Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
De ce nu am fi cu totii fotografi?
Mereu mă distrează interesul românului pentru treaba altora, iar din seria asta iese bine la ‘interval’ şi deranjul unora că tot prostu’ are DSLR sau se dă fotograf.
Vremurile se schimbă. Acum 20 şi ceva de ani părinţii făceau poze din an în paşte. Eventual mai mergeau cu odorul la vreun fotograf să nu crească pruncul şi să nu aibă vreo 10 poze măcar. Prin concedii îşi mai lua unul răsărit câte o cameră foto şi aveai eventual o amintire. Poze făcute pe film, care ştim cu toţii cum arătau mai ales după nişte ani.
Din 2002 am dat şi eu cu nasul de aparatul foto digital. A fost cadou de la ‘soare’ şi primul meu aparat propriu şi … personal. Au trecut anii, am schimbat aparatele, am mai ‘crescut’ ca interes faţă de pozat. Anul trecut am renunţat la săpunieră şi am preluat un Lumix FZ 50. Anul ăsta am dat 1400 de dolari (preţ de America) pe un Nikon 5100 şi o ‘lentilă’ zoom. Ador să fac poze cu ele şi, chiar dacă eu sunt încă prostuţă, mă scoate aparatul din multe rahaturi.
Am devenit şi eu ‘pozar’ de ocazie, am făcut mii de poze dintre care unele sunt absolut OK. Cu cât pozez mai mult, cu atât sunt mai bune. Am mai scris despre bucuria de a poza ce văd şi a nu sta doar să văd ce este pe net. Suntem în New York de aproape 6 luni. Al doilea an. Am umblat (eu mai ales) pe unde nici naiba nu bănuieşte. Şi am făcut mii de poze pe care le privesc cu drag şi le ofer şi altora spre admirat.
Găsesc poze cu NYC? Cuget că vreo câteva milioane. Mă interesează ele? Nu neapărat .. pentru că pozele mele sunt făcute prin plimbări personale şi surprind ce m-a atras pe mine. Nu sunt la nivelul pozelor din National Geographic? Foarte adevărat. Dar nici rahaturi nu sunt, pentru că experienţa îşi spune constant cuvântul. Fac mai multe poze, fac poze mai bune. Studiez probleme de compoziţie, încadrare etc. şi testez constant.
De când am venit i-am făcut şi fetiţei prietenilor noştri poze cu grămada. ‘Soarele’ în general este înnebunit să facă poze, aşa că a mică are mii de poze doar de anul ăsta. Poze frumoase şi naturale, unele greşite (că asta mică e ca ardeiul iute, nu stă o clipă), multe superbe pur şi simplu. Deşi are deja colecţia de la noi, D., mama ei, a decis totuşi să o lase să i se facă şi poze ‘profesionale’ la unele evenimente din vara asta. Poze care au costat sute de dolari şi unele sunt mai prost făcute decât cele făcute de noi. Pentru că sunt la grămadă, pe fotograf l-a durut în dos de a mică şi de cum să o prindă mai natural.
Noi în schimb ştim cum să o ‘manevrăm’ şi nu ne grăbim să facem poze pentru încă 30 de copii. Plus că nu avem limite de câteva cadre şi la revedere. Noi facem asta cu pasiune şi răbdare, iar asta se vede, mai ales când e vorba de un copil.
E nevoie şi de poze ‘profesionale’? Probabil. Îmi plac însă şi pozele noastre, de ‘proşti’ în domeniu. Avem aparate tot mai bune şi vedem unele chestii admirabil de frumos. Şi învăţăm constant.
Un alt exemplu de ‘pozar’ interesant de urmărit e sora lui iubi. Nu mai are nici ea vederea de altă-dată, aşa că de multe ori pozatul e ceva aproximativ, pentru că nu mereu vede clar imaginea. Şi mai trozneşte câte o încadrare ciudată. Dar a făcut şi nişte poze de stă motanul în mustăţi. Cum aşa? Pentru că vede locuri frumoase şi îi place să pozeze. Este relaxată şi nu are pretenţii de mare fotograf, dar şi creşte ca experienţă.
Va câştiga ea sau eu vreun Pulitzer pentru pozele în cauză. Greu de crezut. Dar ne facem damblaua, adunăm poze frumoase de pe unde am umblat şi ne putem vedea peste ani, cum eram o dată.
Mi se pare mai folositor să văd oameni că stau cu aparatul la nas, decât să ardă gazul inutil pe cine ştie ce situri de ‘socializare’, anunţându-ne când sunt constipaţi sau că beau o cafea la Starbucks. As if I f… care. Prefer să văd o poză, bine sau mai puţin bine făcută. Cu oraşul meu, cu oraşul lor, cu vreun loc ce le-a atras atenţia.
Revenim în curând şi vom fi asaltaţi ca de obice de veşnica întrebare “cum a fost America?” A fost aventura vieţii noastre, am văzut locuri incredibile şi construcţii la care noi nici nu visăm. Şi, în loc să spun “mergeţi, bre, pe google şi căutaţi New York pictures”, pot da un link către un site sau putem sta la o poveste şi pot arăta de pe comp ce mi s-a părut atât de frumos. Iar pozele mele sunt de 1000 de ori mai bune decât orice pe lumea asta, pentru că au în spatele lor talentul meu fotografic mai mult sau mai puţin strălucitor şi amintiri pe care nimeni nu le poate lua.
Aşa că sunt o penibilă care a dat o avere pe un aparat foto bun. Sunt fraiera pe care o vedeţi cu aparatul de gât, cascând ochii prin jur şi pozând ce-i place mai mult. Şi sper ca în viaţa asta să apuc să văd multe alte locuri superbe şi să-mi pozez oamenii pentru care merită să trăiesc.
V-am ataşat doar câteva imagini care-mi sunt dragi. Am mii pe calculator, sute pe BestWorldImages, acolo unde le pun pentru bucuria celor care ar dori să vadă unele locuri prin ochelarii mei. Mă bucur că am ajuns pe aici şi că am avut interesul să iau nişte amintiri. Mintea uită repede, calculatorul mai greu 🙂
[nggallery id=16]
OOO! Ce frumoase sunt! Felicitari! Cele de noapte, cat si cea cu Central Park-ul si cu turnurile sunt nemaipomenite. De abia astept sa vad mai multe…
Penibila din mine te înțelege perfect 🙂 Eu am ferma convingere că atunci când există și sentimente în spatele obiectivului poza va reflecta asta. Am niște poze făcute de un fost iubit care mă arată într-o lumină în care nu m-am văzut niciodată. Nici de atunci încoace, nici până atunci. E un fel de „ochiul stăpânului îngrașă vita”, în sens fotografic 😉
Acum ca a avansat tehnica asa de mult in domeniul aparatelor foto, e greu sa faci diferenta in profesionisti si incepatori pentru ca daca ai un aparat bun nu-i nevoie decat sa gasesti o ipostaza buna buna si sa faci point and click, face aparatul restul.
Totusi, cand vine vorba de lumina si compozitie, poze facute in studio cu rabdare si tragere de inima, e cam greu sa faci competitie unui profesionist 🙂
Simpul fapt ca ai un dslr nu inseamna ca esi fotograf …in general dslr-urile sunt aprate destul de performante dar fara a stii sa le folosim macar chestii de baza ai putea fi dezamagit de rezultate…eu si acum fac al doi-lea curs de 4 luni pt a invata alte tanine ale fotografiei!
Dojo vezi sa nu ti se buleasca jucaria de laptop si sa ramai fara poze,punele pe dvd`uri :D:D,ai niste poze superbe!!
Te pricepi, e clar ca si aparatul e bun, dar pozele ti-au iesit minunate! sa mai vedem astfel de poze din USA … cat mai multe!
Si eu am descoperit bucuria asta, mai ales de cand am un aparat mai bun, oleaca. Ar trebui sa mai citesc si eu ceva despre fotografie, dar tot aman. Oricum, asa cum spuneai, Ramona, tot pozele pe care le facem noi sunt cele mai frumoase, pentru ca li s-a adaugat… sentimentul! De ce ar deranja asta, pe cineva? Imi plac fotografiile tale, iar daca nu- nu ma uit! De ce ar trebui sa te critic pentru asta? 🙂
Sunt foarte frumoase pozele! Felicitari!
Thanks to you I have a brand new desktop background. Multumesc. In legatura cu subiectul discutiei:
E foarte tare sa faci poze, sa ai amintiri. Regret foarte mult ca prin locurile care am fost nu am facut si eu o poza sau doua, sa-mi amintesc de locurile respective. Memoria nu ma ajuta foarte mult si apoi e altceva cand vezi o poza.
Pozele personale, desi mai putin calitative decat cele profesionale, sunt mai importante si mult mai de ajutor pentru depanat amintiri, tocmai din motivul pe care l-ai mentionat tu in articol, ca atunci cand faci o poza, o faci prin ochii tai. E cam tricky sa-ti amintesti o chestie prin ochii altcuiva.
Apropo de toata discutia asta, vreau si eu aparat foto :(.
In orice domeniu exista mai multe categorii de utilizatori:
-cei mai deranjanti, daca-i observi si pui la suflet, sunt cei cu fitze si aere de superioritate, care-si iau DSLR doar pt “imagine”, pt ca “da bine”, pt ca-si permit pur si simplu si investitia nu reprezinta mare lucru pentru ei.
-categoria profesionistilor, inclusiv cei ce fac foto la nunti si botezuir – ei isi aleg aparatele in functie de necesitate, niciodata nu iau mai mult decat ar avea nevoie
-categoria pasionatilor de fotografie: sunt cei mai pasionati si de scule fotografice, asteapta cu nerabdare sa stranga bani ca sa ia un aparat ceva mai bun, un obiectiv pe care-l viseaza de mult, etc…
Sa ne minunam intotdeauna de lucrurile frumoase ce se intampla in jurul nostru si mai putin de aspectele negative. Ar fi, banuiesc eu, un pas inainte, insa s-ar putea sa ma insel…
PS Am un amic care si-a luat DSLR pur si simplu ca in gasca lui toti aveau DSLR-uri, dar culmea, numai amicul meu era pasionat cat de cat de fotografie
PPS
Prin 2000 colectam wallpaper-e superbe de pe net, pur si simplu pt ca mi-erau dragi
In 2000 am luat primul apart, un musetk de 0,7 Mpixeli – 1 mil lei
In 2004, un fuji finepix 2800 zoom, super aparat! scump, la mana numaru doi, 6,5 milioane, 8 cu acumulatori
In 2008 un Nikon L18, la mana a doua, 2 milioane.
Si insa mi-e drag sa fotografiez in diverse ocazii desi nu stiu daca voi avea vreodata un DSLR pe mana.
Dojo, era pacat sa nu iei un aparat misto, mai ales ca ai si pasiune, ai si ce fotografia! bafta!
Pentru ca nu suntem toti fotografi, de-aia. Eu personal ma apucasem profi de treaba asta, dar am lasat-o moarta vazand ca nu se prea prinde de mine.
Pozele tale sunt frumoase pentru ca-s din locuri pe care multi nu ajung sa le vada. Pozele tale sunt frumoase pentru ca-s ale tale. Pozele tale sunt frumoase pentru ca nu au facut praf niste principii de baza si pentru ca isi sustin titlurile. Pozele tale sunt frumoase pentru ca, odata vazute, iti aduc aminte (tie) de momente faine, traite intr-o companie placuta.
In schimb, pozele tale nu sunt frumoase din punct de vedere tehnic si nici inedite nu sunt. Nu ai putea sustine o expozitie cu pozele tale. Cat timp nu asta e scopul tau, felicitari, ai niste poze foarte frumoase! Pe de alta parte, exista oameni cu tone de site-uri si portofolii, cu ”ocupatia” de fotograf in titlu care sunt absolut praf. Habar nu au sa pozeze o pisica pe strada, dar insista ca sunt ”fotografi” (fie ca au sau nu un aparat bun). Le spui de reguli de compozitie, de puncte de forta si se uita de sus la tine.
Stiu, ai zice ca fiecare face ce vrea, dar nu-i chiar asa. Gandeste-te la aia doi oameni care chiar stiu cu ce se mananca social media. Cat de zob le-a fost facuta reputatia de hoarda de ”experti”? Cam asa si cu fotografii profesionisti. Nu de alta, dar cunosc destui care si-au facut praf evenimente cu-adevarat faine angajand cate un tampitel din asta.
Orice puşti cu-n Nikon se crede fotograf.
Si daca vrei …pot sa iti mai raspun inca o data la intrebare din titlu pt ca ….am deja 12 luni de specializare n fotografie si ani de practica si mai am foarte multe de invatat!
Frumoase poze, recunosc aproape toate locurile. Ce dor imi e si mie de NY 🙂
Felicitări în primul rând pentru articol.
În al doilea rând, pozele-s minunate.
Şi al mai avea atâtea de comentat la tema asta, dar se pare că ai făcut-o deja tu în articol, şi ai făcut-o bine.
Şi noi suntem din ăia care umblă cu aparatul fotografic de gât, fiecare cu al lui ! Pozele noastre, indiferent de calitate, sunt nepreţuite, fiindcă de fiecare este legată o poveste, un gând, o emoţie, ceea ce pozele de pe net nu au cum să aibă.
0301 mi-am facut-o wallpaper
Sa zici daca iti trebuie mai mare. Iti pot trimite poza orginala.
Se pare ca-ti placu podu’ lu’ Brooklyn 🙂
In primul rand noi romanii trebuie sa lasam de o parte eticheta de snob. Toti producatorii, indiferent de obiectul comercializat, au strategii complexe pentru a vinde. Suntem o tinta. Cred ca suntem singurii (noi romanii) care ne facem probleme ca vom fi etichetati ca snobi daca alegem un obiect pentru ca ne place. Daca ai BMW esti cocalar, daca ti-ai luat iPhone esti taran iar daca ai un DSLR te dai mare. Iti iei un DSLR pentru ca te simti mai bine, iti place pentru ca este o jucarie mai desteapta decat un P&S. Acum sa trecem la fotografie.
Observ ca mult prea putini stiu ce inseamna fotograf profesionist. Fotograful profesionist e cel care isi castiga painea din vanzarea cadrelor. Nu conteaza cui si unde ajung ele dar sunt vandute. Fotograful profesionist nu e cel mai talentat, nu e cel mai bun si nu are cele mai bune fotografii. Diferenta dintre el si un amator este timpul dedicat fotografiei. Un amator se plimba prin parc si face cateva cadre. Profesionistul sta acolo pana gaseste momentul ideal.
Multi nu inteleg ca e posibil sa faci o fotografie buna cu orice aparat atunci cand decorul ti-e propice, dar ca ai nevoie de echipament atunci cand cauti acel decor propice.
Pana una alta este loc pentru toata lumea, insa un lucru nu accept: scuza “eu nu sunt fotograf profesionist” cand ti se spune ca nu ti-au iesit cadrele. O fotografie proasta e proasta, indiferent de aparat sau “profesionismul” autorului. Ai coloana si asuma-ti responsabilitatea daca e nevoie.
m-a prins si pe mine putin pasiunea asta, imi place sa plec la vanatoare de lucruri deosebite. n-am ochi de profesionist, insa dau tare din coate sa “fur” de la fiecare cand vad ceva frumos. nu am ambitii, ci doar imi place sa imi iasa ceva care sa-mi faca placere sa vad si peste un timp sau sa retina o clipa draga sau un loc special.
Ce inseamna ochi de profesionist?
un ochi ce distinge ce poate arata deosebit pe comp. vezi o imagine speciala, ti se pare ca e cea mai tare si cand o vezi pe comp, te dezumfli. planuri, suprapuneri, detalii…
Sincer… ca de la un proaspat pasionat de DSLR-uri si fotografie primeste te rog complimentele mele. Pozele sunt foarte frumoase…
Pana la urma important e sa ne placa noua. Daca le plac si altora si mai bine.
Mie de exemplu nu mai imi plac pozele facute cu P&S… pur si simplu nu imi mai plac…
Orice aparat foto folosit necorespunzator produce cadre slabe. “Pur si simplu” nu e un motiv. La nivel de aruncat ochii peste fotografii, intr-o lumina buna, cineva care afirma ceea ce tocmai am citit in comentariul tau NU VA SESIZA DIFERENTELE. Deci?
[…] să îşi reamintească pe: Grişka, MadMike, Maricica, M.Găleţeanu, Mirela Pete, Pavel Arcană, Ramona-Dojo, Răzvan Pascu, Redsky, Rokssana, Roxana-Devoratoarea de muzică, Scaietina, Scorpio şi pe toţi […]
Imi place s afac poze dar intre poze si fotografii e o diiferenta , din zeci de poze imi ies doar trei-patru fotografii.
Acum doresc sa fac un update de aparat si sa studiez mai in detali niste chestiuni ce privesc fotoografiia, imi place dar nu consider ca sunt fotograf.
Am “ochi” dar nu intodeauna imi iese…
Ce-ti pasa? Universul nostru moare o data cu noi. Tu fa poze in continuare.
Apropo stiati ca prima fotografie din lume a avut un timp de expunere a aparatului de 8 ore si a fost facuta de Joseph Nicéphore Niépce?!
iti dau si nu dreptate;
niciodata nu m-a durut undeva de treaba altuia pana cand nu incerca sa-mi impuna produsele lui ca fiind valoroase, atunci insa ori ii aruncam de la obraz o analiza obiectiva spre fotografiile/textele/… _ … sale ori pur si simplu, din prea multa bunatate, alegeam sa tac si sa inghit in sec mestecand minute/ore in sir niste mediocritati;
sunt insa o categorie extrem de deranjanta de fotografi din astia pasionati – cei care considera ca orice sapuniera, telefon, compact sau dslr le da dreptul sa se bage in fata altora, ca sigur ei sunt in stare sa faca poze mai valoroase; e aproape o traditie la fiecare dog show la care merg sa se bage in fata vreo babornita cu o sapuniera de 3 megapixeli si sa blocheze vreo 3 dslr-uri;
eu cred ca in orice domeniu trebuie sa stii unde te plasezi, iar in cazul asta sa faci poze pentru tine, familie, blogul personal si asa mai departe fara sa ai insa pretentii de fotografii valoroase pana cand nu ajungi la acel nivel de excelenta;
la fel cum nu inteleg cu ce m-ar putea deranja pasiunea sincera a cuiva de a face catralioane de fotografii pe oriunde merge nu inteleg nici ardoarea unora de a-mi infinge in dinti aere de fotograf venite din niste poze banale.
ps. filtre si/sau post procesare ar face pozele de mai sus mai bune, mult mai bune.
Toate pozele pe care le-ai facut sunt cu adevarat frumoase. Din pacate exista putine poze free care le poti folos intr-un mod profesionist. Atunci cand am inceput blogul am cautat chiar si pe site-urile platite o poza cu doi tineri pe un fundal alb care se uitau impreuna pe calculator. Acea poza urma sa ne reprezinta ca fiind un cuplu pasionati de blogging. Dupa ce am cautat o zi m-am lasat batut.
Acum fiecare aparat digital cu care teoretic ai putea face poze foarte frumoase. Probleme vine din faptul ca multi pozeaza la duzina si nu au acea inspiratie artisitca. Cel mai mult ma plictisesc pozele cu persoanele care se pozeaza langa un obiectiv. Daca nu ii cunosti poza nu mai valoreaza nimic.
[…] cafelei din urmă cu câteva zile a dispărut, nu mai simt aroma răsăriturilor care-mi băteau în geam, nu mai aud cântecul păsărilor şi nici parfumul florilor nu mai ajunge […]