Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Da’ de ce să donez organe?
Îmi permit astăzi să fur o idee de la dono despre donarea de organe şi să vă conving că nu trebuie să facem asta, că omul vorbeşte prostii şi organele în cauză trebuie să rămână la “deţinătorul legal”, adică eu.
1. Biserica nu e încântată de asta.
Normal, ca popor amator de moaşte şi parascovenii, trebuie să ascultăm ce zice Biserica şi reprezentaţii ei de seamă. Nu contează că mulţi sunt mai păcătoşi decât aş putea fi eu după ce m-aş apuca de muncă pe “traseu” la tiruri, contează că ei este reprezentanţii lui Dumnezeu şi noi tre’ să îi respectăm şi să le pupăm mâna (plus plătit dările besericeşti şi “serviciile” dacă te botează sau îngroapă.
Popii nu predică nimic depăşit de realităţile de acum, iubirea înainte de mariaj este clar păcat, femeia în “revizia” lunară este “murdară” şi nu are ce să caute în biserică, avortul trebuie evitat cu orice preţ, chiar dacă asta înseamnă să ne umplem de mame de 12 ani (e normal să distrugi 2 vieţi cel puţin numai pentru că proasta nu ştia ce trebuia, dar clar e maestră la oral de la 9 ani), munca duminica e lucrul dracului, aşa cum şi persoanele gay ar trebui arse pe rug, de preferat, aşa de exemplu.
2. Şi ce mare treabă că nu sunt organe?
De ce mi-aş pierde eu somnul pentru că un om va muri din cauză că rinichii au luat vacanţă sau inima nu doreşte să mai bată? Ia, mai dă-i naibii şi pe ăştia, că au fumat o viaţă întreagă şi au băut până i-a luat mama gaia. Normal că mai sunt şi copii care nu au degustat din astea, dar e treaba părinţilor nu a mea. Eu când mor, plec cu totul, aşa cum am venit. Că nu am apărut fără ficat sau plămâni, aşa vreau să şi plec.
Nu am văzut lacrimile unui părinte care îşi va îngropa copilul sau ale unui copil rămas orfan pentru că nu sunt organe. Treaba lor, eu am rate şi mai vine frate şi recesiunea.
3. Nu dau dom’le organe, să salvez cine ştie ce baştan
E clar că banii de transplant nu îi are orice gică, doar nu voi salva viaţa vreunui securist sau fiu de parlamentar. Se ştie că vedetele sau oamenii care au nişte bani sunt clar criminali şi nu merită să trăiască, pentru că s-au ridicat pe sudoarea noastră, a celor ce muncim în fabrici şi uzine.
4. Daca vede doamne-doamne că am lipsă la inventar?
Tot pe ideea ca Biserica îmi dictează viaţa, mă gândesc şi la aia de apoi şi la faptul că aş putea face cale întoarsă de la raiul promis (doar m-am închinat la fiecare biserică şi am călcat numai 20 de copii în picioare la coadă să ating moaştele sfinte de fiecare dată când am avut ocazia) pentru că lipsesc “componente”.
Cum mă prezint eu la doamne-doamne fără rinichi sau inimă. Cum să îi explic că, deşi m-a utilat iniţial cu toate cele necesare, eu le-am lăsat pe pământ pentru cine ştie ce necunoscut?
5. Am două cuvinte pentru voi: selecţie naturală
Mai crapă câte un neputincios din ăsta şi avem mai mult loc pe pământ. Şi aşa suntem prea mulţi şi sufocăm dom’le pământul ăsta. Cu cât mai mulţi din ăştia mor, va fi mai mult loc sub soare. Am nişte vecini care mi-aş dori să necesite transplant, dar uite că îs prea sănătoşi.
6. Nu dau nimic, trebuie să arăt bine la înmormântare
Nu ştiu cum sunteţi voi, dar pe mine mă preocupă şi problema asta. Am decis deja cum va arăta sicriul (ăl mai mişto, să vază vecinii că sunt şi pe lumea aialaltă domn sadea), cum se va gestiona evenimentul şi câtă pomană va fi. Nu merg în groapă neîntreg, dacă ma fac vârcolac şi nu îmi găsesc liniştea? Şi nu voi avea pace acolo sub pământ să ştiu că inima mea bate în pieptul altuia. Să-şi cumpere domnule inimă, ce vină am eu că a lui e defectă?
Cam astea cred că sunt gândurile unora atunci când se încăpăţânează pe ideea că tot ce e al lor este numai al lor. Că este păcat sau doar doresc să “plece” cu totul la locul lui, asemenea oameni iau cu ei ceva ce ar putea salva câteva vieţi: o inimă aici, un ficat, poate rinichii sunt viabili etc.
Da, sunt de acord cu ideea donării de organe. Nu am avut “ocazia” de a sta la căpătâiul cuiva drag, aşteptând un “match”, este adevărat, dar nici nu aş dori să ştiu ce înseamnă asta. Sunt oameni care îşi privesc părinţii, copiii sau soţii murind sub ochii lor pentru că unora le trec prin creier ideile prezentate mai sus la mişto. Eu glumesc, alţii chiar cred astea şi multe altele. Şi aceste “credinţe” ale lor îi fac zgârciţi cu ceva ce poate schimba atâtea vieţi.
Şi aşa putrezeşti în pământ. De ce să nu laşi înapoi nişte organe care, în loc să se umple de viermi în câteva zile, să ajute un copil să spună “mamă” persoanei care i-a dat viaţă ani mulţi de acum înainte sau un tânăr să îşi sărute iubita salvată şi să viseze la happy end, aşa cum zic basmele noastre şi filmele americane?
ai uitat să boldezi la final concluzia. Sincer, e o chestie de evidenţiat.
îţi place să citeşti (cărţi)?
Lasa, frate, intai luam ce trebuie din tine si dupa aia .. pleasant time on the fryer. Si eu intentionez sa ma transform in cenusa cand o fi sa merg “mai departe”, dar inainte as face o oprire la hopital sa ofer neste componente. Nu am fumat in viata mea, nu beau, nu consum cafea, sunt un monument de prostie .. ah .. sanatate asa ca oi fi utila 😀
Eu ma gandesc serios la incinerare… deci nu cred ca o sa conteze cateva grame in minus de cenusa 🙂
Ei Vasil incerc si eu sa vand marfa 😀
dDy ma bucur ca te-a distrat articolul. E drept ca pentru unii ideile alea sunt litera de lege,dar bine ca mai exista si oameni care nu se zgarcesc la asa ceva.
Bun venit cititorilor noi pe blog. Va mai astept 😉
Nici chiar daca nu fumezi sau nu bei nu exista nici o garantie ca nu te vei imbolnavi. Dar macar nu vei avea de ce sa iti faci reprosuri…
am ras copios la articolul tau ! pacat, mare pacat ca unii impartasesc opiniile numerotate de mai sus. Sunt de acord cu donarea de organe si ma gandesc si eu la incinerare (nu ma incanta ideea sa stiu ca voi fi odata la 3m sub pamant). Cele bune ! 😀
tot nu vom mai stii cand murim ca neau luat organele
e faina faza ca in America au pe ID daca sunt sau nu donatori e asa si la noi?
Mda, la noi nu exista organizare, nu exista o baza de date, nu exista nimic.
Si eu sunt de acord cu donarea.
Treaba este ca ar trebui undeva sa se noteze ce vrea fiecarea, k – acum sincer, nu vreau sa fiu negativista,etc- dar daca crapi intr-un accident?! Daca family nu e de acord, dar tu esti?
In fine…noapte buna
Sa fim sanatosi si iubiti!
Cred ca in momentul asta la noi decide familia daca devii sau nu donator (cu cateva exceptii, in care apuci tu sa iti dai cu parerea inainte). Iti dai seama ca, in cele mai multe cazuri, nimeni nu se mai gandeste la asta…
Sunt curioasa totusi daca stie cineva : daca eu vreau sa donez cuiva un rinichi, pot alege cui sa donez (in viata fiind amandoi) ?
Asta nu mai stiu. Daca sunteti compatibil probabil ca ar fi OK, vorbesc insa asa din “top”, ca nu m-am confruntat cu situatia asta pana acum.
Cand o fi sa se intample, eu vreau sa fiu incinerat, nu sa ma manance viermisorii in pamant. Si de asemenea sa donez o inima, un rinichi, un ficatel, etc:))
Interesanta cartea Gabi .. caut sa o citesc.
era să uit să-ţi zic o chestie Dojo: întrebam în primul meu comentariu dacă citeşti cărţi sau dacă îţi place să citeşti cărţi pentru că vruiam să-ţi recomand o carte foarte faină pe care am citit-o vara asta: „A cincea fiolă”. A venit cu ziarul Financiarul la pachet şi a costat vreo 10 lei, dar şi-a meritat fiecare leuţ. m-a ţinut ocupat o bună perioadă de timp.
pe scurt, e vorba de mafia traficului de organe şi cum un renumit laborator de analize recolta probe de sânge suplimentare pentru a face o bază de date de posibili donatori. de-aici şi numele de „A cincea fiolă”.
@Luxian: Ai auzit de ideea creioanelor facute din cenusa rezultata?
nu sunt de acord cu o asemenea aberatie de a-mi dona organele,cand m-am nascut m-am nascut cu ele si asa vreau sa mor, voi cei ce sunteti de acord cu asta nu aveti nici un pic de demnitate pentru a va accepta soarta asa cum o aveti si mai presus de asta sunte-ti niste paraziti care asteapta sa moara cineva, nu de alta poate mai traiti si voi unpic.
Deveniti si voi oamani si intelegeti ca nu puteti avea ceva ce nu va este dat sa aveti
PARAZITILOR….
Nazy e din alt film cred ca. Draguta, nu te obliga nimeni sa donezi nimic, stai linistit si putrezeste lejer integral, cand o fi sa fie. Si nu, acest apel nu este ca as avea eu nevoie de vreun organ (slava domnului am toate tiglele pe casa si caramizile in locul lor), dar se presupune ca nu toti sunt atat de interesati de prezervarea celulelor personale, astfel ca uite dom’le, unii concepem sa lasam in urma noastra ceva util cu adevarat.
Nu vin cu faze de genul “sa te ajute cine trebuie sa vezi pe pielea personala ce misto este sa ai nevoie de transplat si sa nu mai ai zile pana atunci sau sa iti moara cineva in fata ochilor din cauza unui nazy ca tine”, ca sunt faze de babe proaste si nu gust din astea.
Dar un individ normal, dotat de ala de sus cu neste capacitate de imaginare macar a unor situatii SE CUTREMURA de gravitatea unei asemenea situatii si isi pune problema ca poate tesuturile alea care oricum viermi se fac ar putea oferi niste zile in plus unuia care are nevoie de ele.
Nu trec la jigniri, ca n-are farmec oricum si blogul meu nu este maidan. Ti-ai exprimat clar o opinie, e drept total impotriva ideilor mele de umanitate.
Si fie vorba intre noi, iti doresc si tie si mie sa nu avem niciodata ocazia de a ne confrunta cu o asemenea situatie, pentru ca este ceva crunt.
Bre, tu ce cauti la ora asta pe net? N-ai scoala? 🙂
Acum se pune o problema: poate nu accepta ideea de a primi ceva in schimb, pentru ca este pentru ea pur si simplu ceva ce ofera din suflet, fara sa se astepte la o rasplata. Faptul ca sunt oferite aceste beneficii este pozitiv, pentru ca pe unii ii ajuta, poate pe ea o jigneste ideea de a i se plati un act pur caritabil.
Cujet eu ca nu pe felia asta mergea tanti insa 😀
ai înţeles Ramona? eşti o parazită, deci huă!
bă, cum dracu’ mai respiră ăştia …
hai că mi-am adus aminte de-o discuţie purtată azi cu o vecină, care era de-a dreptul terifiată de ideea de a dona sânge contra cost şi contra unor beneficii sociale. cât de prost poate să fie un om?
am şcoală, da’ n-am somn. aşa-mi trebuie dacă beau cafea multă după ora 6, în loc să gâlgâi bere.
şi cugeţi bine, că tipa era contrariată de faptul că i se ia sânge, nu de faptul că e răsplătită 😉
sincer, dacă nu aş avea o teamă de mic faţă de ace, sânge, spitale şi toate cele, cred că aş face cu rondu’ în fiecare zi pe la centrele ăstea de donare. mă-ncântă ideea de a ştii că cineva e salvat de la moarte datorită mie. în plus, am experienţa unei campanii ad-hoc pentru o bloggeriţă (Dida) de donare de sânge care n-a mai apucat să fie dusă la bun sfârşit, din păcate 🙁
serios, cum să fii atâta de redus?
ce, mori şi îţi iei plămânii cu tine? sau inima? sau maţele?
Eu sunt de acord cu donarea organelor, sincer as dona si acum fiind in viata nu numai dupa ce mor, daca tot e sa plec pe lumea cealalta vreau sa las ceva pe lumea asta, as muri mai impacat, avem destule pacate si cred ca ne-am simti mai bine daca am sti ca am salvat viata cuiva, daca am sti ca suntem de vina pentru fericirea cuiva.
Nici eu nu donez organe.
Pentru restul: Informati-va complet despre ce inseamna cu adevarat donarea de organe inainte de a va declara de acord cu ea:
https://piersicuta.blogspot.de/2014/01/minciunile-profitabile-ale-stiintei.html