Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Nu voi invata sa conduc uitandu-ma la masina!
Un scurt update: am carnet de juma’ de an si conduc mai serios de vreo 2 saptamani (de cand mi-a venit masinuta). Am facut deja 600 de km (400 in drumuri in afara orasului). Diagnostic din partea unora: “sarita de pe fix”.
Iubi si inca niste oameni “cu scaun la cap’ sunt ferm convinsi ca mi-am pierdut mintile de am curaj sa ies din oras (Timisoara oricum nu este raiul incepatorilor la traficul turbat pe care il are si obrazul gros al unora), ca in mod normal ar trebui sa mai stau sa “cresc”. Unde? In fata blocului, uitandu-ma la masina? Jucand Porsche pe comp? Observand alti soferi cum conduc?
Oare nu este cel mai bine sa imi pun fundul in masina cu lamaia plasata pe ambele “geamuri” si sa incerc sa misc caruta? Oare nu e mai bine sa profit de vremea frumoasa si rezervorul plin si sa incerc sa fac totusi ceva?
Ieri am facut 300 de kilometri in afara orasului. Strazile aproape pustii (1 Mai doar), peisajul superb, masina calma si eu .. culmea .. foarte relaxata. La o viteza decenta pentru mine si cu pauze “strategice” pentru a ma odihni. Este clar ca nu rezist la drum foarte lung fara pauza (nu pot fi atenta 3 ore fara oprire), ca nu am calitatile unui sofer de 20 de ani (cum e iubi), dar zau daca am de gand sa pierd timpul pe care il pot petrece pe drum.
Am avut deci parte de pareri impartite: unii care imi spun ca e bine sa stau pe fundul meu (e drept putini), altii care ma incurajeaza sa incerc sa ma auto-depasesc si sa invat cat pot eu de repede ce inseamna sa conduci o masina in Romania. Sau sa conduci o masina pana la urma, ca in afara de unii mahalagii, nu ma pot plange de toti colegii de trafic. Sunt si soferi care ma protejeaza, care ma lasa si pe mine sa ma strecor, care imi multumesc cand eu le dau prioritate (ca nu sunt nici eu capcaun), care imi inteleg stangaciile. Cred ca procentul de “magari” de pe sosele nu este atat de mare pe cat anticipasem eu si ma bucur sa ma pot integra si eu.
Asa ca, ma inarmez cu rabdare si curaj, deschid ochii bine si pornesc la drum. Doamne cat de mult imi place sa conduc 🙂
Si astazi am condus mai bine ca ieri (apropos, am facut un drum de Timisoara-Jimbolia-Timisoara) si clar mai bine ca acum 2 saptamani cand a venit “fetita” acasa. Nu cred ca atitudinea de “strut” este cea mai buna in cazul unui incepator. Nu cred ca voi invata cu adevarat sa conduc numai stand si gandindu-ma la ce viraje destepte voi face peste ani de condus. Cea mai lunga calatorie incepe cu primul pas (parca asa suna “dictonul”). Eu am facut primul pas si sper inca multe sute de kilometri, invatand din greselile mele si ale altora si conducand in fiecare zi ceva mai bine decat ieri.
normal ca asa inveti, practice makes perfect 🙂
Esti chiar mai curajoasa ca mine 😀 eu nu m-am avantat in afara orasului decat tarziu.. bravo tie! 🙂
Iubi are 20 de ani si e sofer sau are 20 de ani de cand e sofer? 🙂
On a more serious note, nu ai cum sa te obisnuiesti cu masina si cu condusul fara sa conduci. Experienta la volan nu ti-o va da niciodata perioada trecuta de cand ti-ai luat permisul, ci numarul de kilometri facuti.
Sfaturile mele, daca-mi permiti, ar fi trei:
1. sa conduci cat mai mult, in diferite conditii (noapte, ploaie, ceata, soare, inghesuiala).
2. sa ramai calma, orice ar fi. Sa nu-ti pese ca esti prima la semafor, ai omorat motorul (da, o sa ti se intample cand ti-e lumea mai draga si cand e mai mare inghesuiala) si cei din spate te claxoneaza si te injura. Ai lamaile, te vor intelege pana la urma.
3. incearca sa conduci singura, fara nimeni in dreapta. Ajuta mult.
Saru’mana Ovi pentru sfaturi. Sa stii ca le voi lua foarte in serios. In ceea ce il priveste pe iubi, e varianta a doua … are o caruta de kilometri facuti .. este idolul meu in condus, chiar daca e de multe ori nesuferit cu experienta lui 🙂
important sa ai vointa si sa fii atenta la drum. condu cat mai mult ca e spre binele tau. O sa te saturi si de masina dar pana atunci pedalaaaa
Te inteleg, si eu am fost cam la fel de ‘nebuna’ cu carnetul de conducere…
La 18 si 3 zile ma apucam de scoala si m-a bagat instructorul special pe cele mai grele (stramte / aglomerate) trasee, in mijlocul iernii pe ninsoare, numai pe bezna… L-am luat din prima cu succes, iar in weekendul urmator am plecat la munte fara nicio problema… A urmat o perioada in care am facut km in prostie, iar capitala e absolut geniala cand vine vorba de trafic, you gotta love it. Ah, iar imediat dupa am plecat pana in Grecia…
Daaaar am facut scoala pe cutie manuala dar am avut numai masini cu cutie automata, si influenteaza mult si asta, e un stres in minus 🙂 Nu as mai conduce pe cutie manuala acum.
La un moment dat m-am saturat pana peste cap de traficul din Bucuresti si de problema cu parcarile, si am inceput sa prefer din nou metroul / mersul pe jos. Acum ma gandesc din ce in ce mai serios la un scuter… Deci da, sunt nebuna 😀 Noi sa fim sanatoase!
Eu te-aş sfătui să fii atentă şi să conduci pe distanţe mai mici, nu de alta dar săptămâna trecută m-am chinuit să scot o maşina dintr-un şanţ, căci la volan era o şoferiţă care voia să înveţe “tot” condusul într-o săptămână
Dojo, poate te încumeţi şi tu la o drumeţie mai mare, că tot se vorbeşte de aşa ceva în ultima vreme. Am luat iniţiativa unei excursii de vreo săptămână de zile prin ţară. Cred că ar face bine “experience”-ului tău la volan :P.
Felicitări pentru curaj! tot aşa…
E bine sa prinzi din ce in ce mai mult curaj si sa conduci. Doar asa inveti…
Jimbolia_timisoara e un drum superb! Soseaua perfecta (ai grija numai sa nu te fure!) si peisajul breathtaking!
Eu cred ca e de preferat sa inveti asa, pe distante mici, pe drum bun, pe zile cu soare.
Eu mi-am luat masina la sfarsitul lui noiembrie si am plecat la nici o luna la drum lung (cam 300 km) la parinti, la munte. Zapada, gheata pe jos, numai cu frana de motor, la care se adauga DN66 – vestit pentru cat e de plin de gropi (a se citi grote).
Cand am ajuns aveam gatul intepenit si degetele chircite de incordarea continua 🙁
e bine ca conduci, dar eu zic ca cel mai bine e sa conduci in oras fiindca acolo te inveti bine cu masina, ca in afara am condus la prima ora de condus cand faceam scoala si nu am avut treaba. In oras conteaza, acolo inveti meserie serioasa.
Of, asa imi zicea si tata. Ca nu-mi da masina s-o conduc (desi el isi luase alta si nu era o tragedie daca i-o atingeam eu putin pe-asta) ca nu ma descurc si nu-s atenta si la pietoni si la stopuri, ca nu ma asigur, bla bla. Dar el mergea cu mine o data la 2 luni sa merg, cand de obicei se enerva si tipa la mine de-mi trecea tot cheful. Pana la urma ne-am certat nasol si mi-a aruncat cheile si actele.. am inceput mai intai sa merg cu prieteni, apoi usor usor si singura si sunt departe de a conduce bine, am masina de vreo 5 luni si a fost si iarna cand n-am condus.. dar ma descurc. Nu-mi mai e frica sa plec, stau sa bibilesc o parcare si 10 minute, dar asta e, cumva trebuie sa invatam, nu? 🙂
vai….si eu sunt mai rau ca multi de aici .mi-am luat un provizoriu ca asa de ia aici in irlanda,in romania insemnand sala,abia acum pot lua ore cu un instructor avizat si dupa 6 luni pot da pe full driving liceence.pana atunci pot conduce oricand insotita de cineva cu un permis de conducere.dar vai….ca mototoala sunt…m-am uract o data si m-a spariat treaba cu atatea pedale,comenzi,oglinzi…..auuuuuu!!!!!!!!!!!!voi invata vreodata?:)))))0
eu sunt la a4-a sedinta,am iesit in oras in afara orasului m-am descurcat ft bn, dar in oras imi este ft greu nu stiu de ce dar nu pot sa ma acomodez cu ambreiajul il scap mereu de sub control.domnul instructor imi sp k merg bn si ink mai avem timp de invatat,dar eu simt k timpul zboara si ajung la examen unde sigur o sa pic.ma simt foarte descurajata.