Jurnalism românesc: copy-paste

M-am tot gândit .. să scriu .. să nu scriu …

Acum câteva zile bune răsfoiam alene ediţia online agenda.ro. Trecând peste piţipoanca din header, plasată religios în fiecare zi (încă nu am înţeles ce caută aşa ceva într-un ziar de se doreşte serios) şi unele ştiri “bombă” (normale pentru presa noastră .. şi nu doar a noastră), ajung la un articol deştept pe care îl savurez până la capăt.

21 decembrie 2012 – Apocalipsă sau coincidenţă. Mă bucură atenţia acordată articolului, multele informaţii, fotografiile reuşite. “Uite dom’le un articol deştept” zic eu, trăind aşa o transă, încântată fiind că sunt oameni care scriu cu atâta grijă.

După care ajung în josul paginii şi văd: sursa descopera.ro

Iniţial strâmb din nas: când găsesc ceva interesant şi preiau IDEEA (nu textul) îmi place sa dau link. Domnii care ţin portalul în picioare ştiu probabil ca e bun şi un link (poate de aia nu afişeaza link-ul comentatorilor, chiar dacă se completează căsuţa în cauză … tipic românesc până la urmă … de ce să răsplătim comentatorii?). Şi tocmai pentru că ştiu cât de bun este un link, preferă să nu ofere link sub nicio formă, nu cumva să li se scurgă PR-ul printre deşte.

Şi totuşi am aşa un feeling … la cât de buni la mişcat degetele pe ctrl-c, ctrl-v îi ştiu pe ziarişti, simt eu că problema este mai adâncă.

Normal, ca orice private web investigator pun click pe new tab şi deschid descopera.ro. Dau rapid un search după anul în cauză (un search tag simplu şi care nu îmi va da 1000 de rezultate .. mi-s lenoasă şi eu) … şi .. voila (vorba neamţului): articolul în cauză. TOT.

Dacă îl iei de brăcinar pe vreunul de la Agenda, vei primi următoarele posibile răspunsuri:

• nu eu am făcut asta
• era pe net
• am citat sursa
• cine dracu eşti tu să comentezi
• bloggerii sunt niste rataţi

Cum îi explici unui “jurnalist” că faptul ca a menţionat sursa (fără link însă, deşi este online), dar a FURAT integral articolul nu încălzeşte pe nimeni? Cum îi explici că nu există NICIO lege care să îi permită asta, dacă autorul NU A SPECIFICAT CLAR ce permite el şi ce nu? Eu de pildă nu permit republicarea NICI PARŢIALĂ. De ce? Pentru că aşa vreau eu. Cine sunt eu? AUTORUL!

O colegă de la “uzină” le lua apărarea plagiatorilor asemănând situaţia cu ştirile pe care le primesc trusturile media prin “flux” de la diverse agenţii de presă. Stai un pic: se plăteşte un abonament lunar pe tema asta, deci e clar că situaţia este alta. Prin acel contract primeşti dreptul de republicare. În cazul unui site web care TRĂIEŞTE din conţinutul său şi nu ştiu să ofere asemenea înţelegeri distracţia se mută direct la categoria PLAGIAT, fără alte discuţii.

Dar este România, este presa noastră care vede bloggerii ca pe nişte ciumaţi, sunt jurnalişti care au făcut şcoala (dacă au facut-o) te miri pe unde, care nu îşi amintesc care a fost ultima carte citită etc. Oameni care îşi scuză greşelile cu replici “nu primesc bani destui de la patron, îmi bag picioarele in ea de treabă”, “cui îi pasă de unde am luat?” sau “e pe net, e la liber”.

Mai avem încă mult de învăţat cu toţii .. poate ca RESPECTUL pentru munca unui editor care a pregătit un articol decent, ar fi un prim pas. Putem oferi un link cititorilor noştri, poate câteva cuvinte personale de recomandare. Dar nu aşa lucrează unii presari.

PS: sper ca faze de genul scandalului cu imaginea furată de la zoso şi prezentată la TV să ii mai deştepte pe unii 😀