))
Btw, si eu urmaresc How it’s made si Scrapheap, plus Brainiac 🙂
Si eu care credeam ca sunt singurul caare se uita la serialele Discovery. Ma bucur sa aflu ca suntm mai multi geek p-aici. Totusi, nu urmaresc While You Were Out, mai degraba Brainiacs, Myth Busters, si alte emisiuni NatGeo.
Yep si alea .. am uitat sa le mentionez. Si orice are constructii sau “super structures”.
şi eu „devorez” cam toate emisiunile de pe discovery, însă pe asta nu am văzut-o.
Oricum pe englezi nu i-am bănuit de vreo inteligenţă superioară nouă. 🙂 Doar că au ceva mai mulţi bani ca noi, dar la minte, sunt mai înapoiaţi!
Asta e pe “Travel and Living” .. de obicei seara .. undeva langa “Miami Ink”, “While You Were out” si chestii din astea .. nu e cine stie ce documentar nemaipomenit de destept, dar vezi tot felul de constructii din astea interesante. Imi place mutra pe care o face inginerul de “soarele meu” cand vede tot felul de “aberatii” din astea 😀
[…] (mai am câteva episoade din 10) şi că nu mă mai satur de documentar. Am scris în trecut despre ce “prostii” financiare au făcut şi englezii ale căror case le admirăm acum, dar ce rămâne în urma lor este chiar […]
Imi pare rau, dar ai omis cel mai important aspect: grand designs se refera la proiectele deosebite. E vorba de casa pe care o viseaza protagonstii emisiunii si prin urmare iesita din tipare. Daca pornim de la ideea asta, amandoua articolele tale nu mai sunt tangente la respectivul serial ci la o situatie ipotetica.
“Eroii” aceia isi urmeaza un vis, nu isi construisc o casa numai pentru ca vor alta casa. Normal ca atunci cand s-au hotarat sa-si urmeze visul fac diverse sacrificii. Nu e corect sa emiti astfel de pareri despre gestionarea proiectelor respective.
Multi aveau o imagine foarte clara a caminului pe care si-l doreau, imagine care urma cele mai mici detalii.
In plus managementul in constructii are si el particularitatile lui si nu poate acoperi eventualele situatii neprevazute (avarii cauzate de intemperii, calitatea slaba a terneului de fundare si multe altele).
Imi pare nedrept sa blamezi niste principii pe care evident nu le cunosti. Ce spun aici e valabil si pentru celalalt articol.
Da, emisiunea e foarte reusita, dar are un alt obiectiv decat cel pe care l-ai expus tu.
Salut si bun venit pe blog. Nu vad ce diferenta este intre romanii ce au intrat in rate pe 30 de ani si englezii ce si-au dorit o casa nu stiu cum, dar nu si-o permit. Sunt cazuri cand au pus constructia sus pe economii sau bani din afaceri, dar sunt si cazuri de oameni care au ramas FARA BANI DE MANCARE pentru casa in cauza. Majoritatea AVEAU DEJA CASA, exact ca si unii romani satui de traiul la bloc, ce s-au bagat in rate uriase pentru o casa in “suburbia”.
Nu vad ce diferenta este intre visurile unora si ale altora. Toti au facut niste sacrificii, unele deloc “cuminti”, pentru ca au visat o casa care sa arate asa sau pe dincolo.
Si eu stau la bloc si am 20 de idei despre cum sa arate casa visurilor mele. Dar nu mi-o permit, deci momentan stau pe fundul meu.
Oarecum sunt de acord cu ideea ca nu ar trebui sa te inhami la ceva ce nu iti permiti. Totusi, nu avem dreptul sa judecam stilul de viata al unora. La un anumit nivel este o diferenta intre romanii care isi construiesc case pe care nu si le permit si englezii despre care vorbesti. Ma refer aici la faptul ca ai nostri concetateni nu platesc documentatia economica pentru proiectul casei. In acea documentatie se evalueaza atat materialele cat si manopera+utilaje, ceea ce conduce la un cost total ce reflecta realitatea. La noi il intrebi pe vecinul cat l-a costat casa si crezi ca la fel va si in cazul tau.
Totusi, dupa cum spuneam, emisiunea prezinta niste contructii deosebite care au iest asa doar pentru ca oamenii au crezut in visul lor. Nu e vorba ca isi permit sau nu, nu asta e in discutie. E normal ca daca iti faci casa dintr-o biserica veche te costa mai mult decat o solutie clasica, dar rezultatul e deosebit. E remarcabil faptul ca unii oameni care nu au tangente cu domeniul constructiilor au reusit sa ridice singuri o parte din constructie. Atitudinea lor nu trebuie neaparat sa fie un model pentru telespectatori. Prin emisiune apreciem doar ce au reusit respectivii, fara sa-i judecam.