Ce inseamna Craciunul pentru mine?

Ma abtin de la comentariile de dulce (chiar trebuie sa incep sa vorbesc mai frumos, uite un “new year resolution” bun pentru 2008) si trec la chestii “elegante”. Se apropie Sarbatorile, romanul cheltuie in nestire, isi aminteste ca trebuie sa faca si niscaiva shopping si creeaza aglomeratii incredibile in “marcheturi” (ca sunt super, hiper sau cum or fi), cu toate programele prelungite ale astora.

Pe strada au iesit toate masinile cu putinta, parca si strazile s-au ingustat chiar mai mult, taxi nu gasesti decat prin noroc chior (ca faza cu statul la telefon 30 de minute de mult nu mai functioneaza). Peste tot nebunie. Peste tot se cumpara, preturile sunt duble (ca asta intelege romanul prin “sold” si “sales”), doar 50% la suta din case sunt deschise (inca nu inteleg cum fac management sefii de la Real, Selgros si alte chestii de genul), lumea se calca pe picioare, nu respecta randul (dupa zeci de ani de stat la coada, ar fi cazul sa stim macar atat), se mai injura printre dinti, se cheltuie nebuneste, se intra in datorii (asta este o tampenie cat casa, dar festivismul romanului il impiedica pe acesta sa respecte ideea aia a proverbului cu plapuma si intinsul pe toata lungimea si nimic mai mult).

Toti se lauda cat au cheltuit, toti probeaza haine, toti cumpara delicatese, toti cumpara zeci de “bacsuri” de apa minerala, bere, “wizache”, de parca vine marea foamete. Chiar nu se mananca in restul anului? Zau asa …

Am liber de la “uzina” cateva zile. Prestez numai joi si vineri saptamana viitoare si cealalta. Asta e bine. Am timp de niste odihna si mari miscari pe situri. Am de terminat niste proiecte, de discutat cu niste potentiali clienti, de organizat mai bine munca etc.

Refuz sa cheltui sute de euro pentru o sarbatoare care mie de mult nu imi mai spune nimic. Refuz sa ma “festivesc” in mod fals, numai pentru a ma lauda la coada la lapte ca vezi doamne ce gatita am fost si cat au costat pantofii cu toc, care oricum, la norocul meu, ma vor fi ros.

Voi lua aceasta sarbatoare ca pe o pauza normala. Vom rontai cate ceva, ne vom odihni, vom privi poate la Discovery sau National Geographic (anu’ trecut asa am facut), vom bea un pahar de suc, voi gusta demonstrativ sampania si voi lasa totul apoi in pahar (nu imi place bautura chiar deloc).

Nu mai iubesc Craciunul de multi ani. Poate ca, dupa ce voi avea un copil, voi retrai bucuria alaturi de el. Poate imi voi regasi copilaria pierduta si sentimentul de bucurie pe care il traiam odata. Acum sunt doar o tipa stresata, cu prea mult de lucru, destul de fericita (culmea), dar satula de festivitati …

Sper insa ca familia sa imi fie sanatoasa si voi face totul ca pentru ei sa fie Sarbatori fericite si imbelsugate. Am inceput sa ma bucur mai mult cand ii vad pe ei fericiti. Este si asta un mod de a trai aceste evenimente 😉