Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Nu sunt oportunitati online
Ieri am avut muncă serioasă şi drumuri cam la fel. Aşa astăzi şi de câteva zile bune. Nu, nu mă plâng, mă bucură agitaţia ce demonstrează că o fi criză, dar la mine cel puţin nu prea miroase a aşa ceva. Pe când stăteam ca tuta în faţa bancomatului (să plătesc Enel de acolo, că de cozi pensionare nu mi se arată), “simt” că e cineva în spatele meu. Nu e vorba de hoţi sau faze de genul, doar mă grăbeam şi eu, să nu aştepte omul după mine.
Termin cu succes tranzacţia (cel puţin asta “zice” ţidula din mână. scuipată de agregat), şi mă întorc acum cu faţa către “urmăritor” şi spun cu glas dulce “poftiţi, vă rog”. Fată bine crescută, ce naiba ..
Mi se răspunde cu un la fel de mieros mulţumesc, după care amândouă (era o doamnă) punem un rânjet din ăla de “mamă, de când nu ne-am văzut” şi izbucnim cu românescul de la “how are you”. Era “teacher” de Universală de la UVT, una dintre cele mai deştepte femei pe care le ştiu eu. Dacă vă scormoniţi creierii, numele este Adriana Babeţi, unul dintre profesorii care reuşea să atragă la cursuri chiar şi studenţi de la Poli sau Medicină. Nu aveau ei cursuri de genul, dar i s-a dus vestea că aşa frumos le zice, că nu poţi chiuli. Şi nu cred să fi lipsit de la cursurile în cauză, cu tot serviciul meu.
Acum înţelegeţi încântarea. Normal că îşi amintea de mine. Printre “pin” şi “doriţi chitanţă”, am început să depănăm câteva amintiri. Timpul zboară, mai ales dacă ştii să foloseşti bancomatul. “Unde mergeţi?” am întrebat cu tupeu. Aha, acasă. Ştim unde este casa, aşa că mi-am invitat fosta “profă” la un ride cu Corsica spre habitat. Nu a ratat ocazia, aşa că am apucat să mai flecărim nişte minute.
Se bucură că merge treaba la mine, chiar dacă nu sunt în învăţământ. Ştia de pe când îi eram studentă de “apăsarea” mea cu siturile, uite că am mers mai departe. Şi urmează comentariu şoc “ştii, avem nişte prieteni de familie. Ambii fii sunt absolvenţi de facultate de “aiti” şi se plâng că nu există nimic de lucru, că nu sunt oportunităţi”.
Hmmm … Dacă ştii engleză bine şi ai cont de paypal poţi scrie articole sau face traduceri. Lucrezi pe internaţional şi îţi tragi banii în cont. Faci SEO de pildă pe bani. Sau, dacă ai mână la design, pui de logouri şi templates. Dacă ştii ceva HTML le şi codezi şi creşte preţul. Dacă le ai cu programarea serioasă, oportunităţi sunt şi mai multe. Cum dracu’ să zici că e teren mort pe net?
Atât de puţine oportunităţi sunt, încât nu am apucat să scriu pe blog de 1 săptămână. Sunt obosită, umblu ca tâmpita la întâlniri cu clienţii, mi-e inboxul plin, am “jde” deadlines, iar am lucrat ca proasta weekendul etc. Dar nu sunt domnule şanse, nu îţi dă nimeni de lucru.
Normal, dacă stai cu popoul la orizontală că îţi dau părinţii bani.
Ăsta e secretul de fapt. Băieţii de băieţi sunt de meserie “fiul lu’ tata” şi nu sunt scuturaţi că e criză şi săracii uite cum mai scurmă peste tot ca nişte cocoşei, doar doar găsesc ceva de făcut. Chiar dacă este criză, chiar dacă nu găseşti în secunda x un angajator de să îţi plătească (de)serviciile cu mia de euro ca “entry level”, că ai diplomă, te pui şi munceşti ca freelancer. Nu contează de unde vin banii, să vină. Să îi munceşti cinstit şi să nu mai depinzi de alţii.
Secretul pentru a face bani în domeniul ăsta este să munceşti ca un iobag. Să încerci să înveţi cât de mult poţi, să citeşti continuu şi să creşti în fiecare zi. Să ieşi de pe ideea tâmpită de a lucra juma’ de oră pe zi, în rest party şi clubbing. Poţi face timp şi de relaxare, dar ai de muncit foarte serios. Faptul că eşti român sau chiar că nu ai studii de specialitate (că dară eu îs om de Litere) e irelevant. Dacă ştii “limba universală” şi ai creier de folosit şi degete de tocit pe tastatură, nu sunt decât limitele tale în cale..
Poţi câştiga nişte dolari acolo sau câteva sute. Sau câteva mii. Depinde de tine.
Cum să faci facultatea de specialitate şi să stai să te plângi de lipsă de oportunităţi? Când sunt sute de puşti de 15-17 ani care fac bani pe net din liceu. Ah, ăia muncesc, am uitat …
Aşa că dragilor .. dacă vreţi bani online, sincer se fac. Nu uşor, mai ales dacă alegi să joci după “reguli”. Dar se fac. Pe bune …
Hi hi .. si ai mei credeau acum 7 ani ca ma joc totusi prea mult pe comp. Ca nu intelegeau ca facutul de situri si scris de articole nu pusca neaparat cu jocul .. dupa ce am prins primii bani au incetat sa mai rada 😀
Serban .. asa e. Nimic mai usor decat sa spui ca nu e de munca.
[…] are un articol excelent asupra oportunităților online și imediat ce l-am citit, mi-am adus aminte de momentele în care […]
Da, îmi aduc aminte nopțile pierdute în care mă freca maică-mea la cap că de ce stau și mă joc într-una, de ce nu pun mâna pe-o carte..
Și-acum se roagă de mine să-i fac un amărât de site.
E mai usor sa stai degeaba si sa te plangi.
Chiar daca esti la inceput, daca vrei sa faci bani pe viitor trebuie sa muncesti mult mai mult. As fi interesat sa aflu cum pot sa ma axes pe asta asa ca daca iti faci timp pt un mic blogerash: sa dai un email…nu m-as supara
Adevarul e ca sunt satula de cat se plange lumea in jurul meu: aia care o frecau la rece pana acum s-au trezit ca sunt primii dati afara si se mai simt si extrem de lezati. Daca vrei sa muncesti, o faci oricum ar fi si oriunde. Conditia e sa pui osu’.
PS: Se poate si munca multa+party+clubbing. Numa’ ca-i cam obositor :))
[..] Prefer să primesc mai puţin decât merit, decât să fiu privit cu aerul “da, mă, ne ocupi spaţiul degeaba”, pe care şi-l primesc unii absolvenţi la angajare. [..]
Thanks for slapping me in da face.
Io am idei, da’ o lene suprema. Si nici asa nu merge. Se poate cumpara de undeva cheful de munca dammit?
[…] sa sapi, ci (in momentul asta) tre’ sa dai click pe ultimul articol pe care il gasesti azi – Nu sunt oportunitati online. Si va intreb, nu vi se pare bine scris? Nu vi se pare foarte bine argumentat? Ce mi-a mai placut […]
Oportunitatile online ti le faci tu. Nimeni nu ti le ofera. Si cum spuneai mai sus: multa munca.
Oare profa’ ta o citit blogul tau?
Nebu, tu esti exemplu clar de om care rupe munca in timpul saptamanii si “the club” in weekend. Si se poate, merge si sa muncesti pana turbezi, dupa care sa te distrezi cum trebuie. Dar nu toti au echilibrul tau sau macar pofta de munca in zilele destinate ei 😉
Kabool, bun venit. Exista o serie de oportunitati, nu le pot enumera pe toate. Dupa cum precizam in articol, poti face content creation (articole, mesaje de forum etc.), design, SEO, programare. Intra pe elance.com sau orice site mare de freelancing si te vei inneca in oferte 😉
alina .. lenea este umana si suferim cu totii. Am si eu cate o zi in care nu sunt in stare de nimic, decat sa joc nus’ ce prostie sau sa ma uit la Discovery in draci. Cand ajunge cutitul la os, sa vezi ce harnici devenim 😀
Pronosticule, mi-ar placea sa ai un nume, ca de “seo” de genul asta incep sa obosesc 😉
Nu cred ca citeste blogul, ar fi o mare onoare pentru mine. Chiar si faptul ca ma recunoaste dupa ani de la terminarea scolilor este ceva nemaipomenit.
Moldoveanca si pe mine m-au frecat ai mei la cap cu “ce sa te faci”. Si pana la urma tot ce am vrut eu am facut. I-am ascultat cand a fost vorba de “invata, ca asta e sansa ta”, ca si copil sarac si fara prea multe oportunitati si la aialalta invatatura “sa nu pui mana pe ce nu e al tau, sa muncesti, mama, pentru banii tai si sa stii sa ii pretuiesti”. Asta e, batranii is si ei buni la ceva 🙂
Copilul trebuie sa doreasca sa faca totusi ceva. Avem atatea exemple de pusti care se descurca. Daca e de blogging, e cunoscut Dany (www.danyblog.com, sa ii dam si link, baiatului), care scrie de la vreo 13-14 ani si scrie uneori mai bine decat mine, care am varsta lui pe un picior si inca ceva in plus. Si a pornit si el de jos, ca un pustiulica in cautarea “drumului” si se dezvolta atat de frumos.
Am pe forumul mare de web design copii care la 12 ani se distrau cu programarea. Unii nu stiau foarte multe, dar se descurcau deja cu cate un scriptulet, o modificare etc. Unii dintre ei sunt acum, dupa 5 ani, la scoli de specialitate sau cu bani frumosi in cont de pe freelancing.
Se poate, e plin de joburi. La inceput mai slab platite, oricum bine fata de Romania. Sa primesti niste dolari pentru un articol nu pare mult, dar ii faci si nu ii dai.Si dupa aia, odata cu dezvoltarea portofoliului, cresc si pretentiile tale financiare.
Dar e mai usor sa te plangi si sa refuzi sa dai din coate …
Problema e ca foarte multi sunt crescuti de mici in ideea ca cineva trebuie sa le spuna ce sa faca. Sunt descurajati in orice incearca sa faca pe cont propriu, sunt motivati sa nu sara din tiparele sociale. Nici sistemul de invatamant nu ajuta prea mult. Asa ca atunci cand copilu creste mare si nu isi gaseste un loc de munca (=pe cineva care sa ii spuna la fiecare pas, ce sa faca) ramane pierdut in spatiu, si nu are alta solutie decat sa se dea cu curu de pamant ca vai, nu sunt oportunitati.
Ce spui tu aici e valabil in toate domeniile, iar Etherfast are dreptate, trebuie doar sa vrei.
E de asemenea adevarat ca nu mai sunt vremurile care au fost si ca nu-i chiar asa de usor sa reusesti. Dar daca stai acasa nu va veni nimeni sa-ti bata la usa si sa te intrebe daca nu visezi cumva la niste posmagi muieti.
Marea calatorie incepe cu un pas. Peste pragul usii. Si peste prejudecati si orgolii.
De cateva zile (o saptamana si ceva) ma “fugareste” o lenee! 🙂 Nici macar CV-uri n-am mai trimis… sunt satul de modul in care se fac angajarile la firmele din Romania, cre`ca o sa ma car “afara”. La un moment dat am fost anuntat de cineva ca peste 15 zile va fi un loc liber la ei in firma. In prima zi in care au dat anuntul de angajare, la ora 9:30 am si sunat la Resurse Umane… Ghici ce mi-au spus!? S-a ocupat postul de 2 zile… sa-i “fugaresc” in gura! (Scuze de limbaj, dar is obosit si nervos la cap.)
Intra pe elance.com sau altele similare. Sunt joburi de content posting si de programare cat cuprinde. Sunt situri de forum posting de pilda, faci un ban si cu asta. E mai greu la inceput, dupa aia iti dai drumul 😉
Am zis ca o sa comentez la articolul asta cand o sa am timp, dar n-ar fi multe de zis, decat: multumesc. 🙂
Deci: stiu engleza peste medie, stiu xhtml, css, php si sql. Si n-am scos niciodata bani din ele, imi lipseste experienta. 😐
Singura chestie pe care am facut-o, a fost un program de fuel consumption (php+mysql) pentru firma cuiva, acum vreo 4 ani.
Si ma enerveaza ca-s paralel cu tot ce tine de design.
@dojo-daca ai putea sa imi dai un mail, pt ca am intrat pe site si cred ca nu ar strica putina indrumare de la cineva care stie:). Doar daca vrei si poti, daca nu e ok!
Hmm, oare-mi ajunge o ora pe seara? I’ll give it a try, thanks for the tip.
Gabi eu am niste reguli clare. Fara spam, porn, warez etc. Am incercat sa ma tin departe de chestiile “discutabile” si momentan e OK. Si businessul e “curat”, dau factura si pentru 1 luna de hosting, chiar daca uneori clientii se roaga sa nu le mai dau hartii pentru chestii marunte. Regulile sunt legile in vigoare si clar cele date de bun simt. Daca as fura continut de pilda incalc si legile, dar e clar ca am si carente pe altundeva 😀
mi-a plăcut asta de la final cu regulile. şi de fapt, cine defineşte regulile în jocul ăsta?
thanks de lămurire dojo!
E de munca, intr-adevar. Mi-am facut curaj acum o luna si mi-am pus un site pe picioare, vroiam de mult timp sa fac asta. Am incercat sa ma ocup de tot, sa invat, am stressat cunoscutii care se pricepeau mai mult decat mine, am bagat la cap unde am gresit…
Imi rupe din timp, insa e un blog despre profesia mea si investesc in el, bibilesc cate ceva in fiecare zi sau clocesc planuri de expansiune nationala. :))
E un sentiment foarte frumos. Si inca am enorm de multe lucruri de invatat si aplicat pe viitor. 🙂
Nu cred ca e chiar asa relevant faptul ca sunt copii cu parinti bogati. Stiu foarte multi asa, dar foarte destepti si care se descurca pe cont propriu, cu sau fara o educatie in sensul asta de la parinti. Sunt multi parametri in problema asta, nu banii sunt de vina. Parerea mea e ca cel mai important e firea lor. Trebuie sa aiba un pic de vointa si sa aiba flacara aia de competitie in ei, de genul ‘adica alalalt stie cum se face si eu nu’, fie ca e vorba de un simplu tabel intr-un amarat de html, fie ca e vorba de a conduce un business.
Eu spre exemplu nu am fost de bani gata, dar nici nu pot minti ca mi-a lipsit ceva. Ai mei au avut grija sa primesc educatia si resursele necesare tot timpul. Eu o ardeam pe html si javascript la 13 ani si ei credeau ca frec menta tot timpul in loc sa fiu cu cartea, caietul si veioza la birou. Dar cand mi-am pus parchet in camera mea din primele doua cecuri primite n-au mai zis nimic si au zis ca de atunci ma sustin sa fac chestia asta toata viata.
Deci, passion kids, passion is the key. Iar acum blog am tot din pura placere, fara absolut niciun beneficiu material, ci doar knowledge catigat.
[…] şi ai impresia că niciodată nu ai timp suficient să le pui în practică. Ştiu că pe internet sunt multe oportunităţi, dar de la o vreme am impresia că ajung la mine tot mai puţine. Încep să cred că am orbit […]
de poimaine ma ocup de programare, sa vad cum ma descurc:)
[…] nimeni de lucru.Normal, dacă stai cu popoul la orizontală că îţi dau părinţii bani… zice Dojolina. Întâmplarea face ca, acum câteva zile, să fi avut o discuţie, fix pe tema asta, a mediului […]