Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Angajatorul si invidia
Un lucru de care se plâng mulţi angajaţi este că ideile lor constructive sunt de multe ori refuzate de şefi sau patroni şi că, în momentul în care ies în evidenţă ca angajaţi decenţi, începe şi prigonirea lor, mai ceva ca în evul mediu, angajatorul nesuportând să conducă oameni ce-i sunt superiori. Dacă pe unii şefuţi i-aş mai înţelege, că-şi simt locşorul în pericol, pe patronii care nu acceptă ideea de a avea oameni mai competenţi decât ei îi compătimesc de-a dreptul.
Am avut şi eu plăcerea să cunosc reacţia asta, când mi s-a spus “Ramona, asta nu e firma ta”, la o prea mare implicare în business-ul în cauză. Implicare ce venea pentru că mă ştiam cu angajatorul din facultate şi porniserăm împreună cu planuri mari şi drag de acest proiect. Normal, reacţia logică este să încetezi să-ţi mai rupi spinarea şi să faci exclusiv ce eşti plătit să faci. Că doar nu-i firma ta.
De unde vine această invidie a unor patroni faţă de angajaţii care probabil le sunt superiori în activitatea respectivă? Nu ştiu, probabil le strică sentimentul de mici dumnezei şi preferă să fie superiori pe plan profesional, chiar dacă asta înseamnă să-şi limiteze puternic aria de angajare la potenţiali lucrători cu experienţă mai mică sau deloc.
Diferenţa?
De ceva timp am un client cu care lucrez aproape full-time. Sunt administratorul reţelei de situri, dintre care unul cel puţin este suficient de ţeapăn încât să-l hrănescă şi să-i susţină permanentele planuri de dezvoltare. Mă ocup de design, instalări, coordonare cu programatorii etc. Orice se întâmplă în reţea e problema mea, construim permanent chestii noi, facem redesign-uri etc. Muncă serioasă.
Omul este teoretic specializat în “real estate”. Nevoia l-a făcut să mai bage la tărtăcuţă una-alta despre SEO. Îl foarte suspectez că nu e în stare să facă un “crop” în Photoshop, dacă discutăm deja de layout-uri, e deja chineză pentru el. Atitudinea “românească” ar fi să mă ţină în lesă şi eventual să nu poată dormi noaptea de grija mea, că ştiu mai bine decât el o groază de chestii ce ţin de un site.
Atitudinea lui, culmea, e alta. Omul e fericit că nu mai pierde timp cu prostii din astea şi-şi vede de treaba lui. De conţinutul ce ţine reţeaua sus, de situaţia advertiserilor, stă să numere banii, să facă previziuni şi planuri. Să-şi conducă deci afacerea, nu să-mi sufle în coadă. Ideea lui de relaţie de muncă este că plăteşte suma X pentru ca serviciile a, b şi c să-i fie asigurate de mine. Serviciile d şi e de alt om, specializat pe alt sector etc.
Îi este ciudă că sunt mai bună decât el la web design? Cuget că nu. Din ce văd e încântat de rezultate, de cum comunicăm şi mai ales de cum ne-am obişnuit să lucrăm împreună. E foarte mulţumit de calitatea muncii mele, chestie pe care nu uită să mi-o comunice măcar săptămânal. Normal, când ceva nu merge, nu se lasă până nu e OK. Planul lui de business a fost să-şi facă o echipă bună pe care să se poată baza, astfel încât munca lui să fie mai uşoară şi mult mai bine organizată.
În loc să-mi servească placa “nu-i firma ta”, mi-a cerut de câteva ori părerea despre un proiect nou sau facilităţi noi pentru ce are acum. La un portal mare de imobiliare m-a întrebat pur şi simplu “Ramona, tu cum ai face situl ăsta?”. Şi i-am spus fără reţineri ce facilităţi aş dori eu ca potenţial utilizator, în condiţiile în care nu sunt specialistă în domeniul ăsta. Dar folosesc şi eu situri şi probabil că sunt chestii care m-ar ajuta. I-am făcut lista de idei şi în câteva zile programatorii lui aveau deja de lucru. Absolut tot ce am propus este acum pus în aplicare.
Cine n-are angajaţi buni …
Nu sunt în postura de a avea angajaţi, deşi probabil în viitor se va întâmpla şi asta. Cine ştie, poate voi dori să fiu degrevată de unele sarcini şi să pot lua mai multe proiecte decât acum. Un om face x chestii, doi ceva mai multe. Este foarte clar că nu mi-aş dori un om mai slab decât mine. Nu sunt cea mai ascuţită armă din panoplie, dar am un anumit nivel profesional să-i zicem aşa. Aş dori să pot lucra cu cineva care este măcar la nivelul meu, pentru a nu scădea calitatea lucrărilor.
Aş dori unul mult mai bun? Să ne ajute ăl de sus. Să fie genial. Ăl mai tare designer de pe faţa pământului, dacă se poate. Da, aş fi invidioasă pe el. La mine însă de obicei ciuda nu este pe ăla că poate ci pe mine că nu pot. Deci aş simţi aşa un şut în fund să fac mai bine şi să învăţ mai multe. Probabil m-ar ajuta enorm să cresc profesional. Dacă nu mai pot creşte, că vorba aia, fiecare are o limită în a fi incapabil, voi fi fericită să-l am în echipa mea şi să pot oferi servicii mult mai bune clienţilor mei.
Totul se traduce în bani.
Un angajat bun, chiar dacă nu te simţi deştept lângă el, produce bani. Din banii ăia îşi ia salariul bun sau rău, de preferat decent, să nu-l pierzi. Produce însă lunar pentru tine sensibil mai mult decât îi scrii pe fluturaş sau îi dai în mână. Un angajat bun e uşor de coordonat, îşi face treaba aşa cum trebuie şi are idei deştepte, mai ales dacă nu-i pui pumnul în gură. Şi tot ce face, FACE PENTRU TINE.
E plăcut să ai un om superior ţie pe statele de plată. Dacă eşti orgolios, probabil că e cam greu să suporţi ideea că omul pe care-l plăteşti e cu vreo 2 clase peste tine. Dacă ştii să vezi lucrurile în perspectivă, realizezi că angajatul în cauză este un AVANTAJ. Decât un bou fără chef de nimic, ai un om implicat şi cu potenţial, care-şi câştigă banii şi căruia îi pasă. Şi, dacă tot doreşti să te simţi un mic dumnezeu, nu trebuie decât să gândeşti că lucrează pentru tine.
Asta îmi aduce aminte de un angajator de-al meu, chiar înainte să încerc (timid) freelancing: chiar dacă firma (componente de pc, încărcări cartușe, chestii d-astea) era amplasată super ok , era invizibilă, neavând absolut nici un semn că acolo ar fi firmă de IT.
Când i-am zis să punem un mesh de 6x10m pe perete (veniturile pe 3-4 zile slabe sau 1-2 zile bune), mi-a zis pe un ton foarte revoltat: păi pune-l mă tu dacă vrei!
Am renunțat în a-mi mai bate capul. După aproximativ o lună mi-am dat demisia.
In cazurile descrise e vorba de patroni, care, vorba aia, isi mai dau seama ca pot castiga bani pe seama angajatilor mai destepti ca ei. Dar in sectorul de stat e tragedie mare. Fereasca Dumnezeu sa fii mai bun ca sefu’, ca te urmareste pana’n panzele albe si te-ai spalat pe bot de orice recompensa.
De obicei, sefii sunt expertii universali care s-au nascut mesteri in toate. Partea nasoala pentru ei e trebuie sa faca angajari – ca asa ii obliga sefii lor – ca altfel compania ar merge de 100 de ori mai bine doar cu ei. 😛
Is curioasa cand se va schimba atitudinea angajatorilor. Si eu am venit la un fost job cu o gramada de propuneri la care am lucrat cand aveam timpi morti. Mi s-a multumit frumos, am fost felicitata ca nu m-am dat pe net, mi s-a spus ca totul e foarte tare, am facut planuri mai dezvoltate, am discutat etc si totul a ramas la stadiu de proiect. Deci am lucrat degeaba :).
numai un sef (vorbesc de sefi care sunt angajati, nu de patroni) obtuz si incompetent nu si-ar dori subordonati mai destepti decat el
cand vine insa vorba de patroni, numai unul PROST nu si-ar dori asa ceva
vezi Henry Ford, care recunostea deschis ca nu are cine stie ce educatie, dar tocmai de aceea angaja numai oameni foarte competenti si inteligenti
mentalitatea angajatorilor este deja cunoscuta si nu cerd ca o sa se schimbe prea curand. parerea mea e ca e unul din factorii care duc la atitudinea gen “imi bag picioru” a angajatilor
John D. Rockefeller a stiut sa se faca placut angajatilor sai nu doar in timpul vietii , ci si dupa aia.
Pe piatra lui de mormant scrie : “Aici odihneste un om care a stiut sa se inconjoare mereu de oameni mai inteligenti decat dansul.”
Ai perfecta dreptate in privinta puzderiei de sefi si sefuleti : Iti vor scoate ficatii, daca vei incerca sa demonstrezi ca poti mai mult decat ei in domeniu X sau Y.
Eu am ramas fara serviciu din cauza unui astfel de rinocer al carui unic merit era ca stia sa deschida anumite usi cu capul.
In 2 ani m-a adus la limita cu nervii si in cele din urma … am plecat. Peste alti doi ani sefii mai mari l-au mutat pe el pe un post marunt la o alta filiala. Odihneasca-se in pace.
In ceea ce priveste insa patronii care procedeaza astfel, ei bine, aici avem o problema. Timpul ii va tria cu siguranta si pe acestia si ii va scoate din afaceri incetul cu incetul.
Nu poti ramane pe val la infinit daca indepartezi din jurul tau angajatii mai inteligenti decat tine sau mai calificati in domeniul cutare. Nu ai cum. Ar fi o anomalie.
un amic, angajat fiind la o benzinarie (trebuia sa ajute soferii din masinile ce apelau… sa faca plinul, etc.) avea mai multe idei de imbunatatire a intregului mers al benzinariei… firmei.
Patronul i-a replicat: “te-am angajat sa muncesti, nu sa gandesti!”… si l-a dat afara.
Dacă în management ar ajunge oameni care sunt cu adevărat buni manageri, chiar s-ar bucura să coordoneze specialiști în diverse domenii. Din păcate, știi și tu, la noi managerii se cred buni la toate și, de multe ori nu sunt în stare să facă nimic.
Nu am prea înțeles vreodată de unde vine concepția asta că managerul trebuie să fie cel mai tare din departamentul pe care-l conduce. Managerul ar trebui să fie omul care poate coordona cel mai bine echipa, astfel încât fiecare specialist să-și poată vedea fericit de treabă. Din păcate, cred că multă apă va mai curge pe Bega până să ajungem la nivelul ăsta.
… cat de bine se potrivesc ideile tale mia ales cand esti angajat la stat! ca o manusa!
Inca nu am dat peste vreun angajat (colaborator) mai determinat , ambitios , inventiv decat mine , mai destept e posibil sa fi intalnit dar daca ar fi avut si calitatile enumerate anterior crede-ma ca m-as fi bucurat enorm , invidia nu are ce cauta in aceasta ecuatie (angajator-angajat).Cine nu isi doreste un angajat mai destept ??? Foarte bun articolul dar nu reflecta realitatea din Romania unde NIMENI , absolut nimeni nu mai doreste sa munceasca , poate un procent de maxim 3% sa nu fiu chiar rautacios , aici vorbesc din viata de zi cu zi nu din povesti…
Parerea mea este ca marea greseala a unor patroni este faptul ca nu apreciaza oamenii care se zbat….si ma refer si financiar iar abia cand ei “zboara” vin cu oferte ,,…motiv pt care …..scad ca rezultate financiare …si nu vor avansa curand!
Daca ai angajati buni in niste companii mari care au avut nevoie de sume semnificative pentru a porni atunci totul este ok. Altfel, un angajat prea destept isi poate face firma sau te poate pacali cu chestile pe care nu le cunosti.
Tata angajase o persoana la IT pe partea de programare si totul dura destul de mult. Pentru ca tata nu se pricepe nu a stiut daca acest lucru este normal sau nu asa ca m-a rugat sa imi dau cu pararea.
Mi-am dat seama ca un lucru dureaza prea mult atunci cand era vorba de a face un site pe wordpress care avea templatul cumparat, dar trebuia modificat.
Ca si regula generala, daca ce faci tu aduce profit atunci nimeni nu are ce sa iti reproseze. Este mai nasol cand nu a mers o idee iar seful ar vrea sa te puna sa platesti greseala chiar daca a fost facuta cu acordul sau.