Happy end. Aprox.

Am noutăţi de pe frontul Vodafone. După luni de incertitudini şi nervi, săptămânile astea am fost mai mult decât hotărâtă să mă ţin de capul lor. Prima oprire a fost la un “şop” de-al lor în Kaufland. Nu magazin partener, ci magazinul lor. Băiatul de acolo, în afara faptului că m-a ţinut aproape 2 ore pe scaun, să mai şi plătească unii abonamentele (deşi eram eu înainte), dorea să mă ajute. Cum sunt milionară de timp, nu m-am înfuriat, mai ales că ştiam că e ceva de lucru la faza asta.

Problema cu el este că, deşi Vodafone de prin vară au decis să dea peste cap MyDomain şi să-şi bată joc de MII DE OAMENI, nu au binevoit să ofere nişte instrucţiuni angajaţilor despre noul sistem. Mai ales că era de aşteptat că mulţi dintre cei care le-au plătit “chirie” ani de zile să dorească totuşi să reintre în posesia domeniilor, ori reintrând în MyDomain, ori cumpărându-le. Vezi să nu!

După 2 ore state acolo şi vreo 3 telefoane de la el la “centru”, am plecat fară nimic rezolvat. Cu promisiunea însă că se mai interesează şi mă sună. Aşa cum m-aţi sunat voi, aşa m-a sunat şi el.

Peste 2 zile m-am proptit în “Reşiţei” la un magazin din ăla mai mare, cu vreo 4 consilieri, nu doar un vânzător de cartele. Domnişoara de acolo a fost mai mult decât amabilă, dar a recunoscut şi ea că habar nu are de treburile astea. Era de 2 luni la ei şi încă mai avea de învăţat tot felul de daravele. “Dar mergeţi la Bega, la magazinul mare, sigur cineva acolo ştie”. Am salutat-o şi i-am mulţumit de ajutor. Totuşi sunase un coleg de la “centru”, dar nu se pricepea să pună în aplicare ce trebuia. Am apreciat că nu m-a ţinut 2 ore şi ea pe scaun, prefăcându-se că-i pasă.

Ajung şi la Bega. Un tânăr de acolo ŞTIE ce trebuie să se facă pentru a-mi reinstaura contul MyDomain sau pentru cererea de “eliberare” la RNC. “Dar e un alt coleg care se ocupa de astea. Lăsaţi că vă sun.”

Aţi ghicit că m-a sunat de s-a înroşit linia de telefon. Asta era vinerea aialaltă. Luni mă proţăpesc din nou la sediul lor. Nu mai pic la el, ci la o tânără cam zgârcită cu zâmbetele, dar politicoasă. Şi serioasă. E hotărâtă să-i dea de cap întregii situaţii. Dă telefoane la “centru”, intră în aplicaţie, mai dă 2 telefoane, să ştie clar că nu face prostii. Dracii acumulaţi în ultimele zile, cât am fost plimbată de la unul la altul m-au hotărât să nu mai doresc să am de lucru cu ei. Decid deci că doresc să elibereze ei domeniile, să le cumpăr. Nu mai vreau cont MyDomain, nu mai vreau nimic.

Completăm cu grijă formularele de “eliberare”. Surpriză! Un domeniu nu mai este la ei. Mişto. Se pare că s-a făcut cerere de eliberare în 2009. Mă uit pe whois şi se confirmă “cumpărarea” de către un domain shark. Culmea e că prin vară încă mergea corect domeniul iar eu PLĂTEAM LA VODAFONE pentru el, în timp ce de juma’ de an nu mai era acolo. Nici nu mai am nervi să-i consum. Confirm cererea pentru cele 2 şi decid să-l dau naibii de domeniu. Am deja varianta în engleză, voi re-brandui maşina şi scot altă serie de cărţi de vizită. Asta e.

A doua zi primesc de la RoTLD confirmarea că s-au făcut cererile respective. Mi se spune să revin cu cererea de cumpărare peste 5 zile. Vineri. Au fost liberi, că a fost ziua nuş’ cărui sfânt informatician sau matematician, dar cugetam că le merg serverele. Aşa că am căutat puţin pe net, nu de alta dar nici ei nu se obosesc să spună celor cu domenii de la Vodafone “măi boilor, faceţi cerere de TRANSFER DREPTURI DE FOLOSINŢĂ, nu cerere de cumpărare”. Noroc că am prins ceva pe gogu, de m-am luminat.

Ieri am primit şi facturile pentru cele 2 domenii. Fac plata instant prin internet banking şi dau copy-paste LA FIECARE FACTURĂ, cu datele tranzacţiei. Primesc un mesaj foarte la “perpulis” că domeniile se vor seta când voi trimite o dovadă LIZIBILĂ. De parcă scrisesem cu mâna, nu tastasem. Nu ştiu ce nu s-a înţeles acolo: era REPLY la proforma în cauză în care se specifica plata pe respectiva proformă, contul plătitor etc. Dacă proforma e pe adresa de email a mea, pe mine mă cheamă cum mă cheamă, ai în SEMNĂTURĂ adresa de acasă, telefon şi alte rahaturi, ce mama naibii îţi mai trebuie?

Reintru în sistemul de banking şi dau alt copy paste cu mai multe detalii. Adică erau toate la grămadă, nu se mai obosea nimeni să şi gândească. Scriu că oricum, dacă nu e OK nici aşa, aştept până mâine când se confirmă plata, doar să nu se pună să-mi vândă domeniile. Termin mesajul tot cu un limbaj civilizat, deşi mi se confirmă încă o dată că se poartă ca nişte comunişti scorţoşi. Am mai avut clienţi ce le-au folosit serviciile şi tot mie mi-a picat bucuria să discut cu ei. La telefon, unele dudui sunt absolut demenţiale. Demenţial de prost crescute. Se pare că nu s-a schimbat nimic în ultimii ani.

Primesc în sfârşit un email de la nuş’ cine de acolo, că e în ordine şi voi primi acces în “sistem”. Aleluia!

Ieri după-masă am setat name-serverele pentru domenii, să nu mai redirectăm prin Vodafone (nu am mai folosit hostingul lor HTML only de 5 ani de când am reseller cu cpanel, aşa că oricum siturile erau sus, doar că am rupt orice legătură cu ăştialalţi). Acum lucrez la un nou design pe dojo.ro, ce va fi portat pe wordpress. Să vedem cum pun wordpress şi vbulletin să aibă “tabelul” de useri comun, dar, dacă am făcut asta pentru mybb acum 2 ani, oi face-o şi pentru ăsta. Anul viitor împlineşte 9 ani de când este online. A fost primul meu site, momentul în care am devenit “webmaster”. Era păcat să se piardă. Peste câteva zile va avea un design nou şi “web 2”, plus chestii mişto în plus.

Acu’ mă scuzaţi, am treabă 🙂