Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Tocilarul de azi …
E o chestie pe care mi-o amintesc si eu din liceu si pe care o revad si acum .. o atitudine idioata pana la urma, de mistouri ieftine la adresa celor care binevoiesc sa invete. Prin liceu, era “rusine” daca aveai tema facuta sau chiar stiai ce trebuie pentru teza sau lucrare. Devenise o mandrie sa te lauzi “ba, habar n-am de nimic, dracu’ ma ia la teza asta”. Daca veneai sa spui ca totusi ai studiat ceva, primeai niste priviri din alea, de parca ai facut kk pe catedra.
Am trait anii de liceu in stilul asta si apoi si in faculta’. Daca luai note mari, erai “toci”, chiar daca multe dintre colegele mele chiar aveau creier bun, nu neaparat toceau. Asta insa nu conta. La fiecare lucrare cu 9 sau 10, primeai privirile alea invidioase si batjocoritoare, desi de fapt ascundeau poate ciuda ca ele nu au putut mai mult.
“Diriga” noastra ne explica in anii aceia ca NU este rusine sa stii, ca, fiind in scoala, e normal sa inveti si sa te dezvolti. Majoritatea fetelor nepopulare prin liceu sunt acum bine infipte. Ne-am intalnit dupa 10 ani la un fel de “prima intalnire de tatonare si de luat numere de telefon” si mi-am dat seama ca nu mi-e rusine cu mine. Pentru prima data de atatia ani mi-am dat seama ca viata mea de “toci” nu este chiar in van.
Am reusit sa am joburi “usoare” si destul de bine platite in comparatie cu salariile din invatamant si sunt singura atat de nebuna incat sa ma fi dezvoltat pe un domeniu total opus studiilor, web design. Sunt si alte fete din clasa care acum castiga mai mult decat decent, au o cariera buna si sunt altfel privite, desi au fost “tocilare” si ele.
Acum cativa ani am predat engleza unor fatute de 14-15 ani. “Cool” si “misto”, carora le era teama ca restul haitei ar putea face glume proaste pentru ca invata. E o tampenie. Sa iti “f..ti” viitorul numai pentru ca niste imbecili se folosesc de influenta lor in gasca pentru a te face sa te simti prost. M-am tot chinuit sa le spun tinerilor in cauza ca faptul ca in liceu invata bine, nu inseamna ca vor fi niste ratati. Chiar daca nu vor fi “the most popular kid in town” in acei ani, conteaza ce FAC MAI DEPARTE.
Chiar nu este o rusine sa ai un job greu sau “necalificat”. Am un respect urias pentru oamenii care muncesc din greu, chiar daca eu nu as face munca lor. Sunt de admirat, pentru ca muncesc cinstit, asa cum le permite situatia scolara si asa cum au avut pana la urma noroc. Dupa cum insa spuneau si ai mei cand eram mica si ma stresau sa invat naibii cat mai bine: “nu e rusine sa muncesti in fabrica, dar, daca poti sa ai un serviciu “caldut”, de ce sa nu incerci asta?”
Un salariu este bun oricum il castigi. Sunt unii insa care trebuie sa munceasca 10-14 ore pe zi pentru niste bani, iar altii care muncesc orele astea pe salariu de cateva ori mai mare sau chiar mai putin pe aceiasi bani sau mai multi. Unii abia asteapta sa vina concediul, la cata munca reala au depus, pentru altii fiecare zi e aproape un concediu.
Cei mai “mistocari” copii din liceu pot avea noroc de un serviciu bun, pentru ca poate le intra mintile in cap mai tarziu, sau, desi erau promitatori in anii in cauza ca si capacitate de efort si studiu, ajung sa aiba acel job greu si prost platit. Pe care il au o viata intreaga, pentru ca de cele mai multe ori nu au curajul sau pregatirea pentru a incerca sa creasca in mod continuu.
Anii de liceu sunt superbi si groaznici in acelasi timp. Daca reusesti sa faci abstractie de rahaturile servite de aia “populari” si sa ai curajul sa iti vezi de drumul tau, fara sa dai 2 bani pe epitete de “toci” sau “teacher’s pet”, ai o sansa. Daca stai sa te “uiti in gura lor” ai si sansa de a-ti distruge viitorul sau de a-ti amana momentul ala in care sa te consideri realizat.
Au trecut atatia ani deja si sunt tot un “geek”. Nu mai apuc sa citesc o carte pe zi, ca in liceu, ca tot timpul sunt cu nasul in chestii de web development, scriu articole si pe forumuri. Dar tot citit/scris ma preocup zilnic. Am citit “Managing Online Forums” primita personal de la Patrick O’Keefe (i-am fost moderator pe karateforums.com si pe phpBBhacks.com si apar si la “multumiri”) la coada la pasapoarte. Se uita lumea la mine ca la urs, de parca era mai normal sa petrec 8 ore uitandu-ma pe pereti. Ma delectez cu “How it’s made”, “Mythbusters” si alte documentare “geeky” pe care le am in serii complete, sa vad si eu ca lumea ce si cum. Scriu pe bloguri, comentez, citesc … Cred ca am ramas tocilara din liceu, dar sub alta forma.
Cat de tocilari sunteti voi? Cat de mult v-a deranjat situatia asta in tinerete si ce rezultate v-a adus?
la mine in liceu nu prea a fost razboiul “tocilari” vs “populari” mai ales datorita faptului ca am fost un liceu “cu pretentii” poate cel mai bun din oras si unul dintre cele in care se intra cel mai greu. eu prima prima nu am mai fost din generala, dar tot in primii 5% am fost si in liceu si in facultate. nu am tras sa invat pentru altii sau pentru note, si recunosc cu mana pe inima ca am mai copiat si pe ici pe colo prin punctele esentiale, ca doar nu o sa invat toate grupele de nervi si ce face fiecare cand eu eram la mate-info.
in facultate insa a fost alta problema, colectivul fiind si mai mare si venind si din medii diferite in care se prea poate sa fi fost si acest razboi. si atunci am fost privite, eu si colegele mele ce mai invatam, cel putin ciudat as putea spune, ca uite si la astea, au tot timpu burse. insa mai ales acuma, in ultimul an colegii mei si-au dat seama ca-s si de invatat da-s si de distractie, si nu le venea sa creada ca suntem asa de “cool” si stim sa ne distram asa bine, cand in acelasi timp aveam si note bune.
sincer, nu ma consider o tocilara, pentru ca nu stau toata ziua cu ochii in carte si nu am nevoie sa invat ceva pe de rost ca sa iau nota mare. incerc sa inteleg si intelegand retin. am vazut si specimene de genu, care invatau pe de rost si daca le scoteai putin din context o luau urat pe aratura. dar na, fiecare cum poate. ideea e ca cei care tocesc mi se pare ca pierd aplicabilitatea practica al unor probleme, acolo unde exista.
No worries 😉
I was just mentioning how geeky I felt while waiting at the passports service in my city. I had to wait for almost 8 hours and the book was really useful. Not to mention I needed to read it .. there are so many good things in it, I had to make some time for it 😉
Thanks for the mention, Ramona! 🙂 I’m trying to find some sort of online translator so that I can read this.
Patrick
hehe, thanks. 🙂 I was able to find a translator, so I got a little bit of it, but completely missed that part. heh.
“ba, habar n-am de nimic, dracu’ ma ia la teza asta” – astea sunt texte care le auzeam la tot pasul atat in liceu cat si acum pe bancile facultatii, text care l-am folosit si eu adesea. Uneori era adevarat, alteori nu. Decat sa fi intrat intr-o caterinca puturoasa mai bine bagam un pretext din asta ca nu ma durea gura.
Ideea este să îți trăiești viața. Și aici fiecare înțelege ce vrea.
Ideea este că în viață trebuie să prinzi ferestrele de oportunitate și să sari pe ele la momentul potrivit. Dacă ești “captiv” la locul de muncă nepotrivit sau făcând un task care te “izolează” riști să pierzi această oportunitate. Să nu o conștientizezi sau să știi să o fructifici.
Apoi dacă toată școala generală, liceu și facultate stai cu nasul în cărți și nu ai ieșit din casă, păi… nu e nimic de laudă, mai degrabă o părere de rau.
În clipa când te implici prea mult în viața virtuală și în industria IT îți dezvolți latura abstractă și capacitatea de înțelegeri dar pierzi anumite calități cognitive și sociale.
Ideea este să fii geek-ul perfect, dar care știe să se distreze și să își fructifice viața.
Nu contează modalitatea, contează ca la final, când închizi ochii, să rămână ceva după tine. Măcar o amintire frumoasă.
eu sunt acum la liceu şi sincer nu prea observ atitudinea asta, decât vag, amical, oricum e mult mai ok decât în generală, cu toate că şi eu mă simt un pic geeky.
recunosc că nici nu mai învăţ de 9 sau 10 la tot ca în generală, dar nu mă crede nimeni mai “cool” pentru asta, şi e perfect aşa.
acum apare întrebarea mea către voi: nu-i şi mai geeky să înveţi mai mult pentru admiterea la facultate decât pentru liceu? :)) sunt de acord cu comentariul de mai sus, alegi ce ţi se potriveşte, ce îţi place, dar dacă faci asta din pasiune nu renunţi uşor, nu laşi baltă cartea. doar că nu e una care să îţi folosească la ore.
în altă ordine de idei, oricât de populari sunt unii, asta nu îi face şi interesanţi. ce place multora e comercial, facil, rar descoperi mai multe straturi în personalitatea cuiva care râde de geeks.
Eu am făcut liceul între 1997 şi 2001 şi era o mândrie să iei note mari. Era o ruşine să nu ştii ce ai avut de învăţat. Nu neaparat toceam dar nici nu frecam menta.
asta se numeşte de fapt selecţie naturală: alegi turma sau faci cum te taie pe tine capul. ori încerci un aşa-zis compromis: te înţelegi bine cu turma şi îţi vezi de treaba ta, astfel încât să nu te bată nimeni la cap cu ironii inutile.
Hmm…
Totusi… 😉 ceva e putred aici. Multe fete, atat in liceu cat si in facultate, sunt tocilare, orice ai zice tu. Recte, tocesc (invata pe dinafara) chestii, fara sa stie cand si la ce folosesc. Sa ii spui tu lu’ mutu ca poti lua 9 si 10 la toate materiile, fara sa “tocesti” (aici intra si eu scriu ce e in caiet, nimic mai mult). Pai, daca toti stiu ce e in carte/caiet si atat, atunci cu ce esti mai bun pe piata muncii? Tocilarii sunt ca niste blocuri tip, stii ca in capul lor e ce gasesti in carte si atat. Eu vad omul ca pe o personalitate.
Cu parere de rau facultatea raspalteste cu brio tocilarii si dezavantajeaza viitorii specialisti – oamenii care aprofundeaza teoria si cauta sa vada UNDe si CUM se aplica. Ceeace ar trebuie facut la master. Dar, nu se face.
Deci, partial si marginal sunt de acord, am fost si eu timid si izolat (baiat fiind), acum la 30 de ani tot antisocial sunt, insa nu pot intelege fetele care “isi fac datoria tocind din cap in coada un manual” si nu au pasiune pt nimic. Cu parere de rau, nu stiu sa fi vazut fata informatician, care sa ma ia deoparte sa intre in discutie cu mine despre o tema mai avansata de IT (software engineering).
Eu sunt in scoala generala, iar aici se pune mare accent pe eticheta pe care ai primit-o. Ani intregi am fost considerata tocilara pentru ca imi placea sa invat si nu prea aveam prieteni, plus ca nu imi pasa deloc de aspectul fizic, de haine, vorbeam foarte stiintific si citeam nebuneste de mult (si aici ma refer la tot ce-mi pica in mana: romane, nuvele etc.) Dar nu eram eu. Aveam o multime de injuraturi in minte, gandul de a-mi indrepta parul ma urmarea, voiam sa ma machiez si sa-mi fac o reinnoire a garderobei, sa vorbesc mai mult cu ceilalti. La jumatatea clasei a sasea eticheta mea de “tocilara” a fost inlocuita cu cea de “fata ok”, si chiar daca am inceput sa chiulesc si sa ma distrez cu ceilalti, am luat premiul I. Acum, ca sunt in tabara copiilor normali (si am si o oarecare popularitate) simt un fel de dispret penmtru celelalte doua tocilare ramase. Ele invata totul pe de rost (sunt tocilare in adevaratul sens al cuvantului) si se uita cu ochi dezaprobatori cand noi ne distram prin clasa. Ambele fac meditatii la mate cu dirigu’ si sunt protejatele lui, asa ca nimeni nu prea se atinge de ele, dar pe la spate sunt barfite non-stop. Daca pur si ismpul asa sunt ele, daca nu s pot schimba, macar ar putea sa devina putin mai agreabile si sa nu mai iaba acel idiot complex de superioritate pe care si eu l-am avut candva. Cand esti tocilar mai degraba se rade de tine pentru ca te crezi mai intelgient decat restul, ceea ce de multe ori nu e cazul.
Eu sunt la facultate in anul 3. Tin minte ca la o lucrare din anul 1, eu am luat singura nota de 10, restul au luat 6,7 maxim 8. Profa atunci de fata cu toata clasa a spus asa : ,,ea a luat nota maxima, ea e tocilara asa cum o numiti voi”. In momentul acela am regretat ca am inteles efectiv toate cursurile, eu in lucrare am scris exact ce am inteles eu. Imi place sa invat, sa cunosc, sa ma dezvolt nu pot fi ca cei din clasa mea! In Romania daca inveti esti luat la ,,misto” chiar si de profesori!