Vaii, ce grea e viața de freelancer

Există un gen de articole care mereu mă dau peste cap, în sensul cel rău, acelea în care autorul, proaspăt intrat pe ogorul freelancing-ului, observă că nu e doar distracție și că mai are și dezavantaje.

Hmm, cine ar fi știut că să câștigi bani nu e chiar atât de simplu.

Și noi care credeam că doar deschizi zilnic cutia de poștă și găsești câte un cec de o mie de euro.

Lăsând glumele astea la o parte, orice dezavantaj în freelancing poate să fie rezolvat, pentru că de asta ești liber profesionist, să cauți în mod LIBER soluții și să nu te mulțumești cu orice, dacă nu te coafează respectiva situație.

Singurătatea freelancerului

Asta e a mai mare durere, că, la un job normal, ai o gașcă de co-workers, după cum le zic francezii, iar freelancingul e un picuț cam treabă de singuratic.

Eu sincer nu văd nicio problemă aici.

Nu pot lucra productiv, dacă sunt alții care bâzâie pe lângă mine.

De asta, când am ceva presant de lucru, fac bărbatu și fata pachet și-i trimit de acasă. Sau îi dau junei ceva de lucru, măcar 10 minute să am liniște să-mi adun creierii.

Acum de pildă, când scriu acest articol, sunt la „moșie” și împricinații dorm. Pe ciobănesc l-am făcut pachet să doarmă și el undeva prin curte, să nu mă mai deranjeze, iar eu stau pe o bancă veche de vreo câteva zeci de ani, recondiționată de noi vara trecută, și tastez ca disperată.

Problema este că mister Gu se tot foiește și vrea să latre la tot (vecini, vaci, mașini, pleiada de păsări ce se aud), așa că tot îmi strică zen-ul.

Dar tot e acceptabil, pentru că, în afara unui plăcut zgomot de fond, nu mă sâcâie nimeni.

Nu aș putea lucra (repet, productiv) dacă ar mai fi alții să tasteze pe lângă mine, așa că iubesc singurătatea de freelancer și nu-mi doresc deloc să fiu în echipă.

Pentru cei care nu pot lucra solitar și simt nevoia să bâzâie ca albinuțele într-un roi, există deja o groază de spații de co-working, dacă nu le place să stea să șurubărească într-un Starbucks de pildă.

Lunile cu bani puțini

Încă o problemă reală, în special la începutul carierei de freelancing sau când îți mai pică în bot biz-ul.

Ca angajat ai o limită de câștiguri, pentru că în general compania nu-ți triplează salariul, chiar dacă în luna respectivă din munca ta și-a triplat cifra de afaceri. Este normal, tu „vinzi” timpul tău, eventual iei o bomboană sub formă de premiu că ai fost productiv și cam asta este.

Dacă ești bun ca freelancer, ești de neangajat pe aceeași poziție și la aceiași bani pe care îi faci în medie singur.

De asta ai luni în care poți câștiga și cât face altul, salariat pe o poziție similară, în jumătate de an sau chiar mai mult.

Isteț este să nu îți cheltuiești banii până la ultimul leu, atunci când îi ai, așa că, lunile bune îți vor finața lunile proaste și, teoretic cel puțin, ar trebui să ieși pe plus bine de tot.

Am avut acum 5 ani o discuție cu o firmă din domeniu, singura dată când mi-am depus și eu CV-ul măcar să văd ce oportunități ar fi.

Când am ajuns la discuții salariale, aproape am auzit cum a căzut de pe scaun viitorul angajator, la auzul salariului solicitat.

I s-a părut o sumă mare, deși era mai mic decât media câștigurilor lunare, plus că mai pierdeam lunar bani pe combustibil, mâncare, nu puteam lucra din izmenele mele de trening și tricourile de acum 10 ani.

A fost o discuție utilă însă, pentru că mi-a deschis ochii și am realizat că fac bine ce fac singură, așa că mai bine nu mă complic. Angajatorul probabil a luat 2-3 oameni pe banii respectivi și toată lumea este mulțumită.

Faptul că ai câștiguri mici în unele luni este un dezavantaj clar în orice afacere, dar nici acesta nu e un capăt de lume.

Noi (eu și consortul, și el mic om de afaceri) ne-am obișnuit cu aceste fluctuații și facem ce putem să le contracarăm.

Încercăm să avem bani pentru lunile alea nasoale și lăsăm orașul în urmă în zilele mai „leneșe” pentru a vedea cum cresc fructele de pădure din curte sau legumele din grădina de la sat.

Ne punem și călătoriile în plan în perioade mai încete, așa că ne distrăm puțin, nu doar să muncim ca tractoarele.

Faptul că trebuie să faci tu absolut toată treaba ca freelancer nu-l mai consider dezavantaj, chiar cred că e normal să înveți cât mai multe chestii, nu să te plafonezi la ce știi de acum 20 de ani.

Ador faptul că trebuie să sap zilnic după informație dintr-o serie de domenii, îmi ține creierul activ și mă ajută să fiu mai capabilă pentru clienții mei. Să nu mai vorbim că, dacă urăsc supra-specializarea pe vreo ramură, nu trebuie decât să caut un colaborator și să-i pasez munca respectivă.

Cam astea, zic eu, sunt marile probleme din viața de freelancer. Cred sincer că nu sunt capăt de lume și avantajele muncii de acasă sunt mult mai mari, să mai merite bătaia de cap.

Dacă aveți chef de povești și despicat firul în paișpe, ne putem vedea pe forumul de freelancing de pe Afacerea Ta Online. Discutăm acolo de toate, de la cum să ne distrăm cu clienții problemă, la cum să găsim idei de afaceri sau să ne promovăm.