Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Un blog mai bun (VI) – Planifica-ti articolele!
Scriu pe blog de peste 3 ani. Am început plină de avânt pionieresc, cu 3-4 articole pe zi. Am avut luni în care am scris 5 sau 10 articole (ştiu, mi-e ruşine), zile în care am scris 5 articole şi 2 săptămâni de pauză. După cum bănuiţi traficul a fluctuat mai ceva ca acul de la EKG, când face inima “salturi”. Ce am realizat? Păi nu prea multe. Am avut acum 3 luni traficul de acum 2 ani. Deci “epic fail”. Cititorii erau obişnuiţi cu stilul meu aiurit, ştiau că e posibil să scriu un roman pe seară, pentru ca apoi să tac mâlc şi 7-10 zile.
De două luni şi ceva mi-am IMPUS să scriu zilnic. Deci am făcut primul mare pas:
Găseşte-ţi o cadenţă şi ţine-te de program!
Pentru unii să scrie 4 articole pe zi e o joacă. Sunt puţini cei care pot face asta şi de obicei o cam fac full-time. Pentru restul muritorilor cu blog există şi alte variante. Eu am ajuns să postez zilnic măcar un articol, pentru că am ceva mai mult timp deja la dispoziţie. Pentru unii e mai comod o dată la 2 sau 3 zile, poate o dată la săptămână.
Ideea este să vă găsiţi acest ritm şi să încercaţi să-l păstraţi. Am în bookmarks destule bloguri “săptămânale” şi sunt obişnuită cu ritmul lor. Aşa că ştiu că sunt active, deci nu le scot din listă. Când scrii însă zilnic timp de o săptămână şi apoi trec 2 săptămâni fără să mişti ceva, pentru mine e deja semnal că ar fi cazul să caut alte locuri de “pierdut vremea”. Aşa mi-am pierdut eu trafic în trecut, scriind în mod activ şi apoi lăsând blogul în durerea lui cu săptămânile.
Este deci mai sănătos să scrii doar duminica de pildă, dar să ne obişnuieşti cu acest program, decât să scrii inconsecvent.
Tu ştii despre ce poţi bloga?
Marea durere a unui creator de conţinut este “writer’s block”. O chestie nasoală, ce te pocneşte exact când ştii că trebuie să postezi un articol şi, cum dracu’ nu doarme, exact atunci stai ca o cornută în faţa porţii renovate şi nu te puşcă NICIO idee.
De nişte săptămâni bune nu mai ştiu ce înseamnă asta pentru că am făcut un prim mare efort: am luat un notes şi am scris SUBIECTELE despre care îmi place să scriu. Iote (măcar parţial) listuţa: chestii tehnice (web design, blogging, freelancing, forum management), probleme de zi cu zi (cine m-a scos din sărite, ce am mai văzut ciudat prin oraş), recenzii de cărţi (am citit şi încă citesc destul – cuget că pot recomand şi eu o carte din când în când), călătorii (am poze şi subiecte pentru un an deja), filme, muzică etc.
Faza asta cu blocajul vine când eşti nepregătit. Pentru că, dacă ai deja o listă de “topics” este IMPOSIBIL ca din MII de articole câte poţi scrie din lista aia, să nu poţi screme unul, să faci programul ăla stabilit de posting. În momentul în care mi-am clarificat temele, am simţit nevoia să fac pasul cel mare:
Un orar de postări
Văd zilnic bloguri ce freacă o tema în 6 articole. Mă scot din minţi şi ştiu că m-am făcut vinovată şi eu de asta. Am ajuns în NYC acum câteva luni, dă-i şi scrie despre Americi, de zici că eram purtătorul de cuvânt al lui Obama, însărcinat să ţină românii la curent cu ce se întâmplă în metropola portuară. Sincer, dacă stau să cuget bine, pe mine mă plictiseşte deja subiectul, nu vreau să ştiu cum vă simţiţi voi. Am niscaiva experienţă de freelancing, blogging şi acareturi tehnice, că ăsta e jobul. Mai înveţi, că aşa merge treaba. Am făcut şi prostia, acum vreo 2 ani şi ceva, să postez câte o serie întreagă de articole de specialitate. Ceea ce nu e nasol în sine, dar nu sunt blog de wordpress şi nici de Photoshop.
Aşa cum precizam în Ce articole apar la tine pe prima pagină?, nu e indicat să scrii doar să nu taci. Şi dacă tot o mai comiţi, încearcă să revii în forţă cu un articol bun, pentru a compensa umplutura anterioară. La fel de deranjant ca nişte articole ca o zeamă sunt şi unele subiecte specifice pe care le folosim la disperare. Mai ales, dacă sunt articole specializate, îşi ies oamenii din minţi. Şi ideea nu este, ca blog general, să pierdem public, ci să specializăm ce se poate din el şi să îl fidelizăm.
O altă greşeală este să postezi doar articole publicitare, fără unele serioase între. Am scris şi eu advertoriale, că sunt utile pentru portofel, dar încerc să le plasez între articole obişnuite, încât să nu agresez cititorul. În mod ideal, dacă scriu un advertorial într-o zi, oricum intră încă un articol pe lângă, deci nu mi-am “trişat” vizitatorii.
Pentru că aş putea scrie sute de articole despre temele pe care vi le-am listat anterior, mi-a venit în final ideea supremei organizări: un articol pe zi dintr-o anumită temă. Iată cum arată orarul meu (cuget că-l puteţi deja urmări de câteva săptămâni, dar hai să dau date corecte)
- Luni – “topul” de articole din săptămâna anterioară. Pui de nişte link love, plus că ajuţi cititorii să mai găsească ceva interesant. Sunt o mare consumatoare de bloguri, aşa că m-au ajutat şi pe mine asemenea recomandări
- Marţi – recenzie de carte. Că este un roman sau o carte de management, ori alte subiecte mirobolante, are loc în listă. Sunt o tipă ce (în continuare) citeşte mult, ar fi păcat să scap ocazia unor articole pe aceste teme
- Miercuri – chestii tehnice. Blogging, freelancing, HTML, sfântul ştie.
- Joi – viaţa noastră minunată. Rahaturi cotidiene, surprize plăcute, aberaţii cu iz personal.
- Vineri – dacă tot vine weekend-ul, trecem la alte gânduri. Deci călătorii. Poze de pe unde am umblat, întâmplări.
- Sâmbătă – recenzii de filme sau seriale. Că tot consumăm şi din astea. Datorită insistenţei ălui bătrân, am stat cu ochii căscaţii la destule filme, deci am ce scrie despre subiect.
- Duminică – diverse discuţii şi provocarea de a “vota” variantele dorite. Încerc să aleg subiecte care să incite, astfel că ne putem pune serios la comentat.
Ce avantaje sunt?
Pentru voi – cred sincer că e mai interesant să daţi de subiecte variate, decât de 7 articole despre viaţa cangurilor de la Grădina Zoologică din Viena. Aşa cum am precizat deja, pe mine mă obosesc deja anumite teme discutate la disperare (mai ales dacă nu e un blog specializat). Dacă nu vă rupe pasiunea cu freelancingul sau chestiuni tehnice de web design, mâine avem discuţii “generale”, deci sigur este un subiect accesibil şi interesant. Prin programarea unor recenzii sau poveşti de călătorii, conţinutul blogului va oferi şi altceva decât chestii mundane, cu care oricum dăm nas în nas zilnic.
Pentru mine – am scăpat total de blocajul ăla mirific. Pur şi simplu ştiu la orice oră despre ce pot scrie şi îi dau drumul. Dacă am de pildă idei şi timp, e posibil ca într-o zi să pregătesc conţinut şi pentru o dată în viitor, ceea ce nu e chiar rău, mai ales că poate atunci am planuri de plimbări sau de stat cu fundul în sus. Şi, îl loc să fiu atunci transpirată de stres, am deja articolul pregătit şi planificat. De obicei scriu azi articolul de mâine, aşa că am timp să-l pregătesc mai cu atenţie. Nu mai sunt stresată că “nu ştiu ce să scriu” şi cred că, prin această planificare creşte şi calitatea articolelor. Gândesc că e ceva vreme de când am postat doar o poză funny sau un filmuleţ de umplutură, pentru că nu ştiam ce să scriu.
Pentru blog – de când am pornit “programul” traficul a crescut constant. Observ oameni noi pe blog, comentatorii vechi sunt încă la “datorie”. Unele articole sunt constant promovate de cititorii mei (mulţumesc!) şi, deşi eu nu stau pe Twitter sau Facebook, articolele mele apar pe acolo, tot datorită lor.
Cel mai relevant experiment este pe blogul în engleză (în care am cam acelaşi conţinut, dar tradus pentru că şi piaţa de advertising e mai serioasă), unde aveam o medie de 4 vizite pe zi (sinistru, ştiu) şi după 2 săptămâni am ajuns cam la 60-70. Este încă înfiorător de puţin, dar oricum sunt mulţumită momentan.
Vouă cum vi se pare un asemenea program? Credeţi că v-ar ajuta? E mai bine să scriem cum ne loveşte inspiraţia?
Tu ai mare dreptate in ceea ce priveste inconsecventa asta. Am niste grafice la google analytics de ma doare capul… cand am fost al 3-lea pe pagina pe diverse cautari cand am prea putine ca sa-mi ridice linia din grafic 🙂
Totusi, pentru unii blogul e ceva doar ca sa ne simtem bine, am chef scriu, n-am chef… dorm 🙂
E foarte greu sa te tii de program cand esti un “artist desavarsit” :))
Nu. Mie imi place inconsecventa, e sincera. Planificarea ucide sinceritatea. E un fel de you’ve got nothing to say, but you say something anyway. Ai articole programate. Sa zicem ca ai programat un articol despre un viol si apare pe blog dimineata. Si pana seara afli ca esti insarcinata. Sau un articol despre o petrecere la care v-ati urcat pe mese si v-ati pictat unii pe altii. Si apare dupa ce afli ca a murit cineva apropiat. Great timing, huh?
Si apoi trafic? De ce? Poate doar daca mori de foame altfel. Ajung sa te izgoneasca vizitatorii de pe blogul propriu. Fie ca ti se face scarba de cum scriu unii, fie ca iti provoaca greata ca anumite personaje ajung sa citeasca unele articole pe care le-ai scris… articole furioase, vesele, copilaroase, analitice, dar sincere. Fie ca articolele ajung sa fie false, doar ca sa fie. In ambele cazuri se cheama ca s-a terminat.
Chestiile “personale” se pot baga oricum peste, la ce ora doresti. Asta este doar o “rama” pentru a putea sa te tii de programul zilnic de postare.
Daca scrii despre ceva si nu bagi ceva cu copy-paste doar ca sa mai bifezi ca ai scris un articol, acel ceva e personal. Chiar daca e vorba de o recenzie, chiar daca e vorba de un tutorial, chiar daca e vorba de ceva gen enciclopedie. Pentru ca expici ce ti-a placut/ nu ti-a placut tie la un anumit produs/ eveniment/ whatever. Explici pasii care trebuie urmati ca sa [insert whatever] asa cum ti se pare tie ca e logic, asa cum te-ai obisnuit tu sa procedezi. Cand am inceput blogul obisnuiam sa bag articolase de astrofizica. Pentru ca ma pasioneaza. Nu le-am bagat niciodata la o data fixata dinainte. Le bagam atunci cand se intampla sa ma impiedic de vreo poza, de vreun articolas interesant pe net, de ceva ce imi punea rotitele in miscare. Am scris la un moment dat un post in care faceam o paralela intre cursa de F1 care tocmai se incheiase si cursa de Formula 1 de pe acelasi circuit din urma cu zece ani. Prost scrise toate, ca nu ma pricep de mai mult, dar pentru mine au fost foarte personale. Articolele despre concertele la care m-am dus au fost foarte personale. Chiar daca au fost pline de date exacte (ca asa sunt eu, am fost mereu copilu’ cu matematica, cu datele exacte), de genul informatii despre fiecare chitara folosita de Joe Perry pe tot parcursul concertului. Si daca sunt bagate la alta data decat aia la care te-a pocnit sa le scrii, se poate intampla sa nu mai bata peste starea curenta de spirit. Si… le-ai bagat, dar nu-ti mai pasa de ele. Nu asa cum iti pasa la momentul la care le-ai scris.
Daca as mai avea blogul si mi-ar lasa cineva acum un comentariu bun, inclusiv cu intrebari la un articol despre un concert, asa n-as avea chef sa-i raspund.
pi es (citit legat “pies” 😛 mdeh, mi-o fi foame) – “ochii căscaţi” nu “ochii căscaţii”
“Bronto”, de acord cu tine. Numai ca, in loc sa arunc un articol IN SEARA AIA, dupa ce am scris inca 4 pe ziua aia, doar il scriu si ii dau publish mai incolo. Asta e toata “strategia”. Vad azi un film misto? Pregatesc articolul si intra la data stabilita. Nu se schimba bucuria sau nervii, doar ca nu scriu 5 articole despre recenzii de filme unul dupa altul si nici toate in aceeasi zi.
Singura chestie care se “lucreaza” la mine este MOMENTUL publicarii, pentru chestii ce nu au azi relevanta. Pot scrie despre Central Park azi vreo 10 articole sau sa pun filmuletele mele de pe Empire State Building si sa va tin asa 20 de zile de acum, ca vorba aia, la cateva mii de poze, or fi subiecte 😀
Sau, pot sa pregatesc articolele respective si intre ele sa bag si altceva decat ce am vazut io in NYC. Asta e toata problema.
Partial de acord cu Brontozaurel, daca totul e planificat, dispare “the element of surprise” definitiv. Cei care te citesc regulat, dar nu sunt interesati chiar de toate temele insirate mai sus, s-ar putea sa fie selectivi cu ziua in care iti viziteaza blogul.
P.S. E unul nu m-as supara sa mai pui si cate un mic “tutorial” sau “tips” de Photoshop, mai ales daca e o chestie mai exotica, sau impartasirea unui stil propriu de a crea ceva care deja exista. Evident cu screenshot-urile aferente.
Dojo eu am inceput furibund cu cel putin un articol pe zi. Acum sase luni ajunsesem la 4-5 articole pe zi. De ceva vreme s-au gripat motoarele. Pot tine lejer una pe zi, problema apare la subiect. Amplecat politic si zahanauna e nasoala astazi. De aici si retinerea. Plus sferele inalte si partizanatul.
Culmea e ca dintr-un nene care habar nu avea sa scrie doua propozitii,am invatat sa scriu si culmea imi si place. 🙂
Da, Dojo, e foarte bine să ai un program, şi eu am avut vreo patru în numai două luni ! Acum sunt la al cincilea. Am renunţat chiar ieri la 9abordare, nu mă ţineau puterile cu două bloguri. Am transferat o parte şi am făcut o secţiune nouă în lecturirecenzate şi, bineînţeles, mi-am făcut un nou program:)) De luni până vineri, zilnic, povestiri ale unor scrieri iubite de toţi, sâmbătă şi duminică de-ale mele – opinii, impresii, reţete,muzică…Om vedea ce-o ieşi!
Dacă îmi permiţi o sugestie: caut recenzii de filme mai ales vineri, ca să mă dumiresc ce vreau să văd în weekend. Pentru mine (şi, bănuiesc, şi pentru alţi cititori cu weekenduri cinematografice), recenziile ar apărea în mod ideal vineri, şi nu sâmbătă, pentru a ne putea planifica din timp programul.
Aha, buna ideea. Pai putem schimba orarul, ca doar nu-i batut in cuie 😉
fain program… eu in primu’ rand nu postez Sambata si Duminica 😀 … ma dedic activitatii offline-ului.
Dar, in afara de perioada concediilor, am postat si eu zilnic, si sper sa ma pot tine de programu’ asta 🙂
La mine orarul e:
Publicare undeva inainte de 8 dimineata
Luni & Marti: impresii de calatorie de pe undeva
Miercuri: transport (avioane, trenuri, pass-uri, etc)
Joi: cazare (pe unde am dormit si a fost fain sau interesant)
Vineri: interviu sau “weekend la…” – ce poti face 2 zile intr-o destinatie
Breaking news – cand vad vreo oferta de avion
Sambata, duminica – postez rar
Ai perfecta dreptate. Desi mi-e greu sa pun in aplicare. mi-am facut si eu in calc o sumedenie de foldere cu diferite subiecte, pe categorii. cum pun de obicei pe blog lucruri pe care le gasesc pe net si care mi se par interesante nu duc lipsa de subiecte. Cel mai greu este sa fii constant. Multumesc de articol si astept si urmatorul.
si uite asa s-a facut un pic de lumina la mine-n capsor. sar’na!
[…] This post was mentioned on Twitter by Marius Sescu and Stefan Murgeanu, Dan Ciulea. Dan Ciulea said: Un blog mai bun (VI) – Planifica-ti articolele! https://is.gd/fZQ7E via dojo aka ramona iftode (sau invers 😛 ) […]
Nu sunt adeptul “programului zilnic”, saptamanal sau lunar … Scriu doar daca am chesf sa scriu, sau daca mi se pare ca trebuie sa scriu despre un anumit subiect “hot” in acel moment.
Eu scriu constant, practic, zilnic un articol apare pe blog. Că mai apar zile în care netul nu există, nu e vina mea.
Și mă gândesc așa, scriu constant, primesc mailuri în care sunt rugat dacă pot scrie pe a lor site/blog, primesc mailuri în care sunt întrebat dacă am să-i învăț despre blogging pe cei noi, sunt rugat să le dau sfaturi chiar și bloggerilor mai de succes decât mine cu ce ar putea schimba ei în bine, colegii la facultatea îmi aduc aminte că-mi citesc și că le place de al meu blog, spre exemplu, o colegă a pierdut sau câștigat 4 ore non-stop citindu-mi articolele de pe blog și totuși ceva nu e bine, ceva nu funcționează. Comunitatea de comentatori se restrânge, numărul unicilor variază în jurul lui 100 de cred că suta asta e bătută-n cuie și crucificată.
Deci, nu tot timpul dacă scrii constant și-ți planifici articolele la “milimetru” o să ai succes garantat.
Momentan stau cam prost la capitolul organizare pentru cam foarte multe alte activitati… plus si alte proiecte online de terminat.
Totusi imi place orarul de luni pana duminica, ceea ce sa scrii in fiecare zi a saptamanii…
Cand am sa-mi revin si eu la zi cu treburile (sper ca anul asta :)) ) am sa ma organizez mai bine.
Pe mine m-ai nimerit. Mie imi place organizarea si chiar daca nu-mi iese de fiecare data, nu renunt.
Maicaaa, tu cand scrii, nu te joci. 🙂 Da’i un compliment.
Asta cu notatul am practicat-o si eu. Pe vremea cand aveam mai mult timp. Acum cand prind o idee din zbor, mai scriu cate un post si la lucru, daca nu imi notez ideea pe telefon. N-am un orar asa exact, da’ jur ca nu strica. Singura constanta sunt recenziile de duminica. Adica nu in fiecare duminica, dar ziua asta e ziua pentru ele.
As putea sa incerc, desi cu filmele nu mi-ar iesi, ca n-am vreme de ele.
Dar ador senzatia de la finalul unui articol pe care abia astept sa-l arat si altora. 🙂 Incet, incet, imi revin la forma initiala. 😛
Dojo, am facut si eu planificare ca si tine si m-am izvit de “fobia colii albe” si atunci a trebuit sa improizez.
Cred ca nu ne putem tine 100% de planificare dar este o metoda buna de a scrie ordonat pe blog.
izbit ***
Eu am o problema…ma “invadeaza” inspiratia exact cand mi-e foarte somn, cand am de facut total altceva (vai de mine, cate “poaste” scriam prin sesiune).
Pe mine ma enerveaza uneori inconsecventa pe care o am, dar nah, momentan cred ca voi face un program cu posturile pe care vreau sa le scriu. Timp sa am (cam ala lipseste la mine cu desavarsire si mai ales daca sunt obosita de numa`)
Un blog mai bun (VI) – Planifica-ti articolele! | Dojo Blog…
Pentru un blog mai bun: invata sa iti planifici articolele….
[…] planifică-ţi articolele. […]
[…] Există anumite situaţii în care sunt chiar ascultătoare şi urmez sfaturile altora. Aşa se face că google docs-ul meu s-a pricopsit cu un alt excel (încă unul!!!) ce poartă numele de Blogging schedule. După învăţămintele lui nenea ProBlogger şi tanti Dojo. […]
[…] Am scris deja despre “orarul” meu de scris. În mare mă ţin de el, când e cazul să fiu mai spontană, pot sigur ori să înlocuiesc articolul, ori să scriu încă unul. Nimic nu arată mai prost pe un blog, decât să vezi din 10 noi articole 7 pe o temă. E normal să te irite ceva şi să doreşti să împărtăşeşti ideile, dar, când respectiva temă te obsedează atât de mult, e posibil să oboseşti oamenii. […]
[…] vara trecută mi-am făcut un plan ceva mai serios de care încerc măcar în mare să mă ţin. Am un orar de postări şi mi-am stabilit o cadenţă […]