Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Stare de bagat picioarele
Nu ştiu să fi avut aşa niste zile proaste de mulţi ani. Dar se adună rahatul şi a trecut deja de nas. Şi puteee …
De obicei am tendinţa să mă sperii de luna mai. Ziceţi-mi superstiţioasă, dar am avut ani la rând luna mai de maximă cacao. Atunci am avut decese în familie sau între apropiaţi, am “divorţat”, am avut 2 accidente tot în luna mai etc. Adică e nasoală pentru mine .. Anul ăsta mai a venit cu “plăcuta” veste că prietenul nostru cel mai drag are cancer şi că e pe moarte. S-a dus sărmanul într-o lume mai bună în iunie, reuşind astfel probabil să înceapă în familia lui o superstiţie similară, cine ştie.
Mai a trecut însă relativ decent (exceptând vestea în cauză) şi trăgeam nădejde că poate anul ăsta mă ocolesc dezastrele. Şi a venit iulie, mama mă-sii de iulie şi nici august-septembrie nu par a fi de bun augur.
Să recapitulăm. Am găsit una bucată cuţu lovit de maşină. Am scris despre el, aţi ajutat la “promovarea” cazului pentru a-l da apoi spre adopţie, am băgat bani şi timp în asta. Mi-a murit în balcon, după 6 zile de chin pentru toţi. Numai că nu i-am făcut “gură la gură”. A murit într-o zi de luni şi nu am fost în stare de funcţionare nici a doua zi. Miercuri şedinţă la “uzină”. Vântu ne dădea “vânt”, pentru că, pe vreme de criză, salariile noastre infernal de mari nu se pot acoperi. 4000 de euro ar fi costat “operaţiunea” pe lună, dar e grele cu banii ăştia. Încă sub impresia tragediei cu amărâtul ăla de patruped, primesc vestea cu nonşalanţă. Asta e, ce să fac. Să mă arunc în Bega?
Soluţia este să mă “trag” de tot pe firma personală cu 1 singur angajat (eu) şi să muncesc numai pe barba mea. Dacă pică ceva pe lângă bine, dacă nu … Mă dezechilibrează faza, normal, am pierdut totuşi nişte bani frumoşi şi acum trebuie să recuperez într-unul dintre domeniile cele mai afectate de criză. Mişto faza.
I still got my health, vorba francezului.
Aflu săptămâna trecută că şi la faza cu sănătatea îmi dă cu virgulă. Şi se discută acum despre o posibilă operaţie. Nu e mare lucru, dar costă. Şi trcerea pe firma mea cu actele trebuie făcută super- rapid (expiră treaba cu vechiul contract în 15), pentru că rămân neasigurată. Şi se vorbeşte despre “atenţii” la medici, deşi abia reuşesc să mă adun financiar după trecerea în “şomaj”. Să vorbim de frustrare? Mai scriu 10 articole şi îmi pun în cap toată tagma doctorilor.
Nici nu ştiu ce mă îngrozeşte mai mult. Posibilele rezultate de la consultul ce va urma? Operaţia în sine? “Şansa” de a rămâne “diformă”, dacă se scoate prea mult? Alte rezultate? Dificultatea financiară din care trag tare să ies? Faptul că nu pot urla naibii ce probleme mă macină în ideea în care doar o parte a familiei ştie ce se întâmplă? (şi, dacă sunteţi apropiaţi de-ai noştri şi citiţi rândurile astea, apreciez dacă vă abţineţi de la comentarii de genul “dar ce mai face Ramona” în faţa alor mei. Sincer, e treaba mea şi a 2-3 oameni care mă sprijină).
Singura fază pozitivă este că mutra mea neagră de vreo 10 zile aşa se poate “explica” prin faptul că nu mai am jobul ăla constant şi salariu. Au venit toate rahaturile pe capul meu, dar măcar din punctul ăsta de vedere, pot ascunde adevăratele motive de stres. Vreau să mă “criogeneze” careva, măcar 1 an. Să vedem când mă trezesc cum arată treaba. Că acum e de maxim rahat şi m-am săturat.
PS: aş dori să transmit de asemenea gânduri de bine celor care ştiu unde stau când le arde fundul, dar, dacă am eu o problemă, uită cine sunt. Mă fac a dracului de tot, pentru că nu se mai poate.
I so know how you feel …. Dar vorba poetului: ce e val … ca valul trece.
Imi bag si eu picioarele in starea ta. Si zic sa ne bagam toti, poate o batatorim si-i scade putin nivelul, sa poti lua o gura de aer proapspat… si, eventual, sa prinzi puteri sa inoti spre ape mai putin tulburi.
Cacacioasa viata, dar totusi traim. 🙁
Stiu cum te simti, am trecut si eu prin faze asemanatoare, cu secrete de tinut (care te macina mai mult decat iti dai seama) cand simti ca toate te apasa si parca iti vine sa lasi armele. Mereu m-am gandit ca se poate si mai rau, ca problemele mele ma privesc direct pe mine, si numai eu imi pot construi o strategie prin care sa trec peste ele. Si deregula, asa s-a si intamplat…
Oricat de nasoala ar fi situatia in care te afli, gaseste putin timp in care sa te detasezi intr-un fel sau altul de toti si de toate, si sa gandesti problema “out of the box”. Eu cred ca asta ajuta.
Ah, si inca ceva: nu uita ca exista o solutie la orice problema, si dupa o ploaie, oricat de rea ar fi ea, iasa si soarele… 😉
Draga Dojo, imi pare tare rau ca treci printr-o periada asa “neagra” (am avut si eu, m-a tinut 1 an, dar am avut sanatatea de partea mea)…te inteleg perfect, tocmai de aia iti urez din suflet doar sa te faci bine si sa fii sanatoasa pentru ca daca ai sanatate poti muta muntii din loc…
Sunt o cititoare fidela care nu a comentat niciodata aici, insa vreau sa stii ca imi place tare mult sinceritatea si caldura cu care scrii pe acest blog. Felicitari si ma bucur ca prin tine primesc confirmarea cand spun ca timisorenii sunt niste oameni calzi si cu suflete frumoase.
Am simtit ca trebuie sa-ti las un gand bun, pentru ca eu asa cred ca un gand bun e intotdeauna bine venit si nu poate decat sa faca bine psihicului:).
Numai bine iti doresc Dojo si multa multa SANATATE.
Maria
Saru’mana de cuvintele frumoase 😉
M-ati inveselit. Maria, pai sa nu dau eu na-na? Tre’ sa moara omu’ sa comentati si voi? 😀
Nu am cuvinte, nu pot spune nimic altceva decât că ştiu care ţi-este puterea şi că vei trece peste toate şi va fi iarăşi bine. Priveşte partea strălucitoare a lucrurilor: nu eşti singură.
Imi pare rau sa aud prin cate treci 🙁 dar din ce am mai citit pe blogul tau imi dau seama ca este imposibil sa nu treci cu bine peste toate si sa iesi din umbra mai puternica ca niciodata.
Eu am tendinta sa ma consum psihic pentru o problema de sanatate mai mult decat ma consuma ea fizic. E tare nasol cu “pisicu” asta, ca daca nu ai o stare mentala buna, se duce in jos si sanatatea generala.
In legatura cu problema ta de sanatate…fii sigura ca ai cerut si o a 2-a parere (si uneori si o a 3-a). Stiu ca poate fi un stres in plus, nu pun la indoiala competenta doctorului tau, dar daca eu m-as fi luat dupa o prima parere (emisa, in cazul meu, de un incompetent), nu ar fi trebuit sa mai am ovare.
ma asteptam sa ai un rezultat pana acum, cu problema ta, de la ultimul mesaj in privat …
acum, cred ca cel mai important lucru este ca tu sa iti rezolvi, cu bine problema de sanatate, restul pe urma si pe rand. tinem pumnii stransi si sa ne tii la curent 😀
Daca ai nevoie de ajutor, pot sa vorbesc cu cineva in Cluj, daca vrei. Desi si in Timisoara sunt doctori foarte buni.
Pentru orice, da un semn si o sa fac tot ce pot.
In rest, iti tin pumnii si sper sa se incheie totul cat mai curand, sa fii iar vesela si sanatoasa. >:D<
Tocmai ce scrisesem o “epistola ” lunga cat o zi de post si mi-a disparut in neant…. ufffffff
Sunt extrem de obosita de aceea nu pot repeta actiunea .
Totusi , pot selecta cateva idei :
1) Inteligenta te ajuta de cele mai multe ori sa gasesti solutiile viabile. Ramona este o tipa incredibil de inteligenta deci indubitabil o sa gaseasca ceea ce cauta si ce-i trebuie. nu ma indoiesc .
2) Orice cauza are si un efect !! analizeaza-ti actiunile recente/indepartate si descopera “buba ” unde ai gresit de ai ajuns sa-ti iasa toate pe dos . cele care depind de tine , of course .
Decesul amicului tau nu-l puteai impiedica.
Insa tot ce facem in viata, dar absolut tot are efect de bumerang .Pe tema asta pot vb 5 secole si tot n-ar fi deajuns.
3) Efectul Placebo ! eu am scapat de-o operatie deloc de neluat in seama folosind efectul Placebo ( eu nu-s pe creanga mea, stiu. mi-am asumat un risc enorm , in scris , asa zicea medicul…..dar eu am castigat . asta s-a intamplat cu 7 ani in urma. in prezent sunt sanatoasa tun. medicului nici acum nu-i vine sa creada, dar asta e deja alta discutie . )
Nu stiu ce prob ai tu insa prin ceea ce-am scris mai sus am vrut doar sa-ti reamintesc ca psihicul tau are o influienta URIASA asupra sanatatii tale .Cu cat vei fi mai deprimata si mai negativista cu atat prob ta se va agrava. trust me !!!
4 ) cunosti probabil principiul 90-10 al lui Stephen Covey . Totul depinde de tine.
5) Ai mai multa incredere in tine . esti mult mai puternica decat iti imaginezi. GANDESTE POZITIV !!!
Bafta !!!!
ok, deci nu sunt singurul “nebun” care crede in ceea ce ai spus tu la punctul 3. :))
replica mea, cu care imi oftic cunostintele iarna de iarna este “racesc numai daca vreau eu” :)) sau “daca imi propun sa nu racesc, asa va fi” 🙂
sunt de aceeasi parere, ca psihic putem sa ne vindecam fizic sau sa prevenim. totul depinde de noi…
>:D<
Să ştii că pe aici sunt mulţi oameni care-ţi ţin pumnii şi se gândesc la tine. Inclusiv cei care doar citesc pe-aici şi stau mai în umbră.
Un gând bun şi de la mine. Fug să citesc şi "presa glossy" de mai sus. 🙂
Gata Dane, ai rupt ghinionul, nu mai sunt 13 🙂
Bun venit pe dojoblog si merci de comentarii. te mai astept
Salut,
Ma fac sa rid toti cei care zic ca stiu ce simti. Ce simtim e rezultatul felului in care am crescut, al tuturor experientelor noastre, asa ca e pur si simplu imposibil sa stii ce simte altcineva.
Asta iarna eram foarte aproape de un divort si ma refugiam in sporturile mele, fotbal, kendo si iaido. Intr-o seara la fotbal mi-am accidentat rau genuchiu. 5 luni fara fotbal si acu joc cu o mare bratara dura articulata de 40 de cm. 2 luni fara nici un fel de kendo, acu am ajuns sa pot sa trec printr-o sesiune intreaga de antrenament fara nici o bratara. Pentru vreo 4 luni nici nu am stiut daca nu cumva as fi avut nevoie de operatie. Cred ca daca imi zicea cineva ca stie cum ma sint ii dadeam cu cirja in cap. Agonie totala.
5000 de intrebari mi-au trecut prin cap: a fost vina mea? ce ar fii trebuit sa fac diferit? cum ar fi trebuit sa-mi antrenez spiritu ca sa nu ma darime evenimentele?
Noroc cu kendo, si dojo, cred ca daca te-ai uita la pregatirea in arte martiale ai gasi singura raspunsuri la intrebarile tale. Spiritul e ca o katana. Fiecare incercare il mai ascute un pic. Important e sa nu ne iesim din ritmul de a asimila experientele noastre incremental in spiritul nostru. Nu putem sa ne oprim si sa ne petrecem prea mult timp asupra unui eveniment sau altu. Sint toate parte din ceea ce spiritul nostru va fii. Important e sa facem ce putem cit mai bine posibil si sa inaintam.
You are strong and you will get stronger!
Oossuuu!
Buna,
Sincer nu am vrut sa fac nici un comentariu, iti urmaresc blogul de ceva timp, dar am vazut ca ai “13” comentarii, si am zis ca sa schimb ceva in privinta asta.
Bafta!
tot 13 sunt?
Naspa.. parca toate sunt legate intre ele. Incepe un necaz, si toate dupa el. Oricum, succes la rezolvarea lor. Cu siguranta se vor rezolva, unul cate unul.