Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Scrisoarea unui copil de 10 ani
Bună, mamă. Nu am mai vorbit de aproape 4 ani. Nu aveţi voie să mă vedeţi, de când a descoperit bunica rănile mele din cauza “injecţiilor” făcute de tata. Cum ai putut să îl laşi să îmi facă una ca asta? Cum ai putut privi aşa ceva şi ascunde chinurile mele aproape 3 ani?
Nu, nu mi-e dor de voi, pentru că nu am nevoie de niciunul. Bunicii au grijă de mine şi fac tot ce pot ei să ajung om mare. Ştii, învăţ foarte bine. Bunicul stă alături de mine la lecţii, mă ceartă când greşesc şi mă ajută să inţeleg mai uşor la matematică. Ştii că acum câteva zile nici nu şi-a amintit că eu nu am învăţat înmulţirea cu numere mai mari de 10. Şi s-a supărat pe mine că nu am ştiut să rezolv nişte exerciţii, până i-am spus “dar, bunicule, noi nu ştim din astea”. Mi-a arătat el cum se procedează şi acum ştiu chiar şi ce voi învăţa în clasa a patra.
Doamna învăţătoare le spune bunicilor că sunt un pic neastâmpărat, dar că sunt un elev conştiincios. Şi am luat multe “febeuri” anul ăsta. Ştii că am învăţat să scriu la calculator? Bunicul ţine morţiş să tastez cu mâinile corect plasate peste tastatura şi cu fiecare deget să ating câte o tastă. Vai ce greu a fost la început, dar acum mi-e tot mai uşor. Scriu pe calculator în loc de ciornă lecţiile şi am învăţat cum să salvăm fişierul (aşa am aflat că se numeşte treaba asta), pentru că nu ştii niciodată când se ia curentul.
Am avut probleme cu engleza încă din clasa I, dar de aproape jumătate de an fac meditaţii cu o vecină. Muncesc foarte mult, pentru că ea spune că trebuie să recuperăm 2 ani. Dau teste, trebuie să învăţ multe cuvinte noi, gramatica e grea, dar ne descurcăm. Ştii că la testele pe care mi le dă iau numai 8 şi 9? Că ea nu le notează cu FB, dar îmi spune mereu dacă nota aia cu cifră este bine sau foarte bine. Am luat şi un nesatisfăcător şi m-am întristat puţin, dar mi-a spus că testul a fost foarte greu oricum şi că dorea să vadă ce trebuie să mai lucrăm.
Am dat sâmbăta următoare un test similar şi am luat -FB, aşa că nu mai fac greşelile alea. Orele sunt grele, scriem mult şi citesc – traduc absolut totul. Acum am învăţat şi eu cum se notează şi de multe ori îmi calculez eu nota. Chiar mai spun “la propoziţia asta iau tot punctul”, pentru că ştiu că am făcut corect şi Ramona, aşa o cheamă pe vecina mea, râde în hohote. Mi-a spus că mai puţin şi îmi dau singur teste şi le şi notez.
Nu mai avem manualul de engleză, că l-am dat la şcoală, dar am primit altele 2 în loc. Abia aşept mâine să facem ore din cele noi. Mi-a promis că în vacanţă vom face şi cuvinte încrucişate în engleză şi tot felul de jocuri, dacă tot am învăţat atât de bine cuvintele din vocabular. Ştiu să fac şi integrame. Aşa puţin, pentru că încă nu înţeleg toate cuvintele. Sper să primesc careuri pentru copii, că îmi place să fac “rebus”.
Ah, am primit nişte jocuri noi pentru calculator, mâine le instalează Ramona. Şi mi-a promis că vom învăţa la engleză şi cuvinte despre calculator, să înţeleg şi eu ce fac, când dau iar peste cap setările. Ştii, sunt curios şi vreau să ştiu cât mai multe.
Azi ne-am întâlnit cu Ramona şi cu câinii ei. Nu m-au lătrat, mă bucur. Mi-ar plăcea să mă joc cu ei, dar Ramo spune că sunt bătrâni şi cu toane. Lasă, că ne împrietenim noi. I-am spus că am luat locul 2 şi m-a pupat. Mi-a spus că este foarte mândră de mine şi că mă aşteaptă zilele astea o îngheţată foarte mare şi foarte bună. Îmi place îngheţata, abia aştept. Şi să nu fie la cornet, ci la cutiuţă. Aici semănăm, nici ei nu îi place la “vafă”.
Bunicii mi-au luat un costum elegant. Au fost atât de fericiţi că am terminat clasa a III-a cu premiu, că au făcut încă un sacrificiu şi l-au cumpărat. Au rugat-o pe Ramo să vină cu aparatul foto (cel cu care m-a pozat şi la Zoo la 1 Mai), să avem o amintire din zilele astea. Bunicii spun că arăt foarte bine cu costumaşul pe mine. Eu nu prea ştiu cum e cu frumuseţea asta, dar îi cred. Şi Ramo spune că sunt un băiat frumos şi că arăt normal. Nu prea mănânc aşa bine şi bunicii sunt speriaţi că sunt anemic. Sunt doar puţin mofturos, am înţeles din discuţiile lor că e destul de obişnuit la copiii de vârsta mea.
Începem vacanţa. Încă una departe de voi, în linişte. Mi s-a promis că vom merge şi la ştrand. Nu m-aţi dus niciodată la ştrand. Nici măcar la Zoo sau la un film. Sper să vină vremea frumoasă. Ramo a promis că mă duce să facem plajă la un ştrand bun din oraş. Vine şi bunica. Abia aştept. Nu ştiu cum e acolo, dar ne descurcăm noi. Mi-e cam frică de apă, dar vor avea ele grijă de mine.
Am terminat clasa a III-a pe locul doi şi toţi mi-au spus că sunt mândri de mine. Am muncit mult, să ştii. Mă voi juca acum mai mult, deşi lecţii tot vom face. Dar măcar nu mai merg la şcoală şi poate dorm şi eu mai mult dimineaţa. Hai că este seară. Bunica m-a trimis la baie, să mă spăl şi să mă pregătesc de somn. Dorm în cameră cu bunicul. Nu mi-e frică de el, pentru că are mare grijă de mine. Şi mi-e tare drag de el. Mă duc să fac duş şi apoi .. nani. Mâine la 10 am engleză.
Trist… dar si optimist. E inspirata scrisoarea dintr-un caz anume sau doar din numeroasele cazuri descoperite sau nedescoperite?
Scrisorile ca si asta nu ar trebui sa existe. Pentru ca un copil ar trebui sa-si poata trai copilaria in liniste, fara necazuri ca cele pe care le-a avut acest micut.
Dar felicitari pentru ca a reusit sa treaca atat de bine peste toate.
Si multe felicitari tie, care esti aproape de el si il ajuti.
Florin, e un vecin de al meu.Am mai scris despre el, din pacate cazul este dureros de real. 🙁
DrLyana sunt de acord cu tine. Mie mi-e drag de el de mor, pentru ca este un copil exceptional. Si dulcic si destept si cuminte. Sunt oameni care ar da orice sa aiba asa un baietel si niste cretini si-au batut joc de inocenta lor. Eroii sunt bunicii, care au pus totul la bataie pentru a-i oferi totusi o viata decenta. Eu is doar asa de “condiment”. Ii mai cumpar cate ceva (cand merita), mai iesim din casa impreuna, chestii minore totusi fata de ce fac ei.
Robintel, nu, nu infunda puscaria nici el nici idioata de nevasta-sa care a tainuit ororile. Au fost declarati “inapti” sa zic asa si, in loc sa fie macar intr-un ospiciu, sunt bine merci la casa lor. Singura faza buna este ca au fost decazuti din drepturile parintesti si nu au voie sa se apropie la nus cate sute de metri de baiat.
Juniorul este aprox. OK. In terapie de la 6 ani, timid si cu destule sechele. Din fericire insa e un pusti cuminte si istet. Cu atentie si dragoste i se poate oferi totusi o copilarie relativ normala.
Sper că “doctorul” înfundă puşcăria pentru “injecţiile” făcute.
Şi mai sper că juniorul va fi OK. Din ceea ce citesc cred că va fi OK şi mulţumită ţie.
Frumos.
M-a întristat scrisoarea, Dojo ! 🙁
Nu, n-ar trebui să existe cazuri ca acestea !
offffff
magistral!
Dojo,tu esti Ramo din scrisoare?:-)
Dragul de copil…am citit toata scrisoarea cu ochii in lacrimi…ma doare in piept,sincer si imi depaseste puterea de intelegere astfel de actiuni ale unor parintii?Nu pot nici daca mi-ai taia capul sa inteleg cum sa pot face rau propriului meu copilas?Nu pot si nu pot….ma sperie numai sa ma gandesc.
Succes maxim si bafta pustiului…ma bucur ca resusete,incet-incet,sa se intergeze si sa socializeze si bravo si felicitari pentru toate succesele si reusitele scolare!
Ana, nici eu nu pot intelege nimic din asta. Adica mie mi-e drag de el si nu este copilul meu. Este un strain, de la alta scara, de care nu ma leaga absolut nimic. Si totusi mi-e drag si ma bucur daca il pot ajuta cu cate o chestie, asa din cand in cand.
Stau si ma gandesc ca, daca ar fi copilul meu, mi-ar veni sa il mananc de drag in fiecare zi.
De fapt ce mai discutam .. am 2 caini la care tin enorm si daca pe niste necuvantatoare le poti iubi atat de mult si ai grija de ei de parca ar fi bibelouri, cum naiba sa iti bati joc de copilul tau? Clar ca nu au toate tiglele pe casa si statul roman este impotent inca o data. Bine macar ca l-au smuls pe pustiulica din gherele lor. Tot e ceva 🙂
Magic… saru’mana.
Alle .. si eu mi-as dori sa fie fictiune, dar vorba aia, realitatea bate filmul 🙁
Din pacate povestea vecinului tau se regaseste din ce in ce mai mult in vietile copiilor crescuti de bunic, a caror parinti sunt plecati in strainatate. Am 2 asemenea cazuri in familie. Unul in care copilul a ramas acasa, acum are 10 ani, copilarie aproape 0, iar simpla dicutie despre o eventuala plecare in vizita la parinti in strainatate o infioara. Parintii au plecat imediat dupa nastere, la cateva luni.
In schimb al doilea caz este unul fericit, in care parintii au vazut greselile celorlalti si au pus familia pe primul loc. Nu au reusit sa ridice palate goale ca ceilalti (inca), dar au o familie fericita.
M-am cam intins cu vb, dar vroiam sa subliniez ca se poate si altfel…
Pacat pt vecinul tau ca are o asemenea viata.
Offtopic: Ziceai ca o sa incerci sa-i faci upgrade la PC la pusti. Ce configuratie are acum?
I-am luat un pentium 2 second hand … nu e nus’ ce, dar pentru joculetele necesare lui la 10 ani si word este ideal. Si un monitor de 17, ca avea un VGA de 14. Trage pe Mario si nus’ ce “space invaders” de s-a incheiat 😀
Din fericire nu sta mult pe comp, isi face damblaua vreo juma’ de ora cu un joc, dupa care pleaca afara la batut mingea …
Dojo, aş vrea să-ţi spun un singur lucru: eşti printre puţinii oameni excepţionali pe care i-am întâlnit vreodată, într-un fel sau altul!
Sper ca puştiul să fie ok şi de acum încolo; merită tot ajutorul pe care i-l poţi oferi, iar tu meriţi să fii recompensată cu multă iubire şi respect din partea lui, lucru care sunt sigură că se va întâmpla.
Să vă fie bine tuturor! 🙂
dude
mi se taie sufletu in doua la o faza din asta. ala ar merita sodomizat cu picameru.
Stii ca pana acum am citit, am urmarit, m-am induiosat. N-am facut asta de prea multe ori, pentru ca in general sunt sceptic la o gramada de chestii. Dar in cazul de fata, vreau sa dau si eu o mana de ajutor, daca e nevoie. Numai sa-mi spui ce si cum 🙂
E un copil secial si e harnic si istet si merita sa poata duce o viata cat mai normala cu putinta. Si daca e posibil si e nevoie, as vrea sa ajut si eu 🙂
Trist sa ai asa parinti.Sper ca ei sunt la puscarie pentru ca nu le pasa de puiul lor.
Nu imi pot imagina lumea in care a trait acel copil si nu pot crede de ce mamele nasc copii de care nu au grija. Daca exist cu adevarat asemenea cazuri ar trebui sa se faca ceva. Da cine? Cine sa se intereseze de acesti copi, si daca nu ar fi bunici/matusi/unchi ar ajunge sa fure,sa bea, chiar sa omoare.
Trist. Slava Domnului ca puştiul este ok acum.
Trist, bine ca pustiul e bine acum.
Dojo, esti o persoana exceptionala luand in considerare faptul ca incerci sa-l ajuti pe micut, poate pe multi altii nu i-ar interesa..
Daca si-au maltratat copilul nu stiu ce simt pentru el, dar cred ca eu ca parinte sa primesc o asa scrisoare as muri…
acum 2-3 zile la tv m-am uitat si m-au luat fiorii cand am vazut cum un om fara suflet abandoneaza un copil pe scarile de la gura de metrou. Infiorator.
foarte frumos:X
Felicitari pentru gestul facut… si deasemenea felicitari si bunicilor.