Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
De prin spital …
Am viaţă de aparţinător: i se face rău cardiacei noastre din familie, ghici cine e pe post de taxi, toartă şi pierde vară pe holuri? Hai că aveţi 3 variante: dojo, Ramona sau autorul blogului.
Sâmbătă ne-am prezentat la urgenţe pentru că Mama Ana (bunica mea pentru ăia noi aici) simţea nişte înţepături la herţ. Cum are în palmares 5 (sau 6) infarcturi, nu e de joacă, deci hop şi noi la spital (PS: nu e vorba de preinfarct, pentru ăia de cred că nu ştiu ce vorbesc. Este unul din oamenii ăia încăpăţânaţi care au supravieţuit mai multor evenimente din astea grave, de le zice infarct).
Am ajuns la urgenţă şi normal, era deja bine speriată, tensionul la tavan şi pulsul pe aproape şi el. Făcea mişto medicul de gardă că îi bătea inima ca unei tinere care fuge. Normal, pentru că este un tip OK, gluma o spunea după ce criza trecuse (asta explică şi exprimarea mea).
Azi am fo’ din nou să se vadă cu ze medic (al ei, care sâmbătă a stat până a văzut că e totul în ordine, deşi pica de somn .. are probleme se pare cu mama din Iaşi şi venise cu avionul dimineaţa spre Timişoara, nedormit şi acolo, că nu s-a dus la party, şi aici era deja de serviciu), să facă din nou analize de sânge (ceva cu coagulare, că acolo e iar cu cântec) şi încă un EKG.
Concluzia este că e mai bine şi mergem din nou săptămâna viitoare. Normal, sunt obişnuită. Primul infarct l-a făcut când aveam eu 9 ani, 21 de ani am trăit cu spaima că se duce şi cu plimbări la spital, stat cu ea acolo etc.
Dacă tot am stat pe holuri destul zilele astea, uite nişte concluzii la cald:
- spitalul (Militar din Timişoara) este infect. Clădirea are tencuiala praf, pereţii în interior sunt pătaţi de apa de la ţevi sparte, aparatura modernă stă la loc de cinste cu ustensile de pe vremea pe când Pazvante încă vedea. Orice investiţii în domeniul acesta trebuie susţinute mai serios, e mult de lucru.
- sunt destule cadre medicale (a se citi “doctoriţe”) care consideră că e de bon ton să se plimbe cu potcoave, a se citi de data asta pantofi cu tocuri. E clar că sunt nişte doamne şi le stă bine în ipostaza asta, dar au unele nişte potcoave de cutremură spitalul. Şi normal, se simt bine plimbându-se de colo-colo însoţite de zgomotul personal. Bucuria pacienţilor, mai ales dacă au reuşit în sfărşit să adoarmă poate după o noapte albă din cauza suferinţei;
- femeile de serviciu sunt rare şi nu mai pot de grija muncii lor. Peste tot linoleumul (unde este) sau gresia poartă urmele a sute de mii de paşi şi a unei curăţenii superficiale. Le vezi (când sunt vizibile) plimbând un “mop” vechi şi negru deja de atâta mizerie, pe care il moaie într-o apă murdară … las’ să zică şi ele că au muncit. Am privit cu tristeţe podeaua de la urgenţe (clar, zona super importantă) şi îmi venea mie să pun mâna să spăl pe jos
- personalul în cauză, după cum spuneam, nu este chiar tot timpul de găsit. Azi era o băltucă de sânge la policlinică. Unui pacient i s-a făcut rău şi a vomitat sânge. Am văzut balta în cauză la intrarea spre EKG şi apoi dupa 30 de minute era încă acolo. Am auzit vorbindu-se că au sunat şi nu era NICIO femeie de serviciu disponibilă. Şi normal, tanti asistentă este prea importantă pentru a găsi o soluţie. Doar nu erau decat câteva zeci de oameni ce puteau călca acolo sau “lua” dumnezeu ştie ce.
- există şi doctori adevăraţi. Unul ar fi cel care o tratează pe pacienta noastră, un domn cu majuscule. Vi-l recomand: Radu Pătraşcu. Un medic internist încă tânăr, adorat de pacientele în vârstă pentru că le ascultă cu răbdare şi chiar uneori se aşează pe patul lor pentru a le consulta. Se simt şi ele băgate în seamă. Am o părere destul de proastă despre multi doctori (că doar am văzut destule în peste 20 de ani de “activitate” la căpătâiul bunicii), dar cei cu vocaţie încă există şi uimesc prin bunul simţ şi modul în care îşi fac treaba. Notaţi deci numele doctorului, este unul de mare calitate.
- pentru vizitatori şi bolnavii ce se pot plimba, locul de fumat este în prima curte, pentru personalul medical, locul de fumat este la uşa de la urgenţe. Scrumiera se odihneşte plină pe coridor (mai exact pe masa din coridor) şi unii medici şi asistenţi au impresia că dacă pufăie pe fereastră asta înseamnă că nu fumează în spital. Puţea a fum de ţigară până în zona laboratorului clinic. Las’ că merge şi aşa.
- cea mai importantă persoană din spital este clar portarul. Micul mare dumnezeu, cel care taie şi spânzură, care îţi explică: “dar nu se poate domnişoară să mergeţi pe secţie, nu e zi de vizite”, după care uită regula după ce primeşte 5 lei. Anul trecut asta era “parola” de intrat, poate s-a indexat, că deh, e recesiune. Interesant este că toată lumea ştie ce face portarul, dar e la liber. De fapt la câte ai de “atenţionat” la asistenţi şi medici, ăia 5 lei chiar sunt de încălzire.
- poza de la începutul articolului e făcută clar într-un spital ne-românesc. Unde totul străluceşte de curăţenie, unde amenajările interioare au logică, nu sunt făcute de orbi, iar pacienţii nu sunt cerşetorii ordinari care sunt la noi. Cerşesc o secundă de atenţie şi poate un tratament pentru a-şi mai lungi viaţa de mizerie. Şi stau cu căciula în mână şi cu un săru’mâna pe buze, că aşa e la doctor.
Hi hi .. deci cineva e chiar si mai pornita decat mine. Ai dreptate .. am intalnit si astea din pacate.
Ma tot uit ca proasta la House MD si Grey’s Anatomy si visez la ceva de genul ala. Stiu ca e serial de televiziune si scenariu, dar nu mai departe de 2 ore de condus de Timisoara, la Szeged, cei care au apelat la serviciile medicale maghiare s-au simtit ca la pension. Dar normal, da-i dreacu de bozgori, ca la noi e mai bine (ca tot avem articolul ala cu falsul patriotism) 😀
Ai omis: igrasie pe pereti, saloane supraaglomerate, cu paturi inghesuite care trebuie mutate TOATE cand se aduce cate un pacient pe targa pe role de la urgente. Dupa curatenia din salon ingrijitoarele se umplu de importanta urland in gura mare sa nu care cumva sa faci urme pe podea. Brancardieri care comenteaza cand e vorba de carat targi si dus pacienti cu scaunul cu rotile. Medici pe care-i astepti cu orele pentru ca nu se deranjeaza sa anunte ca sunt retinuti si cat. Medici care nu vorbesc cu pacientii sau apartinatorii. Asistente care poarta de colo colo “bursa spagilor”. Infirmiere pe care le chemi sa schimbi pampersul la pacient si tu ridici de pacient si ele pun pampersul. Sa mai zic?
Eu am o vorba : cand ai intrat (cu nevoie) in spital sau in tribunal trebuie sa ai toti sfintii cu tine.
Vezi cum faci ca sa se faca bine bunica ta, ca duminica am fost cu niste prietene la un camin de batrani din bucuresti (a se citi Romania ) si sincer nu mi-as dori sa ajunga pe acolo
Iti dai seama ca nu va ajunge niciodata acolo. Nu m-a crescut pentru ca eu sa o arunc intr-un asemenea loc 😉
E trist ce se intampla acolo, asta este clar. Oameni care nu au nicio vina,decat ca trece timpul peste ei ..
Asa este si spitalul de la mine din oras. Nu are nici macar sali de asteptare. Sobolanii sunt in lumea lor prin curte, iar maternitatea e sub orice critica. Ce putem noi face?
Ultima concluzie mi se pare cea mai trista. In general, nu-mi place atitudinea de “da, clar, doar in Romania”. Poate ca sunt inca imatura, visatoare, naiva, desi la anul fac 25 de ani, asa ca s-ar putea spune ca n-am nici o scuza sa fiu in continuare asa. Dar nu pot sa nu cred in continuare ca o schimbare nu poate sa porneasca decat de la nivel personal. Eu nu arunc gunoaie pe strada, eu reciclez, eu nu dau atentii medicilor, eu fac dus zilnic, eu nu zgarii masinile altora doar pentru ca eu n-am, etc – altii de ce nu procedeaza la fel? De ce trebuie sa ne complacem in acel “asa-i in Romania”? Si totusi… [revenind la ideea principala in acelasi timp] colega mea de banca din generala a plecat in 2004 cu o bursa in Belgia, iar pozele din spitalul unde a facut practica par dintr-o alta lume pentru mine, care n-am cunoscut alte spitale decat cele de aici.
Din pacate, dupa ce am fost imbrancita de niste idioti peste un gard in vara asta si m-am ales cu o fractura de toata frumusetea si niste minunate rani pe picioare, am fost si eu nevoita sa petrec destul timp prin spital… intai internata, apoi mers la controale, recuperare, apoi iar internata sa-mi scoata tijele, apoi iar povestea cu controalele, bla-bla. Asa ca pot sa plusez cu miros de urina pe culoare, gandaci, paianjeni pe pereti, geamuri lipsa, usi care stau sa pice din balamale, boschetar pe jos pe culoar in propria lui voma, aglomeratie in saloane (8 in salon de 5?!?! – bine ca eu nu mai eram internata la momentul ala, ci doar in vizita la o doamna cu care impartisem salonul). Trist!
In schimb, toata lumea s-a purtat foarte frumos cu mine. Asta si inainte sa aterizeze ai mei in capitala si sa inceapa sa dea bani in dreapta si-n stanga la cine i-a dus pe ei capul, in ciuda protestelor mele. Argumentul suprem: “ce, vrei sa te macelareasca?” 😐 Oh, the irony of it… la cine i-a dus pe ei capul a insemnat ca au ramas pe afara, ca sa zic asa exact doctorul si rezidentul care s-au ocupat de mine in seara in care am ajuns la urgente – si trebuie sa subliniez ca s-au purtat exemplar cu mine, chit ca eu ajunsesem acolo cu paie si pamant in cap si pe tricoul rock, fara nici un fel de acte, fara telefon, cu bani suficienti cat pentru un pachet de biscuiti… asta ca sa nu-si imagineze cineva ca purtam cumva vreo zgarda de diamante care sa-i fi “motivat”.
P.S. scuze pentru eventualele greseli de ortografie – grabita si nedormita de mai bine de 3 zile
Lasa greselile, ca nu sta nimeni sa le numere. Sa stii ca am observat la urgente alt fel de doctori. Anul trecut am mers cu bunica la spital cu ambulanta, facuse infarct yet again, si au fost extraordinari. Si la urgenta la fel. Acolo intai trateaza, dupa aia pun intrebari. M-au impresionat sa stii.
Adevarul e ca tot pe urgente mi-am gasit si eu alinarea in criza de lombosciatica, in situatia in care, sontac-sontac, am luat la rand toate cabinetele de neurologie din oras si la singurul la care am gasit medic mi s-a spus ca nu pot sa stau la consultatie ca nu am adeverinta de salariat. Mi-era si jena, eu stateam acolo cu o durere de picior (din cauza careia m-am si tavalit pe jos, e adevarat, si asta dupa ce m-am indopat cu antiinflamatoare de ma facusem perna) si pe usa intrau fracturi, cazuti de prin carute, accidente vasculare. Cred ca nu poti sa rezisti la urgente daca n-ai vocatie pentru asta. Si daca nu-ti pasa de viata pacientului in cel mai inalt grad. Ajuns pe sectie, insa…
@bronto are mare dreptate, schimbarea incepe de la nivel personal, si de asta iarasi zic ca si daca ar fi triple salariile in sistem nu s-ar schimba prea multe, pentru ca buba e la mentalitate, nu la bani.
la urgente iti dai seama, ca medic, cel mai rapid, ca ai o meserie binara: alb sau negru, mort sau salvat.
de asta ii si respect, e greu de tot, indiferent daca ai chef, te doare’n cot, ai hemoroizi, stii ca trebuie sa stai acolo si sa-ti faci treaba.
in rest.. am avut si eu doua interventii chirurgicale, si-mi mai amintesc atmosfera sinistra din spitalul copiilor, desi eram mic de tot pe-atunci. nu vreau sa mai calc in vreun spital romanesc, ever.
care imi poate da si mie nr de tel al dr.Radu Patrascu?va rog frumos!
Salut becca si bun venit pe blog. Noi avem numarul de mobil al sau, dar nu e prea OK sa il dam asa din start. Te sfatuiesc sa mergi la Spitalul Militar, sectia Interne si sa intrebi de el. Sigur il gasesti, ca e mai tot timpul in spital. Si el va decide apoi daca sa iti spuna si numarul 🙂
Dojo
Acum am pasit si eu pe blogul tau. Sper ca respira in continuare.
Este totusi un spital care are tomograf functional. Si RMN. Daca ajungi la alte spitale te trimit la cele private.
S/a investit foarte mult la chirurgie . Nu stiu daca ai ajuns acolo.
Ceea ce vreau sa spun pe blogul tau este ca ai DREPTATE in ceea ce il priveste pe doctorul RADU PATRASCU. Este un medic deosebit , calm, pregatit , atent la ce doresti si care nu iti arunca un diagnostic din coltul gurii. Am ajuns in aceste zile la el ca urmare a unor dureri de spate pentru care alt medic iti scria repede trei patru medicamente si te expedia.
Nu, domnul Dr. Radu Patrascu m/a trimis trei zile la analize , a studiat atent rezultatele si m/a trimis sa/mi mai fac niste analize. Ce il costa sa ma expedieze ?
Calm, cu durerile mele am stat pe la toate usile pentru analize. Nu ai ce sa faci. Spitalul e destul de solicitat. Dar in general sunt oameni de treaba care isi fac meseria asa cum pot, cu ce au.
@micutzul: bun venit pe blog si multumesc de gandurile bune. Da, este inca ‘alive and kicking’, datorita acestui medic minunat 🙂
Este adevarat,doctorul Patrascu este un om deosebit, am fost internata acum cativa ani la dansul si am fost surprinsa ca a stat de vorba cu mine ca de la om la om , dandu-mi sfaturi si atentia unui pacient ingrijorat de soarta lui.Pacat ca doar sectia in care lucra era nerenovata, umblau gongile iar femeile de servici nu se prea omorau cu munca.Acest domn doctor cred ca uneori uita sa mearga acasa ,mai tot timpul este in spital .Chiar daca nu-mi place cum arata saloanele si WC. sant nevoita sa merg din nou acolo sa ma internez datorita competentei domnului doctor si pentru faptul ca sant tratata ca om.
Tot respectul pentru D-l Doctor Patrascu Radu,un om dedicat muncii lui pe care il gasesti in spital indiferent de ora si dispus sa vorbeasca cu orice pacient are nevoie de de o vorba buna. Am avut mama internata acolo cu o sumedenie de probleme( astm bronsic,cardiopatie ischemica dureroasa etc.) a plecat de acolo cu un tratament eficient si cu multe dureri alinate.MULTUMIM DOMNULE DOCTOR sper sa cititi asta.
Tot adevarul despre urgenta din spitalul militar.Vorbesc doar despre urgenta pentru ca este singura despre care stiu tot adevarul,inrest nu sunt in masura sa comentez.
Invit pe cine doreste sa faca o garda de 24 de ore in urgenta.Vei constata.Exista un singur doctor,un singur asistent,un singur brancardier.Luam exemplu prima zi de lucru din an.Un batran de 86 de ani lesina in policlinica la etajul doi.Toata urgenta (cei trei oameni,noroc ca de data asta doctorul si asistentul erau barbati) fug pe scari cu un carut,il iau repede pe batran si il duc in urgenta.Bineinteles,chinuite-te cu carutul pe scari ,pe scarile inguste cu carutul plin cu un om de 95 kg.Se chinuie toti 3 timp de aprox o ora jumate sa-l salveze prin resuscitare,suferise un infarct.Intre timp mai erau la rand inca 3 ambulante,dintre care doua cu cate un om al strazii ca mai de fiecare data rupt de beat,si care nu de putine ori mai scoate cate un cutit si ameninta personalul.Personalul suporta un miros ametitor din partea lor cel putin 6-7 ore pe zi.Unii stau la aici in sectie si 24h,ca doar sunt si ei oameni,nu pot fi aruncati in strada pe frigul asta.Intre timp mai fugi in spital sa mai faci un EKG pentru ca doar doua sectii in tot spitalul au acest aparat,mai fa o glicemie pe alta sectie ca doar urgenta are gulcometru si apoi intoarce-te la cei 6-7 pacienti care asteapta afara nreabdatori sa fie si ei consultati ca au fost primii (dar unii oameni nu inteleg ca trierea se face in functie de gravitate,e urgenta,nu butic).Mai adaugam ca fiecare om din sectia asta are cate 100 ore suplimentare neplatite si nerecuperate in fiecare luna.Da…ati auzit bine! 100 ore in fiecare luna.Un om normal lucreza 8 ore pe zi,aprox 160 pe luna (in functie de zile lucratoare).De 2 ani nu se mai fac angajari in spital ca nu a dat voie guvernul boc,dar oameni au mai plecat intre timp.Mai adauga ca este un singur brancardier in sectie si este chemat in tot spitalul sa-si rupa spatele pe scari singur cu pacientul pe carut pentru ca un lift e prea scump.Apoi il cheama si blocul operator sa aduca si de acolo pacienti,rufe,gunoi pentru ca acum 5-6 luni acolo erau doi brancarderi care si-au dat demisia iar cineva trebuie sa faca si treaba lor.Cand lesina un om in spital,urgenta este tot timpul chemata.Cand o asistenta de pe alta sectie nu este instare sa prinda o vena,cheama asistentul de pe urgenta.Personalul mai scoate si bani din buzunar pentru ca nu se primeste mop,galeata,matura,saci de gunoi,pixuri etc…
Referitor la acea mocheta murdara din urgenta.Se spala de doua ori pe zi…dimineata si seara.Dar e neschimbata de 12 ani decand s-a deschis sectia.Poti freca cat vrei la ea ca nu se mai curata.Dar nu sunt bani nici pentru asa ceva.
Eu nu contest nimic din ce s-a zis despre spital/sectie.Exista oameni buni si rai,atat in lume cat si in spital.Da…Dr.Radu Patrascu este un om deosebit.Nu vei mai gasi un doctor precum acesta.
Daca vrei sa ai un spital bun,trebuie investitii pentru ca nu vei gasi personal dornici sa salveze lumea intr-o “groapa de gunoi”
Adevaratul, iti multumesc ca ne-ai povestit cum este viata din partea cealalta a baricadei. Din pacate insa prea putini sunt cei care, ca si tine, au curajul sa deschida gura. In general, daca nu esti multumit de modul in care functioneaza sistemul, colegii tai iti baga pumnul in gura ca nu ii apreciezi si prea putini spun care le sunt de fapt problemele.
Este un sistem absolut cretin care pare-se ca nu va fi schimbat prea repede. Voi lucrati ca vitele in conditiile respective, noi primim serviciile pe care le primim. Dar acolo sus nici dracu’ nu se gandeste ca e ceva gresit in sistem 🙁
Draga Dojo ma intristeaza lucrurile care le spui despre spitalul nostru. Sunt si eu unul din acei oameni care lucreaza in urgenta si poate ca nu i-au acordat mamei tale (si inplicit si tie) atentia de care poate avea nevoie. Eu nu voi spune cat de grea este munca intr-un spital {incepand de la femeia de serviciu pana la cel care conduce spitalul (portarul 🙂 )}. Iti voi spune doar atat, nu cred ca conteaza sa fie luna si bec spitalul (asa cum il arati in poza) ci conteaza calitatea actului medical sau faptul ca bunica ta e inca in viata si o duce bine. Noi suntem mai pricajiti pentru ca suntem uitati de toata lumea. Investitiile ce se fac, se fac din donatii (si alea cu ajutorul medicilor care lucreaza inca la noi).
Si apropo…linoleumul va fi schimbat.
Ei bine,Alex,eu am fost recent)ianuarie 2014 la Spitalul Militar,si nu s-a schimbat nici un linoleu si nici alta situatie (in bine , ma refer..).Este drept ca personalul medical de la urgente a fost extraordinar,dar tot am stat acolo 10 ore fara ca mamei mele sa i se faca altceva decat o amarata de perfuzie in contextul in care biata de ea era venita cu hipertensiune,cardiopatie ischemica,astm bronsic…etc.In final tot Dr PATRASCU a fost si salvatorul nostru care a decis sa o interneze si sa-i faca investigatiile necesare pt a ne lamuri care este problema.ESTE BINE SPUS CA ACEST MEDIC ESTE UN OM CU TOTUL DEOSEBIT,DEDICAT MESERIEI ,BINE PREGATIT SI EXTRAORDINAR !De am avea mai multi medici de acest calibru,ar fi o minune dumnezeiasca.Eu sunt din sistem si pot spune cu mana pe inima ca am cunostinta de mai multe cazuri de asemenea medici,deci nu este ceva singular , dar este cu adevarat PRETIOS!
Este foarte adevarat ca Spitalul Militar este oribil,mizer si subfinantat,cu tencuiala cazuta,cu noptiere jupuite si infecte iar pe jos se spala inca cu clor,insa asistentele pe care le-am cunoscut eu la Spitalul Militar la sectia de interne SUNT UNA SI UNA: bine pregatite profesional ,politicoase,atente si pricepute.
Pe de alta parte,vreau sa impartasesc cu dv o situatie neverosimila care m-a lasat muta de uimire,si doar pt ca mama mi-a interzis categoric sa fac ceva nu am luat nici o masura : la cardiologie este o doamna doctor Nicolin ,care este si sefa de sectie din cate stiu.Am internat-o acum doi ani pe mama mea greu incercata de suferinta si boala la sectia dumneaei.Citisem pe site-ul lor ca sunt dotati cu tot ce trebuie.Surpriza:doamna doctor ne-a chemat la privat pt analizele de specialitate:Holter,doppler,EKG,Echo…etc. Ba chiar am fost invidiati de alti pacienti care asteptau banii de acasa pt aceeasi “rutina”,cum de ne-am miscat asa de repede cu programarea. Dupa externare am mai fost de doua ori la control la dumneaei si am lasat sume frumusele,dar la un moment dat mama a intrat intr-o depresie crunta cauzata de decesul tatalui meu , si nu a mai vrut sa mearga nicaieri .Am reusit s-o ingrijim la domiciliu cu bune si rele,au venit medici acasa s-o evalueze ,iar la un moment dat am convins-o si ne-am intors la doamna doctor la spital(starea mamei se inrautatise brusc).”Doamna” doctor ne-a apostrofat de fata cu toata lumea cand ne-a vazut,reprosandu-ne ca nu am fost la control regulat la dumneai LA PRIVAT si ne-a expediat la urgente.Acolo am staruit sa o interneze la cardiologie la celalalt medic de pe acea sectie.Mi s-a sugerat nesubtil :”la cardiologie NU!”….,doar nu era sa-l punem pe medic in pozitie delicata fata de “doamna” doctor.Intrebare : este normal ca doamna doctor sa-si oblige pacientii internati sa faca rodajul la privat? Este normal sa isi alimenteze cabinetul privat cu pacientii internati la stat???Este normal sa conditoneze o internare intr-un spital de stat de prezenta la cabinetul dumneai privat??? Mie mi-a parut revoltator intregul caz ,dar nu vreau sa fac vreun rau SPITALULUI MILITAR,asa ca am abandonat ideea de a merge in audienta la seful(comandantul) spitalului si de reclama cazul mai departe in sistem.In plus nu sunt naiva si stiu ca s-ar gasi “raspunsuri”,subterfugii si motive pt atitudinea neprofesionala acestui medic care este dr.Nicolin,dar nici unul nu ar fi valabil pt atitudinea dumneai ca OM….
In plus,pe sectia de interne mama a fost tratata ireprosabil iar Dr.Patrascu a venit IN FIECARE ZI sa o consulte si sa-i evalueze starea de sanatate timp de doua saptamani.II multumesc si ii sunt recunoscatoare din suflet!