Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Nu nasti natural? Nu esti femeie adevarata …
Durere, sânge, urlete, spaimă chiar şi mai multă durere. Poate şi vreo nesimţită de infirmieră sau asistentă nefe de prea mult timp care să îţi spună “aşa îţi trebuie. Când te-ai f…t ţi-o plăcut, nu?”. Asta este naşterea “tradiţională”. Femeia care suferă, pentru că este femeie şi aşa s-a orânduit.
Şi totuşi sunt femei care spun NU. Care decid ziua în care să aducă “boţul de humă” pe lume, ora cezarienei şi care doresc să aibă alte amintiri decât ale unei dureri cumplite. Pentru că pot asta, pentru că este corpul lor şi pentru că aşa doresc ele să devină mame.
La fel va face o prietenă care pe 14 august va naşte un bebiţă băieţel, mândria familiei proaspăt întemeiate. Şi care, după ideile “peizanilor” amorţiţi undeva la 1300 toamna nu este, vezi doamne, femeie adevărată pentru că nu vrea să urle de durere. Aşa cum nici bărbaţii care omit să facă stagiul militar (ieşit din obligativitate), nu-s posesori de cojones, doar pentru că nu au fost la oaste.
Mi-a povestit draga de ea ce reacţii a stârnit decizia ei printre cunoscuţi. O decizie luată alături de soţul ei şi medic, sprijinită sută la sută de familiile “reunite”. M-a pufnit râsul şi apoi m-a năpădit scârba. Încă sunt indivizi care cred că trebuie să dai pe spate dacă “societatea” este de altă părere. Că trebuie să suferi doar pentru că generaţii au suferit înaintea ta, că trebuie (dacă e să extrapolăm un pic) să ai un mariaj infect, să fii bătută de bărbat sau să renunţi la orice semn de individualitate, doar pentru că eşti damă şi scrie acolo, în cromozomi, că tre’ să suferi.
Prietena mea deci nu este femeie adevărată. Nici o alta care a născut tot aşa. Poate şi eu mă transform odată în plantă sau şoricel, pentru că nici pe mine nu mă dă afară din casă apetenţa pentru metodele tradiţionale.
Să fim sănătoase … şi să naştem fiecare cum dorim 😀
PS: nu, n-am rămas însărcinată .. dau cu presupusul
Nu sunt doctor şi nu înţeleg care e cea mai sănătoasă metodă. Însă dacă vrei să naşti şi să nu urli de durere care e problema? Femeie adevărată…Cine e în măsură să califice o femeie ca fiind neadevărată?
Apropo, când eram mic şi vedeam cum urlau femeile pe la TV când năşteau mă bucuram sincer că nu-s fată fiindcă fetele rămân gravide 🙂 Atunci nu ştiam de cezariană. Nu că acum mi-ar părea rău că sunt băiat. Doamne fereşte. Însă nu mai compătimesc aşa mult femeile.
Semnez si eu condica de femeie neadevarata,dar decizia a luat-o medicul si botul meu de huma:)primul nu se risca la nastere naturala si al-2-lea ca vroia sa vina cu fundul in lume:))
Aici insa orice medic iti spune ca cea mai buna alegere e cea de a naste natural si se fac in cazuri extreme cezzariana.
Ca una care a născut exact cu cezariană confirm cu mâna pe inimă că cezariana ar trebui să fie ultima alegere.
Motivele sunt nenumărate, dar vreau musai să enumăr cele care m-au afectat:
– mitul că nu există dureri după cezariană e fals. Există dureri chiar mai mari, care sunt atenuate pe măsură ce cotizezi la anestezistul care injectează calmante după calmante
– lactaţia porneşte mult mai greu după cezariană, iar frustrarea că nu poţi alăpta (pentru cele care-şi doresc şi conştientizează importanţa alăptatului) e groaznică
– incomparabil mai greu te mişti după cezariană (ridicatul din pat, plimbarea, purtatul copilului în braţe etc). O refacere completă după o cezariană (rană, dispariţia durerilor etc) nu intervine mai repede de o lună. Muşchii secţionaţi … 1 an sau ajutaţi de mult sport care oricum nu poate fi mai devreme de 6 luni. Sigur, depinde de la persoană la persoană, în funcţie de condiţia fizică de greutate …
Acum, când există epidurala numai medicii puşi pe căpătuială ar recomanda fără strângere de inimă ca primă opţiune cezariana. (Se ştie că cezarienele costă în jur de 4-500 de euro în Timişoara, în funcţie de medic).
Da, dacă aş putea da timpul înapoi şi nu ar fi existat condiţiile minime ale cezarienei (creşterea tensiunii arteriale şi retenţia de lichid) în cazul meu nici nu m-aş gândi să aleg cezariana.
Am doua prietene bune care au nascut la un interval extrem de apropiat, una prin cezariana, cealalta normal. Si am constatat asa:
– cea care nascuse prin cezariana a avut dureri mari, timp de o zi, atenuate cu calmante
– cea cu nastere normala a avut dureri si mai mari, neatenuate cu nimic. Anestezistul constatase exact la fata locului ca nu i se putea face epidurala
– cea care nascuse normal a asteptat 2 zile sa ii vina laptele, dar a avut din belsug si a alaptat pana cand a constatat ca ii facea rau micutei – da, se poate si asata, toata lumea o contrazicea, exact lumea de care vorbeste Dojo. Pana la urma a avut o interventie medicala de urgenta, cu anestezie, imn urma careia nu a mai putut alapta si, culmea, copilul care urla si era bolnav intr-una pana atunci, cand a trecut pe lapte praf a devenit cel mai cuminte din lume. Asta in conditiile in care mama pana atunci nu reusise sa doarma nici 2 ore cap la cap, pentru ca fetita tipa si se chinuia mereu
– cea care a nascut normal a facut o depresie post-natala, urata, nu a vrut sa vada copilul o saptamana – sa nu ziceti ca e mama denaturata, se poate intampla oricui, ulterior si-a revenit si bineinteles ca isi iubeste mult puiul
Aha, si ultima chestie, cea care a nascut cu cezariana isi face acum analize pentru bebe 2, cealalta nici nu vrea sa mai aude de un alt copl.
Astea sunt 2 intamplari pe care le-am relatat cat de obiectiv am putut. Si care s-au intamplat sub ochii mei.
In ceea ce priveste chestia cu lumea care isi da cu parerea peste tot… sunt patita. Le dau cu flit de la inceput. Nu ma intereseaza ce crede tanti Mita de la colt despre deciziile mele. Cu tot respectul 🙂
stai linistita, dojo, ca nici nasterea “nenaturala” nu e lipsita de durere. e o operatie destul de serioasa si durerile apar dupa.
ma rog, n-am trecut prin asta dar am si eu o sotie care stie despre ce vorbeste.
Foarte bine Dojo. Pune punctul pe I. Conventiile astea sociale ne manaca sufletul.
Ps. Nu esti tu insacinata da vad ca te gandesti din ce in ce mai mult 🙂 Varsta varsta :p
Pai, da, mai dragilor. Asa mi se pare normal sa discutam. Sa imi spui tu, aia cu experienta de pilda, despre ce merge si nu merge in nasterea normala vs. cezariana. Sa imi aduci ARGUMENTE, exact asa cum ati facut voi. De asta mi se ridica mie parul pe ceafa, cand auz chestii de genul “nu esti om daca ..” fara alte argumente.
Acu’ e drept ca tanti Marghioala nu prea le are cu anatomia si fiziologia, incat sa iti spuna despre probleme hormonale, depresii post-partum etc. Dar chiar lipsa de informare ii permite cred sa arunce pareri de parca arunca mingea pe maidan 😀
Richie .. sa stii ca incepe sa mi se faca si mie “pofta” de bebe. Cred ca dupa 30 de ani, incepi sa cugeti altfel …
Mie mi-a placut la spital cand intrase nevasta-mea cu apa rupta si zicea ca vrea sa nasca prin cezariana, ca toate asistentele erau oripilate: TREBUIE sa nasti natural! (Intre timp copilul era cu prezentare pelviana si chiar a trebuit cezariana). Pe parcursul noptii insa, cand am mai intrat in vorba cu ele, am aflat ca TOATE nascusera prin cezariana.
Asa ca mai bine ca fiecare sa-si vada de treaba lui si sa nu-si mai dea cu parerea ca “sa faci asa ca asa se face”. Fiecare sa faca in felul lui, cum ii e mai bine. Sa nu se mai tina cont de “ce zice lumea”, ca vremurile lu’ bunica au trecut, alea cand legea interzicea chiuretajul si etc etc.
Mandra-mea era hotarata la inceputul sarcinii ca vrea sa nasca natural (si nu pentru ca asa ii spuneau babele), ci pentru ca avem 6 exemple printre cunoscutele care au nascut de curand. Si avantajele erau clar in favoarea nasterii naturale. Dar din luna a 6-a bebe a inceput sa devina un razgaiat. Ba si-a pus cordonul dupa gat, ba nu mai stiu ce pozitie ciudata adoptase, intre timp si colul uterin avea ceva probleme, asa ca deja ne obisnuiseram cu ideea ca bebe va veni prin cezariana. Insa pe masa de operatie mandrutza mea a avut BULANUL (si asta e cuvantul cel mai potrivit) sa aibe dilatatie 8-9, sa poata naste normal si sa dureze travaliul aproape o ora, iar faza cea mai grea vreo 20 de minute. Asa ca eu nu stau sa va spun cum sa nasteti dragelor, ci va urez sa aveti NOROCUL EI!
Doamne, ce mai tampenie! Da’ sigur asta s-a mai spus undeva pe sus. Ma rog… biata de ea trebuia sa ignore mintile inguste si sa faca ce-i mai bine pentru corpul ei, deci pentru ea. Nu mai suntem in epoca in care altii, vezi barbatii sau familia, sa decida pentru noi. De ce i-am lasa atunci pe bagatorii in seama sa decida asta.
Eu am de gand sa nasc natural, pentru ca mi-as dori mai mult de doi copii. Dar nu stiti cum reactionez eu la durere, asa ca, parca ma si vad la prima nastere cu cezariana… Pf… mai vedem la fata locului. Deocamdata dam cu rosii in uratii aia care au vorbit urat despre fata. Va dau eu voie sa folositi rosii in cazul asta. 😛
Fiecare să nască după cum doreşte, nu după cum vrea baba Floarea de la sat. Apoi, dacă sunt dureri sau altele, astea-s oricum inevitabile şi ţine de experienţa fiecăruia în parte.
Eu am 30 de ani si iubesc copiii de cand ma stiu. Inca nu-s trecuta prin “chinurile facerii”, insa ma pun la curent cu fiecare detaliu al fiecarei prietene care a nascut un copil (si am o groaza!), pentru ca ma pregatesc si eu, intens, pentru acest eveniment.
Consider ca atat nasterea naturala, cat si cea prin cezariana, au avantajele si dezavantajele lor… si ambele proceduri pot fi “blande” cu mama, daca si acesta e norocoasa sa aiba parte de o nastere usoara. Ca sa fiu obiectiva, o sa spun si eu ce am constatat in ultimul an, timp in care 7 prietene apropiate au nascut:
1. mama, 21 de ani, sarcina extrem de usoara: desi nu dorea, a fost nevoita sa faca cezariana, din cauza dioptriilor. Nu a platit nimic pentru operatie sau anestezist, neavand bani, motiv pentru care dupa 2 zile a fost trimisa acasa, cu copilul in brate (fiind cu “burta” proaspat taiata!), ca sa elibereze patul. I-a fost enorm de greu prima saptamana acasa, pentru ca din cauza durerilor nu putea face miscari cu copilul in brate, insa in cateva saptamani era recuperata complet si taietura abia se mai vedea. N-are niciun regret.
2. mama, 27 ani, sarcina gemelara: a facut cezariana la recomandarea doctorului (fiind si foaret grasa) dar s-a recuperat foarte usor, stand mai mult in pat, cu ajutor pentru copii. N-are niciun regret.
3. mama, 31 ani, ipohondra si cu teama de durere dusa pana la extrem: convinsa ca va face cezariana, s-a intamplat sa i se rupa apa noaptea, mai repede decat termenul operatiei si, pana sa ajunga la spital, era dilatata complet si a nascut in 10 minute pe masa de la primiri urgente, fara epidurala sau alte anestezice, fara sa fie taiata, fara niciun tipat de durere. E singura femeie pe care o cunosc, care spune ca nu a durut-o nasterea naturala deloc.
4. mama, 30 ani, a nascut natural din dorinta ei proprie, dupa o sarcina extrem de usoara. Nu mai vrea copil niciodata. Nu mai vrea sa treaca niciodata prin chinurile nasterii de niciun fel si nici dupa un an nu poate povesti cat de rau a fost, atat este de marcata.
5. mama, 27 ani, 2 copii intr-un an, ambele fetite nascute natural: a avut dureri ingrozitoare dupa fiecare nastere si complicatii chirurgicale (i s-a rupt colul uterin la prina nastere si a necesitat reconstructie plastica, iar la a doua a avut probleme mari de colon si a ajuns la bisturiu). Este genul de tipa care crede cu sfintenie in zicala “daca nu te chinui la nastere pana simti ca mori, nu esti mama adevarata”.
6. mama, 28 ani, cezariana la alegere: este cea mai inversunata persoana pro-cezariana pe care o cunosc, nu are decat avantaje si lucruri de bine de povestit intotdeauna, n-a avut dureri post-operatorii, n-a avut probleme, n-a ramas cu nicio trauma si n-are niciun regret.
7. mama, 28 ani, a nascut natural, din dorinta ei proprie. Era cea mai pregatita persoana pentru nasterea naturala: citise, exersase, n-avea temeri, emotii, se pregatise psihic pentru durere… A stat in travaliu aproape 24 de ore, cu epidurale dar si intervale fara, ca sa i se accelereze contractiile… S-a chinuit enorm INSA! cel mai grav a fost ca, in tot acest timp, a chinuit fetita care nu reusea sa se nasca, iar cand in sfarsit au scos-o cu instrumente speciale, nu mai respira de minute bune. Socul ca fetita ar putea muri a marcat-o mai urat decat toate orele acelea nesfarsite de dureri si travaliu. A trait clipe de cosmar, pentru care se invinovateste si acum, iar secundele in care inima copilului inceta sa bata pe monitor, apoi isi revenea, apoi iar se oprea… le viseaza aproape in fiecare noapte. Nu ar mai naste natural niciodata, doar ca sa nu-si mai expuna copilul la un asemenea pericol!
Concluzia mea? Nimeni nu poate garanta ca o nastere va fi usoara sau grea, indiferent de constitutia femeii sau de perioada de sarcina in sine. Dar riscul de a-ti supune copilul la un efort care sa-i curme viata ma face sa nu doresc sa trec vreodata printr-o nastere naturala. E un risc la care de obicei nu ne gandim si nici medicii nu-l enunta corespunzator, dar care pentru mine, de la nasterea ultimei prietene, a devenit prioritar.
p.s. scuze pentru lungimea postului.
Buna Dojo ! Te citesc de mai multa vreme dar n-am comentat niciodata pana acum. Mi se
pare, insa, interesanta controversa propusa de tine. Asadar, eu sunt pentru nasterea naturala
(nu ma banna, ca ma explic !). Eu am nascut natural (acum multi ani, e drept) cand cezariana
nu era o moda. Nici n-ar trebui sa fie, ea trebuie recomandata de medic si sunt nenumarate
cazuri in care este o metoda indicata. Cezariana este o operatie, ca toate operatiile, adica o
interventie exterioara asupra corpului uman, cu toate riscurile si problemele care decurg de
aici. Daca mamica doreste aceasta interventie, fie cum vrea ea ! O femeie ingrozita de
ideea de a naste chiar va avea o nastere grea. Pentru ca nu va reusi sa fie calma, nu isi va
gestiona bine momentele de odihna in timpul travaliului si, ceea ce ar trebui sa fie un moment
unic, va deveni ceea ce ai descris tu la inceputul acestui post.
Fiecare ar trebui sa faca alegerea care se potriveste cel mai bine cu intregul sau stil de viata si sa ignore gura lumii. Eu de exemplu nu iau nici o aspirina decat atunci cand chiar nu mai pot de durere, nu am mai luat antibiotice de ani de zile, cred in chestii naturiste si in alte prostii d-astea de geeks 😀 Ar fi impotriva stilului meu de viata daca as alege cezariana, fara sa am o urgenta medicala care ar impune aceasta alegere. Orice alegere ai face, important e sa gandesti cu capul tau si sa nu cedezi presiunilor celor din jurul tau, care oricum vor sti mai bine decat tine, indiferent ce decizi.
Iar la chestia cu “femeia adevarata”, ma bucur ca am macar o faza care ma incadreaza in tipar 😀 Pentru ca in rest nu ma machez, nu ma pitzipongesc, nu imi plac cumparaturile…chiar incepeam sa fiu ingrijorat! 😀
* ingrijorata *
Ta, salut si bun venit. Cum sa te banez, doamne iarta-ma? Numai pentru ca nu esti de acord cu mine? De fapt eu acu’ zic ca nu nasc natural dar naiba stie ce o fi cand o fi. In rest… problema mea era legata de comentariul inept cu “nu esti femeie adevarata” lansat de unele individe medievale ca idei, nu cu o discutie cezariana vs. nastere naturala care, desi nu a fost chiar intentionata initial, este deja super-interesanta.
Imi place ca ati venit majoritatea cu experiente proprii sau ale celor apropiati, asa ca avem iata informatii si de ce nu argumente pentru “ambele tabere”. Cu mare drag te-as mai “bana” pe aici, sper sa revii cat mai des 😉
Carlitos .. cum sa ma supar, fata? Pai ai scris mai misto decat mine. Si sunt excelente descrierile de cazuri care dovedesc pana la urma ca fiecare femeie reactioneaza diferit si ca, daca mie mi-e bine asa, poate la tine nu functioneaza varianta in cauza. Si ca deciziile in cauza e normal sa le luam noi cu medicii, nu sa ne spuna tanti Leana ce si cum 🙂
Mai, deci cum sa-mi injure asistentele sotia si sa-i zica vorbele alea? Pai nu le mut eu gura la spate? Eu cred in decizia medicului. Cum zice el, asa sa se faca. Toate mamele sufera la fel de mult in cazul unei nasteri. Principalul facto e insa perceptia suferintei. Pentru unele femei, 20 de minute de durere e cat pentru altele 24 de ore.
P.S. Nu cred in depresia post natala. Ma dispera femeile care tind sa sustina treaba asta. Sunt lase.
Mi s-a facut pielea de gaina…brrr..de ce nu facem si noi oua 🙁
Nu o să nasc nici-odată,deci nu o să știu cum e.Problemele se discută în familie,deciziile se iau în familie.În ce privește armata ,am făcut …un fel de armată(o lună) apoi am fost instalator pe unitate.Adică m-am descurcat cum s-ar zice.Însă se putea și fără.Multă prostieeeee…am văzut.Din punctul meu de vedre cine nu a făcut armata nu a pierdut mare lucru,eventual vreo câteva la…
Cred că este o chestie de iubire şi respect. Soţia mea va putea să nască cum vrea ea, cum site ea, doar ea ştie mai bine. Mi se fâlfâie de ce vor spune restul…
Aici e cam ca la “n-ai copii, nu stii, n-ai voie sa vorbesti!”. Sunt atatia factori de luat in calcul: varsta mamei, conformatia ei, a cata nastere este, cum e copilul asezat, cat e de mare, ce alte probleme de sanatate mai are mama, etc., etc. incat sa emiti sentinte de genul “cezariana e za best” sau “nu nasti natural nu esti femeie” e chiar prostie curata.
Spre exemplu, cand copilul depaseste 4 kg mie mi se pare de bun simt sa recomanzi cezariana, pentru ca nu stii niciodata ce se poate intampla in timpul nasterii si daca mama mai poate sustine efortul. Cunosc un caz de acest gen, in care mama, (la a doua nastere) culmea, cadru medical n(deci se astepta la un tratament mai atent), de la un moment dat n-a mai putut impinge si era cat pe ce sa se intample o belea. Si medicul si asistentele care recomandasera nasterea naturala schimbau fete-fete si au evitata nenorocirea la mustata. Recuperarea a fost crancena pentru ea, dar s-a multumit ca bebe (care a avut 4,5 kg!) a fost in regula.
Sarcina si nasterea sunt aproape ca o loterie. Nu e o reteta pe care s-o urmezi in asa fel incat sa fii sigura ca e copilul sanatos, nasterea usoara si tu OK in scurt timp dupa. Din pacate surprizele neplacute pot aparea oricand.
Problema cu nasterea naturala este legata de personalul medical care se invarte pe langa tine la momentul X, fara sa empatizeze cu tine, fara sa te informeze, fara sa te ajute, fara sa fie patruns de importanta participarii la minunea de a aduce pe lume o viata. Asta e problema, nu nasterea, nu durerea.
Ce parere aveti despre cum s-a simtit o mama care a nascut in timp ce maternitatea era renovata, iar usa salii de nastere se deschidea frecvent, expunand-o privirilor muncitorilor care bananaiau pe holuri???
Cum zicea cineva mai sus, orice operatie reprezinta un soc asupra organismului si prezinta niste riscuri. Femeia n-a fost facuta sa nasca sub bisturiu, cezariana a aparut din nevoie, pentru a evita complicatiile la nastere, iar acum vad ca a ajuns moft. Indiferent de ce vrea gravida, ar trebui sa nasca intotdeauna dupa sfatul medicului. N-ar trebui sa existe pro sau contra si preferinte, ci numai decizii luate calculat.
https://www.parinti.com/modules.php?name=News&file=article&sid=297
Ar fi fost frumos ca Dojo sa fi scris articolul asta mai obiectiv, documentandu-se inainte.
n-am nascut niciodata, asa ca orice comentariu ar fi de prisos. Dar as alege cezariana! E mai putin lipsita de riscuri, in ceea cel priveste pe bebe!
Abh, ar fi si mai bine daca ai citi ca lumea articolul si ai intelege unde bat. Nu spuneam ca solutia perfecta este cezariana (chiar daca eu de pilda as alege “moftul” asta), discutam despre reactia unora de genul “nu esti femeie, daca nu nasti natural”. Din ce am citit deja in comentariile altora au fost situatii in care cezariana a fost binevenita, au fost situatii in care a dat naibii totul. Depinde de multe, este adevarat.
Abh, n-am nicio competenta sa critic afirmatiile tale, insa istoria recenta a confirmat, prin nenumarate cazuri nefecicite, ca sfatul medicului nu este intotdeauna si cel mai potrivit, corect si competent pentru sanatatea unei persoane.
Faptul ca oameni mari si deopotriva copii mor zilnic din cauza unor diagnosticuri gresit puse, a unor recomandari de tratamente inadecvate etc., ma face pe mine – ca viitoare mama – sa nu ma pot increde orbeste in sfatul medicului ci sa-mi ascult, in aceeasi masura, si “inima”… decizia nasterii ar trebui sa fie intotdeauna personala, din punctul meud e vedere. Iar medicii, fie ei competenti sau nu, sunt totusi departe de a fi Dumnezeu.
Da-mi voie sa te contrazic si in privinta afirmatiei ca femeia n-a fost conceputa sa nasca sub bisturiu: femeia a fost conceputa cu mult inaintea bisturiului, ca – de exemplu – si a frezei de la stomatolog… si, daca acum mii de ani speranta de viata era de 35 de ani pentru indivizi iar acestia mureau inclusiv din cauza unor infectii dentare, e impropriu sa spui ca n-ar trebui, in ziua de azi, sa ne ducem nici la stomatolog pentru tratamente, pentru ca n-am fost proiectati sa functionam asa. Bisturiul acela este, in aceeasi masura, folositor si operatiilor de apendicita sau a oricaror altor probleme interne ce ne pot curma viata. Daca el iti poate usura misiunea de a aduce un copil pe lume, ar trebui sa fie permis accesul la cezariana al oricarei femei care, documentata corect, ia acesta alegere.
Buna. Sunt si eu mamica de fetita( 7 luni), am avut o sarcina cu ceva probleme si, paradoxal, o nastere usoara, fara medicamente sau anestezie. Am optat pentru nastere in apa, am fost asistata de doua moase si un doctor, sosit doar cand puiul era hotarat sa ma cunoasca ;- In timpul sarcinii, am citit foarte mult despre travaliu, bebe, depresie post-partum si alte asemenea, lucru foarte folositor, deoarece a fost mai usor cand am stiut ce ma asteapta. Fiecare mama ar trebui sa aleaga ceea ce crede ca e bine, deoarece am dubii ca o femeie panicata de la prima contractie va naste usor. In alta ordine de idei, nu pot intelege niciodata cum asistentele, mame la randul lor, pot in anumite situatii sa se comporte atat de josnic, ca sa nu mai vorbim de unii doctori, spagari convinsi. Sa le fie rusine!
@ Liviu
Se pare ca depresia post-natala apare la unele femei deoarece in timpul nasterii si cateva zile dupa corpul produce un coctail de hormoni, care sa te ajute sa te acomodezi cu noua situatie si care sa-i asigure celui mic ingrijirea de care are nevoie. Si cand perioada asta trece, devii obosita, speriata ca nu o sa faci fata si cazi in depresie. Suportul pe care familia ti-l ofera si increderea in tine previn depresia, de obicei.
Numai bine.
nu cred in solutii universal valabile. cred in schimb in solutii adaptate si in decizii informate. nu sunt mama si nici nu imi doresc in viitorul foarte apropiat dar am inceput sa ma informez tocmai pentru ca atunci cand va fi momentul sa pot lua decizia optima. inversunarea, in orice directie, mi se pare ridicola. e ridicol sa iti pui viata in pericol doar ca sa demonstrezi ca esti o eroina, la fel cum e ridicol sa accepti o operatie majora nenecesara din motive de frica, comoditate sau mai rau dupa cum am auzit ca se practica, nasterea sub un anume semn zodiacal dorit de parinti. cred cu tarie ca sarcina nu e o boala si ca suntem facute pentru a duce la bun sfarsit aceasta misiune fara interventii majore. cred ca corpul nostru stie mai bine decat un medic care alege varianta cezarienei doar pentru a se incadra in programul lui. ma refer aici strict la cazurile in care sanatatea o permite. e evident ca atunci cand exista motive serioase sa se apeleze la cezariana. recomand documentarul “the business of being born”, pentru o imagine asupra “industriei” care incearca cu orice pret sa preia controlul asupra vietii noastre. internetul e plin de resurse, fiecare femeie are dreptul si obligatia de a nu lasa un moment atat de important doar in mainile medicilor. oricum ati alege sau oricum ati fi fortate de imprejurari sa o faceti, faceti-o in cunostinta de cauza. ignoranta e cel mai mare dusman.
Cezariana nu e un “moft”. Poate fi o solutie pentru ca mama sa nu moara, de exemplu. Se cunosc nenumarate cazuri in care copilul nu putea fi nascut natural si s-a ales operatia ca ultima solutie.
Apoi mai depinde si de varsta. Dupa 35 de ani e mai greu sa nasti natural, mai ales daca ai avut si o operatie de fibrom inainte (cazul meu, de ex).
Am si eu o gramada de prietene care au nascut prin cezariana, desi nu aveau nici o complicatie. Nu inseamna ca le-a fost mai usor! E totusi o operatie, cu anestezie totala si cu riscurile aferente. Si dupa cum spunea si Anatati mai sus, refacerea dureaza cel putin o luna. Ca sa nu mai spun ca ramane si o cicatrice destul de urata, iar abdomenul nu va mai fi niciodata perfect plat.
Daca as putea sa aleg, eu as opta pentru o nastere naturala cu epidurala. E o solutie mai umana. Din pacate nu pot alege asta.
Dar de fapt postul tau este despre prejudecati si despre lume care vorbeste ca sa se afle in treaba 🙂 Sau despre femeia moderna care are posibilitatea sa aleaga o solutie mai putin traumatizanta …
Oricum, nastere usoara prietenei tale! Sa-i fie baiatul frumos si sanatos si sa se bucure de el 🙂
Eu nu cred că femeile care spun “nu naşti natural, nu eşti femeie adevărată” au o mentalitate medievală, ci au o problemă la cap: vor să se dea mari că ştiu despre ce e vorba, că doar au trecut prin asta, nu ca femeile care nu au născut niciodată. Sau nu au alte realizări cu care să se mândresacă, decât faptul că au născut natural. Complexul lor de inferioritate le face să arunce cu roşii în cei ce sunt diferiţi, mai ales dacă au simţit că persoanele vizate sunt afectate de cuvintele lor.
Oare dă cineva doi bani pe ideile atotştiutoare ale unor persoane care privesc de pe margine? Felul în cere naşti este o decizie luată în urma unor calcule ce cuprind motivele pro şi contra, nu o decizie impusă.
Asta e doar o observaţie referitoare la modul de gândire al spectatorilor,pentru că nu am născut niciodată şi nu pot spune cum e mai bine. Iar dacă aş fi născut, oricum nu ar fi contat, pentru că toţi oamenii sunt diferiţi şi ce e bun pentru unul poate fi rău pentru altul.
N-ai ramas insarcina… inca. 😀 Dar ti-ar sta asa bine mama… 😉
Eu fug de nastere (oricum ar fi ea )ca dracu’ de tamaie . Nu pot sa-l fac in ibric , de ex ?? 😀
Concluzie : eu chiar sunt femeie neadevarata x2 . GIzzzzzzzzzz
eu snt o viitoare mamica….si chiar am de gand sa nasc prin cezariana.dar stiti d c?pt ca snt in 2010…iar lumea trebuie sa evolueze….stiti ..e ca la nunta….dam ” dar” peste o mie de euro dar jucam si gaina de pe vremea bunicii.si inca ceva….toate cunostintele mele care au apelat la cezariana arata super atat psihic cat si fizic…nici nu zici ca au nascut…….oricum tineti-mi pumni…mai am vreo 5 luni si o sa nasc.