Siguranta sau imagine?

Prin iunie am dus dojomobilul la prima revizie. Până s-a uitat nenea de la service sub fusta “fetiţei” am stat la o poveste cu “dealerul” care mi-a dat maşina. Ne ştim de vreo 2 ani şi am profitat ambii de ocazia creată pentru a mai afla unul de celălalt. M-a întrebat dacă sunt mulţumită de maşină. Cum să nu fiu? Este super OK, mişcă bine, e frumoasă, ţuc-o mama. Normal că “simt” leasingul, că e totuşi o parte serioasă din veniturile lunare dar, cum n-am copii şi nuş’ ce obligaţii, consider că este o investiţie bună. Apartament am, deci pe imobiliare n-oi rupe bani, aveam nevoie de căruţă şi acum o am. Pe vremea aia trecuse deja un 1 de plată, mai erau 3.

Nu despre asta doresc să vă povestesc însă, ci despre un alt aspect.