Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Era o discuție foarte intereantă pe DevForum.ro, despre cum piața de front-end este asaltată de tot felul de vai-de-capul-lor, care nenorocesc clienți pe bandă rulantă și „ăsta” meciul pentru cei care chiar sunt buni în domeniul lor.
Este enervant să vezi că sunt oameni care aleg scurtăturile, care au „vorbele la ei”, care sunt șmecheri și câștigă mult peste cei care muncesc cinstit.
Dar așa a fost dintotdeauna și în orice industrie, nu doar în front-end.
Când ne-am mutat în State, am avut deosebita „plăcere” să fiu nevoită să-mi deschid un business nou, să o iau pur și simplu de la capăt. Pentru că nu îi interesează pe clienții americani de siturile cu .ro, nu le pasă ce și cu cine am lucrat acasă.
Le-am arătat niște foste proiecte, nu înțeleg limba, nu îi interesează ce e acolo.
Așa că o iei fain-frumos de la zero, pornind doar de la experiența acumulată în aproape 2 decenii de muncă online. Vorba Mamei Ana, fie iertată, ce ai în cap nu-ți poate lua nimeni.
Am avut norocul să prind niște clienți buni, să fiu recomandată, să mă ridic puțin. Am lucrat cu firme micuțe, ca și a mea, am și clienți foarte mari, listați la bursă, cu bugete grase.
Am dat de incompetenți?
Oho.
Să vezi ce fain este când situl unei mari firme pe nișa medicală, companie listată la bursă, e făcut pe Avada. Cu probleme enorme de încărcare, cod alambicat, pică toate testele de viteză, Core Web Vitals etc. Site care a costat 50 de mii de dolari și un deștept a instalat o temă de 60 de dolari, fără să pună un H tag cum trebuie.
Cum este să preiei un site, pentru care se plăteau 20 de mii de dolari pe lună pentru servicii SEO, care este însă praf și pulbere.
Cum este să repari situri puse în genunchi de mari agenții de online marketing, la niște sume pe care abia știm să le citim.
Normal că mă irită chestia asta.
Alții știu să se vândă mai bine. Au vorbele la ei. Au succes. Iar eu repar, pe bani puțini, prostiile lor.
După un timp de introspecție și nervi, mi-am schimbat un pic modul de a vedea lucrurile.
Dacă unii reușesc să ofere servicii de rahat, dar să-și crească firma spre cer, probabil că un om care oferă servicii decente și căruia îi pasă de client, poate să se ridice.
Am găsit niște servicii pe care le pot oferi. Am început să studiez ȘI MAI MULT, pentru a deveni doxa de materie. Clienții au văzut diferența. Au observat că-s un munte de informație, că sunt „up to date” pe industria mea, că, deși am accent ciudat (de care nu voi scăpa nici la moarte, probabil), sunt un interlocutor plăcut.
Mi-am găsit și cuvintele, chiar dacă nu vorbesc perfect limba engleză. E OK, se înțelege ce zic.
Și am găsit o cale de a crește.
Mă mai mir și eu cât de mare e grădina domnului, că nu-s complet zen și nici perfectă. Dar nu mă mai frustrează asta. Timpul pe care-l pierdeam înfuriindu-mă pe toți șnapanii îl petrec acum urmărind ce fac companiile din Inc5000.
Sună amuzant, că-s o biată mamă care lucrează de acasă, dar eu mă uit după marile agenții, să învăț din succesul lor. Să văd ce fac ei atît de bine, ce sisteme folosesc, cum se promovează etc.
Mă bucur când văd că am rankings mai bune decât companii cu 300 de angajați, doar pentru că sunt o idee mai isteață. Sau pentru că, fiind singură, trebuie să fiu eficientă.
Mă bucur când am clienți care fac digital marketing de mulți ani și care vin la mine (pe bani, normal) să le auditez siturile. Să le spun ce fac greșit. Iar ei să asculte și să aprecieze.
Unul dintre domnii ăștia îmi spunea, în timpul unei ședințe pe Zoom, că el ajungea pe Lună cu mașina, în timp ce strategiile pe care i le descriam eu l-ar duce cu racheta acolo. De aproape jumătate de an îmi sunt clienți și facem împreună chestii interesante.
Dacă ați aștepta un sfat, aș spune să nu vă mai consumați neuronii cu problemele astea. Încercați să faceți o treabă bună. Supra-specializați-vă pe un serviciu, încât să fiți în topul celor care-l oferă. Nu vă opriți din învățat. Așa e pe online, înveți non-stop, că altfel te depășește realitatea.
Nu mai fac de mult timp karate, dar pe vremuri era o zicală bună „dacă ai un ochi la ce face altul, nu te concentrezi 100% la ce faci tu”.
Cum zici tu, când alții vorbesc frumos, dar fac muncă proastă, tu, fiind profesionistă, câștigi reputație care stă mult și bine cu tine.
Pe vremea când făceam freelancing pe Elance am descoperit că dacă vreau să am viață bună, atunci nu trebuie să concurez cu cei de pe alte continente care cereau aproape nimic, dar făceau muncă proastă. Când am concurat la calitate am câștigat un ban bun, timp, sănătate mintală.
Legat de frontend făcut prost de firme, sunt multe firme care nu dau doi bani pe frontend și vezi pagini cu 5 de h1 în loc de ceva cu clase pentru styling. De aia vezi tone de site-uri care au UX execrabil pe mobile web.
La firma la care lucrez și la interviurile la care particip în perioada asta văd cât de puțin sunt interesate de frontend sau de web accessibility, pentru care am și acreditare oficială.
Ciudată lumea în care trăim, dar asta înseamnă că este o pâine bună de mâncat pentru ăștia ca noi, pasionați de frontend pe bune 🙂
Exista 2 variante: concurezi la pret sau la calitate. Am facut si varianta 1 niste ani, ca, fiind in Romania, suta de dolari avea alt miros decat acum. Si, asa cum spui, te bati cu indienii si nu castigi mereu.
Apoi am dat de un tip (tot pe Elance) care, la bid-ul meu a raspuns: ‘dar ce e gresit la tine, de ai asa pret mic?’. Am trimis niste mesaje de la unul la altul si imi spunea ca i se pare ciudat ca la calitatea lucrarilor mele (ca se vedea pe portofoliu) am asa pret mic. Ce dracu’ sa ii zic, ca eu ma bucur ca orice ban, ca pun painea pe masa. Mi-a dat pretul cerut si apoi inca de 2 ori mai mult ca si bonus, ca se simtea el aiurea 😀
Am mai dat apoi cu nasul de niste cursuri, am mai citit, apoi am inteles ca, odata ce cresti ca experienta si portofoliu, este NORMAL sa ceri mai mult.
Acum mi-am stabilit niste preturi confortabile pentru mine (desi inca mici comparativ cu alti concurenti) si sunt cam la mijlocul pietei, sa zic asa. Nu am preturi de super-agentie, ca nu dau salarii la 400 de oameni, nu am nici preturi de indian. Partea buna este ca, avand un pret de pornire o idee mai ridicat, scot din ecuatie clientii problema, cei care nu isi permit real serviciul, dar nici nu te lasa in pace. Am avut si cazuri in care am scazut pretul in privat pentru cate un client. Mai fac treaba asta pentru romani fara nicio problema, mai fac chestii pe gratis din cand in cand, doar pentru ca asa simt. Dar astea sunt cazuri izolate. Sunt foarte transparenta in ceea ce priveste costurile, tocmai pentru ca nu doresc sa pierd timp discutand cu un potential client, apoi sa aflam ca nu vom putea lucra impreuna, el asteptandu-se la alte preturi.
Mulțumim pentru articol! Într-adevăr cred că așa e.
Exista o piata libera, in care fiecare e lasat sa aleaga dintre ce crede el ca e mai bun. Indienii si pakistanezii sunt si ei oameni, sunt totusi negustori din fire. Stiu sa vanda mai bine.
Acum exista servicii pentru toate bugetele, review-urile sunt ghidul consumatorului, depinde de fiecare sa inteleaga asta