Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
648,61
Una dintre rezoluțiile mele, pe anul 2013, a fost să țin un jurnal de cheltuieli, ceea ce vă doresc și vouă. E atât de util în a oferi răspuns la veșnica întrebare „dar unde naiba mi s-au dus banii?” de nu vă imaginați. Și uite că, așa amețită și cu ADD cum sunt, m-am ținut de treabă și mi-am notat în progrămelul preferat (AceMoney – puteți folosi un excel, un carnețel normal etc.) fiecare leuț/dolar/euro ce mi-a intrat/ieșit dintre degețele.
Ce reprezintă minunatul număr?
Din păcate sunt bani cheltuiți. Din păcate numărul 2, suma este în dolari. Pe ce am dat aproape 650 de dolari, din luna ianuarie încoace? Pe servicii medicale private, însemnând o mică intervenție și diverse consulturi. Niciunul mai ieftin de 130 de lei. Stau ceva mai bine decât anul trecut când, în 5 luni cât am fost în țară (că în rest am hălăduit prin alte locații), am dat vreo 1400 de dolari (operație la ochi, consulturi, RMN la genunchi, tratament laser pentru același genunchi).
Nu m-aș isteriza, dacă nu aș plăti LUNAR o cârcă de taxe (ca angajator și ca salariat), dacă aș fi luat măcar o dată în 14 ani (de când am carte de muncă/firmă) o pastilă compensată sau ceva de genul. Dar sunt „știți voi cum” și cu banii luați. Și nu sunt puțini bani.
De ce nu merg la spital? Răspunsul rapid e „de fițe”. Răspunsul elaborat este că m-am operat în 2000 la spital de stat (operație la ochi) și m-am trezit în timpul operației (nu am dat „atenție” anestezistului, abia ne-am permis să o satisfacem pe doamna doctor care făcea operația) și că m-am lecuit. Am repetat operația în 2012 la privat și a fost totul foarte OK. Consulturile prefer să le fac tot în acest sistem, pentru că nu stau aiurea la coadă, nu pierd timp cu trimiteri și sprijinit ușile prin spital, plus că am parte de un tratament decent, într-un spațiu curat și bine pus la punct. Să nu vorbim că nu cred că-s în stare să strecor un plic într-un halat fără să mor de rușine. Probabil se învață și asta, la nevoie, dar nu-mi doresc o asemenea „specializare”.
Și ce rost are acest articol?
L-am scris pentru a prezenta și problema PACIENTULUI. Pacientul obișnuit, cu mici probleme de sănătate (sau doar interesat să-și facă niște consulturi obligatorii pentru a nu avea surprize în viitor), pacientul PLĂTITOR de taxe, pacientul care nu sprijină stâlpii în spital de câte ori îl trece un vânt. Deci omul ăla normal, care merge rar la doctor și care în peste un deceniu de „taxat” și-a cam acoperit antinevralgicul și consultul la o adică. Dar care preferă să caute alternative, pe care le plătește la prețuri occidentale, deși probabil nu ar strica să-și poată folosi elegant asigurarea aia pe care tot o achită lunar nu doar în stabilimentele de stat. Dar știm, nu are nimeni interesul să pună spitalele statului pe aceeași poziție concurențială cu cele private, că le va da cu virgulă.
Se vorbește periodic despre salariile mizere ale medicilor (și susțin ideea că ar trebui să primească, pe măsură ce cresc în experiență și rang, salarii tot mai bune), dar se vorbește puțin de proștii care plătesc MII de lei asigurări de sănătate și primesc … știți voi ce, că-s o doamnă și nu scriu asta.
În altă ordine de idei .. pentru cititorii mei din Vest (sau cei cu informații) …
Prin toamnă va trebui probabil să mă operez de menisc. Am înțelesc că în Ungaria (Szeged mai exact) e nuș’ ce spital minunat, unde s-au operat deja mulți români. Dacă aveți date, istorii, prețuri, links aș aprecia. Să-mi fac niște calcule până atunci, să mai strâng un leu ceva și să vedem ce facem.
În rest .. să fiți sănătoși, că altfel e cam costisitor 🙂
Problema medicalului din Romania, la cel de stat ma refer, e mare, grea si pare fara rezolvare. Daca ai bani mergi la privat, daca nu …nu te imbolnavi. 🙂
Mergi și tu la spitalul AKH din Viena precum ai noștri politicieni 🙂
Pai sa stii ca nu e o idee rea. Viena nu-i asa departe de orasul meu. Acu’ sa vedem cum stam cu preturile 😀
Ca si pacient in Romania, la un spital de stat esti condamnat. Pe cat posibil incerc sa evit sistemul de stat, apelez cu incredere la cel privat. Macar acolo dai un ban, dar stai in fata 🙂
Partea funny e ca si la stat si la privat dai de aceiasi medici. Este cunoscut faptul ca medicii din privat sunt adunati din spitalele de stat si lucreaza in ambele locuri.
Eu zic ca e mai bine sa nu te inbolanavesesti! lucrurile la noi nu o sa se schimbe! nu sunt bani, nu este educatie!
Mda, nici nu vreau sa ma gandesc pe ce se duce 6.5% din tot ce castig, inutil sa spun ca nici de un plasture nu am avut parte de la statul roman, ca am si o asigurare de sanatate privata dar tot e musai si obligator sa platesc si la CASS. Nope, azi nu vreau sa ma enervez ca atare refuz sa ma gandesc la asta. Pe de alta parte incep sa simt si eu nevoia carnetelului ala de cheltuieli si ceva imi spune ca il voi cumpara in curand
N-ai idee cate ‘necunoscute’ iti arata un asemenea carnetel. Vei avea niste revelatii 😀
Unde ai asigurarea privata si cat costa? Ca parca nu ar strica. Oricum aia de stat e pepsi cola, poate dau de una privata cat de cat decenta.
LA ING, e o strutocamila de asigurare de pensie privata cu componenta de sanatate si asigurare de viata, a mea e vreo 200 de lei pe luna dar atat mi-am stabilit in functie de cati bani am ales sa primesc pentru fiecare chestie care mi se poate intampla. Fiecare o poate personaliza.
In toamna mi-au facut o oferta care includea atasarea unui card de sanatate cu acces in spitalele Regina Maria si reteaua cu care lucreaza ei, avea in plus nu stiu ce analize si costa in plus 75 de lei, nu am cerut detalii pentru ca momentan am alte proeiecte.
Imi mai place la ei ca daca in decurs de un an sau trei,nu-s sigura ca a aparut clauza asta la o aniversare si nu i-am dat atentie oricum aveam contractul cu ei, nu mi se intampla nimic din riscurile asigurate, nici nu mor nici nu bolesc, jumatate din fondul dat pentru sanatate se intoarce in cel de pensii,macar mai castig ceva acolo
Phu, nu-mi mai aminti de servicii medicale și eu când mă întorc în țară trebuie să învestesc vreo 1500 de euro pentru a-mi face 3 implanturi dentare, totale… Mă ia cu rău când mă gândesc cât muncesc eu pentru banii ăia și cât muncește un doctor. Îmi place că studenții la medicină se plâng că e greu, că facultate e scump, dar și când ies pe piața muncii… storc tot ce pot de bietul pacient.
M-am operat de doua ori la stat si a fost Ok. Sigur, am dat 5 lei infirmierei ca sa imi tina “ratoiul”, pentru diferite nevoi, dupa anestezie, dar asta e…. Nu am fost scutit de “atentii” desi sunt angajat in acleasi spital, dar regula e regula. Totul este sa gasesti un chirurg bun in care sa ai incredere.
Dojo, reiterez invitatia de a te opera in RO la clinica de care iti povesteam. Din saving-urile facute vei avea suficient buget pentru 1 saptamana la Viena.
Sistemul medical romanesc are multe carente, asta e destul de clar si o poate afirma orice pacient care a avut de-a face cu un spital de stat.
Referitor la lista asta de cheltuieli, niciodata nu reusesc sa imi fac una 🙁
Dojo, medicul Codoreanu de la Spitalul Militar, Bucuresti, chiar langa Gara de Nord. Opereaza si repara doar genunchi. Extrem de bun. Doar ca spitalul e mizer.