Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Deci mi-e scarba (din nou) de popi
Am venit de la înmormântare. Lume destulă pentru un om obişnuit, fără vile şi “prieteni” de interes. O soţie absolut distrusă şi nişte copii, culmea, foarte pe picioarele lor. Au peste 20 de ani ambii, dar clar nu este un moment uşor. Ne-am ocupat de ultimele detalii, am cărat coroane, am făcut taxi. Mai multe oricum nu putem, decât să le stăm la dispoziţie cu ce avem noi.
Ceea ce mi-a readus în minte scârba faţă de feţele bisericeşti a fost însă chiar una din asta. Faţă adică. Şi catolică pe deasupra, că tot credeam eu că numai “ai noştri” îs abrutizaţi de atâtea pomeni.
Prietenul a fost catolic, aşa că preotul a vorbit pe română, germană şi maghiară şi totul s-a făcut ca la ei. Am apreciat hainele simple ale preotului, se pare că la ei nu poartă preotul 30 de kile de aur pe ţoale. Interesant.
Şi ajungem acum la durerea mea.
Vine preotul şi se proţăpeşte în faţa capelei. Cuget eu că, dacă tot încasează bani destui de la familia îndurerată, ar putea să îşi mişte picioarele aguste pe cele 10 trepte spre capelă. Nu ştiu, aşa, să se prefacă totuşi că îi pasă. Că doar suntem oile lui D-zeu şi el păstorul de serviciu printre păcătoşi.
Aş, de unde? A stat acolo până au adus sicriul, a coborât prietena noastră pe punctul de leşin aproape, am venit repede cu coroanele. S-a pregătit “scena” aşa cum trebuie. Apreciez faptul că ăsta măcar nu a făcut-o pe nepoata principală a defunctului Carmen, în loc de Ramona (că la îmormântarea lui Tata Gheorghe popa m-a şi botezat aşa ad hoc. Dacă se putea bietul mort mişca, i-ar fi tras probabil două peste bot, să înveţe să citească 3 nume corect). Dar divagăm.
A citit omul în toate cele 3 limbi cunoscute de audienţă (fiecare cu ce se descurca), nu a pocit niciun nume, a terminat deci prima “tranşă”. La mormânt şi-a făcut iarăşi numărul corect, a terminat, a făcut stânga împrejur şi a ţopăit pe vreo 3 cavouri, în drum spre treaba lui.
Măi. Eu zic aşa. Dacă tot eşti plătit să faci ceva şi mai ales se presupune că eşti “duhovnic” şi om înţelegător şi de dreptate iubitoriu, cum doamne nu poţi îndinde o mână spre văduva îndurerată, să o atingi pe umăr blând şi să îi spui “Doamnă dragă, fiţi tare. Dumnezeu vă iubeşte” sau orice. O propoziţie care ia mai puţin de 10 secunde să o rosteşti şi care pentru oamenii ăia poate conta enorm.
Nu, parcă l-ai catapultat din carlingă, aşa s-a repezit spre “libertate”. Plus că eu nu prea văd bine oamenii care se plimbă pe morminte, fie ele şi închise complet. Mai erau câţiva gogi cocoţaţi, pentru că nu le mai ajungea poteca, dar ce să le mai cer lor, când popa face parkour pe morminte.
Noi să fim sănătoşi …
Nu uita ca si ei tot in Ro slujesc indiferent de religie..Eu numai nu vreau sa aud de preoti..
Oh, Doamne, Dojo, nu ai invatat ca peste 95% din preoti sunt doar functionari ?
Tu cauti Duhovnici, Indrumatori Spirituali, Invatatori. Pe bune, un Sensei poate fi o calauza in viata mai apropiata de Divinitate…..
Chiar daca pui unui om de pe strada o centura neagra nu va fi niciodata un / o karateka. Asa si cu preotii; degeaba au sutana daca in interior sunt doar functionari la ghiseu.
Uite ceva ce am auzit de la un preot: “Gata cu serviciul pe astazi. Ma duc sa ma relaxez.”
Am ramas masca la chestia asta. Eram cu maica-mea. In mintea lor e doar un serviciu care trebuie facut si gata.
Sau ceva de genul:”Nu credeti ca am primit cam putini bani?”
Unii exagereaza cu intinsul tentaculelor… a scuzati, mainilor in jurul rudelor de sex feminin care se intampla sa arate bine. Mama e patita.
Eu am patit la inmormantarea unui fost coleg de liceu (se intampla la tara) cand preotul, la iesirea din casa, mergea in fata sicriului, cu o mana vb la telefon (Motorola V3 roz de-ti sarea in ochi) si cu cealalta mana cadea (https://dexonline.ro/search.php?cuv=cadi).
Acești oameni (că asta sunt pana la urmă) nu au limite, sunt lipsiți de orice scrupule și deșii sunt considerați „duhovnici” și ar trebuii să te ajute, să te incurajeze și să te îmbărbăteze atunci când ai nevoie, când ești în impas, nu ezita nici o clipă să scuture cât m-ai mult de la tine, să te lase eventual în chiloți. Unii oameni abia au un acoperiș desupra capului în timp ce popa din sat are eventual vilă cu 2 etaje și în fața porții un X5 sau un Q7 (acum poate își iau X6).
Nici măcar prea sfințitul și înaltul arhiepiscopul Tomisului nu este mai presus, vorba aia… doar i-au facut reporterii faza.
Sau mai era cazu ala … prezentat la Apropo TV cu acel părinte duhovnicesc care le cerea enoriașelor sa-i facă o vizită dar să fie îmbracate „sexy”, cât mai sumar și le pipaia de zor până când l-au prins și pe ăsta. Ce credeți că zicea ? Că se bucura că a fost scăpat de aceasta povară, povara de a fii duhovnic.
Sunt prea puțini popi care merita respect, și probabil pe aceia ii gasești doar la mânăstiri, dar la cele mai discrete, mai necunoscute.
Pff, e doar un job si popia asta. Si ca in orice job, putini sunt cei chemati.
Din nefericire am asistat si eu la o inmormantare, mama unui prieten foarte bun.. Trecand peste tragicul situatiei, exact preotul aproape ca ne-a scos din sarite… A inceput sa se certe cu cei de fata ca nu il invata ei pe el ortodoxia ca stie el ce si cum trebuie pus si unde, apoi s-a uitat acuzator la bunica baiatului si spre disperarea asistentzei a avut tupeul sa zica ca “altcineva trebuia sa fie in locul ei, ca a murit prea devreme”, apoi foaia pe care i-a pregatit-o sotzul defunctei a “interpretat-o” cum l-a taiat capul, mai ceva ca o piesa de teatru.. Si pentru un final apoteotic.. in Calea Lipovei, la cimitirul eroilor, in drum spre groapa o coloana intreaga mortuara A SARIT peste si pe morminte, cu sicriu cu tot…era incredibil cand te uitai in urma sa vezi coloana aceea de oameni urcata pe sicrie, tinandu-se de cruci, impiedicandu-se cu cavoul etc… Colacul pe pupaza…pamantul abia incepuse sa fie aruncat peste biata mama, si preotul l-a batut pe umar pe fiul indurerat si ii spune hotarat”Na, gata, ma duci cu masina inapoi la biserica?” Noi am fost oripilati, fiul..vrea sa treaca la o alta religie. Pe bune.
Am, de multe ori, impresia ca foarte multa lume a pus o eticheta pe oamenii bisericii si n-o mai dezlipesc nici in ruptul capului. Nu inteleg de ce. Probabil ca acesti oameni i-au deranjat/ suparat/ umilit/ descurajat/ demoralizat pe altii cu atitudinea lor. Nu generalizez si spun sincer ca ma simt deosebit de mohorat cand citesc lucruri rele despre oamenii bisericii. Din pacate, realitatea dovedeste de foarte multe ori ca oamenii in negru nu se ridica la demnitatea cu care au fost investiti, capacitatea lor mentala, de adaptare sau de comunicare fiind deficitare in 90 la suta din cazuri. Inca o data, aceste lucruri nu se pot generaliza.
Orice greseala a unui simplu preot se transmite, in chip unitar, asupra intregii tagme. Asa reiese din gandurile multor oameni dezamagiti de calitatea de parinte spiritual a unui preot functionar.
E dureros ca multi preoti au devenit “bugetari” si in gandire, nu numai in salarizare, dar nu sunt toti la fel. Am intalnit preoti atat de deschisi, de comunicativi, fara falsa smerenie, curati la vorba si la minte, oameni pe care, de la prima intalnire, ii simti ca sunt capabili sa devina prietenii tai. Multi preoti, dintr-o cauza rudimentara, prost inteleasa, au o atitudine medievala, rece, distanta, mai nou de functionar. Nu sunt de condamnat. Formarea lor e una desueta, dar asta nu inseamna ca trebuie pusi la zis, nu inseamna ca trebuie sa fie condamnati, expusi scandalurilor si brutalizati in presa. Au defectele lor. De ce toti oamenii se asteapta de la preoti sa aiba calitatile ideale intrupate intr-o singura fiinta, cand cei care-i condamna nu stiu sa-si creasca proprii copii, sa-si ajute proprii parinti, sa fie alaturi de proprii prieteni, cand e mare nevoie. Un om slab va cauta intotdeauna un om puternic pe care sa se sprijine. Dar pe multi oameni slabi, forta celor de langa ei ii tranforma in puturosi. Si aici intervine frustrarea. Daca un om tare face tot ce poate pentru unul slab si va inceta odata sa mai fie sprijinul lui, va fi ponegrit in fel si chip, pentru ca asa e mersul lumii si ne-am compriomis cu el. Preotii au un entuziasm scurt. Si oamenii simt asta si-i condamna de fiecare data cand preotii nu sunt ceea ce vor ei sa fie. De aici dezamagirea. De aici frustrarea. Eu sunt de parere ca trebuie intelesi ca oameni, iar apoi condamnati ca preoti. Ori noi, in general, condamnam haina, refuzand sa vedem in spatele ei un om ca si noi, cu facturi de platit, cu masina de intretinut, cu familie, cu copii, cu probleme.
Liviule eu inca astept sa intalnesc preotul “adevarat”, adica reprezentantul lui Dzeu, nu al partii adverse. asa cum povesteste Duhul, popa pe care era eu sa il pocnesc la moartea bunicului, era mai interesat sa stie ce masina conducea “soarele” si ce bucate s-au pregatit. M-am ratoit la el, cand a facut nazuri ca nu e mancare de post (desi era la “pastele mic”, deci se considera ca se poate manca de dulce. Cam 1 saptamana sau 2 de la Paste, nu mai stiu exact cum pica. I-am trantit-o foarte sec ca, si daca nu are de gand sa binecuvanteze bucatele, noua tot ne pica bine si mortului la fel. Si ca rudele raposatului nedormite de 2 zile (au venit din Iasi pe tren si au iobagit toata noaptea pentru a pregati pomana) teoretic ar stii niste chestii, ca is dame de la tara si le cam stiu pe astea. Si oricum e de prost gust ca, dupa ce si-au rupt spinarea sa pregateasca mancarea si totul, sa mai si comentezi din astea.
A ramas masca 😀
Si preoti au interesul lor, fara bani nici preotul nu mai vine nici la imormantari, nunti sa nu mai vb de pomeni. De fiecare data cand am avut de impartit pt bunici mei si a trenuit sa chem preotul ca sa binecuvanteze. am avut o retinere… daca iti zicea ca e ocupat si nu poate, scoti din buzunar niste banuti “pt ajutorulk biserici” atunci parca isi gaseste loc sa vina.
Depinde de fiecare. Sunt popi si preoti 🙂 Am dat si de un fel, si de celalalt fel.