Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Pe Corso
Mi-am luat azi una bucată tată de toartă şi i-am propus o plimbare prin Centru. Am avut o zi destul de lejeră la ‘muncă’, aşa că planificam deja o ieşire prin oraş. E uşor penibil să ai mii de poze din Manhattan şi vreo 5 max. din oraşul tău.
Ne-am pus în dojomobil şi am purces spre centrul oraşului. După ce am lăsat Corsica la ‘păscut’ într-o parcare din zonă, am trecut la programul de făcut picior frumos. Pe când povesteam una-alta şi mă pregăteam să schimb ‘lentila’, mă trezesc în faţa nasului cu o tânără, încântată să mă revadă. Îmi dau seama că e o prietenă din copilărie, cu care n-am mai povestit demult. Alături de ea o bătrână pe care o prezintă ca maică-sa.
Copilul ăsta a avut o viaţă de rahat maxim. Au fost două surori, născute de doi tâmpiţi, că nu-i pot numi altfel. Cei doi părinţi aveau ‘darul’ trasului la măsea, fază ce s-a lăsat cu o bătaie din care proaspătul tată a rămas paralizat. Beţiile au continuat, nevastă-sa, singura cu putere de muncă, teoretic cel puţin, nu cred că ştie ce înseamnă chestia asta. Fătuţele au crescut cu un tată pe care ele îl îngrijeau şi care mai făcea un ban cerşind prin oraş. Mama ardea gazul ca de obicei.
Pe la 20 şi ceva de ani, sora mai mică a plecat în Germania, de unde trimitea bani să o ţină pe sor’sa astalaltă şi pe leguma de maică-sa, care o luase mai uşor cu ‘uleioasele’, dar care oricum nu mai are toate ţiglele pe casă. A muncit pe acolo, muncă ‘de jos’, săraca, neavând studii, că aveau program de şters la fund un tată vai de el, nu de învăţat. A pierdut jobul şi s-a spânzurat. Nu vreau nici să bănuiesc cât s-a strâns în sufletul ei, dacă la 20 de ani şi ceva asta era singura soluţie de a ieşi din mizerie.
Mă-sa este bine. Abuzul de spirtoase o face să arate ca la 80 de ani, deşi are vreo 50, ca tată-miu. Da, ea este bătrâna pe care am văzut-o alături de prietena asta din copilărie.
Ne-am pupat şi ne-am întrebat de sănătate. Nu face foarte bine. Stau foarte rău cu banii, aşa că periodic amanetează telefonul mobil (care nu credeţi că e cine ştie ce nebunie de smartphone), plătesc împrumutul şi o iau de la capăt. A bătrână (nu pot să-i zic altfel, deşi are doar vreo 2 decenii în plus faţă de mine) primeşte probabil ceva ajutor de la stat, fiică-sa nu lucrează.
Îmi spunea că se gândeşte să-şi caute ceva de lucru pe la sfârşitul lunii. Că nu mai este atât de cald. Se va uita prin PubliTim (ăsta e un ziar local de anunţuri), speră să găsească ceva. Am încurajat-o că, şi dacă primul job nu va fi ăl mai strălucit, tot vin nişte bani, plus că are altă deschidere spre ceva mai bun. Da, are o presimţire bună, asta a fost replica.
Se dau deci două doamne, mamă şi fiică, ce trăiesc la limita subzistenţei, care-şi amanetează periodic probabil singurul bun mai acătării, telefonul mobil, dar pentru care găsirea unui job este o chestie ce se poate rezolva aşa, pe când n-o mai fi atât de cald. Că oricum nu e grabă.
Cam ăsta este traiul unei fete ce şi-a piedut deja sora, tată-su a dat colţul, spre uşurarea familiei acum nişte ani buni, fată ce a ‘beneficiat’ doar de activităţi de genul îngrijt tată alcoolic şi invalid, plus mamă alcoolică. Un copil ce nu a primit o educaţie normală, aşa cum e prin alte familii. Pentru maică-sa chiar şi acum statul cu mâna întinsă ori amanetul sunt secretele unei vieţi pe care s-o întinzi de la o zi la alta. De unde muncă, de unde ideea de a învăţa?
Prietena mea are undeva la 30 de ani şi încă nu ştie ce vrea. Ar fi cazul să se maturizeze, dar mi se pare că a bătrână o trage încă puternic în jos. Cine ştie, poate îşi va găsi ceva de lucru. Sau poate că răul pe care l-au făcut cei doi părinţi nu se va mai putea repara vreodată.
In general familia si mediul unde traiesti iti influenteaza viitorul foarte mult…de multe ori crucial!
Păcat. În situaţii de genul ăsta “fuga” din locul în care eşti mi se pare cea mai bună soluţie. Şi eu sper să-şi găsească un job şi să se pună uşor, uşor pe picioare. Şi, deşi ştiu că e un gând foarte necurat şi nu e frumos să spun aşa ceva: pentru binele ei, sper ca şi mama să o mai chinuie mult.
Chaika, been there, done that.
E categoric cea mai buna solutie, mai ales in cazurile extreme. Si asa am 22 si nu m-am apucat inca de facultate, dar daca mai ramaneam, s-ar putea sa ma fi plafonat si mai mult.
In situatiile astea tare imi place sa-i aud pe aia care povestesc cum parintii sunt cea mai importanta relatie pe care o ai in viata 🙁 Trebuiau amandoua sa o paraseasca pe mama cu mult timp in urma. Pe oameni niciodata nu poti sa-i salvezi de ei insisi, si daca ai de ales intre viata unui parinte si viata ta, ideea ar fi sa alegi viata ta, ca de asta te-a facut parintele ala.
Aşa zis şi eu. Dar ştii, sunt mulţi părinţi cărora le e frică de bătrâneţe şi toată viaţa se gândesc să facă un copil ca să aibe grijă de el. Şi aşa ajung să-l şi creacă, învăţându-l că scopul lor în viaţă e să aibe grijă de părinţi. Mă întristrează aşa tare când văd d-astea.
Complicat de simplu.
Mi-e mila doar de sora ei care s-a sinucis… Nu-i corect ca cei carora le pasa de alte …loaze, sa ajunga sa-si termine viata in acest fel..
familia influenteaza destul de mult copilul,trebuie sa fii destul de puternic sa iesi din alea ale familiei si sa te pui pe picioare..totusi eu ii doresc succes prietenei tale din copilarie si poate ca intr-o buna zi se va trezi la realitate si va realiza ceva in viata asta,care oricum nu e cea mai stralucita in Romania..
Stii ce-i cel mai tragic? Aceasta situatie nu-i singulara ci o regasesti in zeci si zeci de familii.
Off, nu credeam ca si telefoanele mobile pot fi lasate la casa de amanet! Serios… e prima data cand aud asa ceva. Asa-i, cred ca familia are un mare cuvant de spus in educarea unui copil-tanar, iar dupa aia, cand devine matur, daca nu face nimic, e doar vina lui! Pana la urma, fiecare isi duce crucea!
Copilaria traumatizanta nu scuza delasarea de astazi …cred ca tine si structura omului in a se complace in ceea ce viata ii scoate in cale .
Am o situatie asemanatoare in familie (in partea rudelor prin alianta!), dar fara alcool. Aici e vorba de un egoism feroce al parintilor, carora nu le pasa de suferinta si ratarea copilului sau copiilor, numai sa si-i tina aserviti pana la moarte.
Cred că e de la oraş familia, nu? Astfel de familii sunt mai greu de depistat în oraşe unde abia dacă se cunosc vecin cu vecin de bloc şi unde interesul pentru vecini e foarte scăzut. Ai un vecin foarte bun prieten şi cu ceilalţi te saluţi doar şi rar mai schimbi trei vorbe.
În schimb, la sat bârfa se răspândeşte mult mai repede. Şi de multe ori bârfa aceasta poate fi salvarea. Am auzit de familii redresate pentru că un vecin a mai venit cu un sfat, un vecin le-au mai zis chiauneilor că nu e bun alcoolul în orice zi. Astfel s-au mai salvat familii, chiar dacă se zice că nu e bine să-ţi bagi nasul în treburile altora, uneori chiar nu strică un nas băgat într-o familie.
🙁 saraca fata… tot ce pot spune e ca intr-o masura o inteleg. in alta nu.
Trist dar adevarat! Nici un copil nu-si alege familia sau parintii. Dar unde nu este resposabilitate din partea parintilor vai de copii!
Povestea e tristă mai ales prin lipsa unui viitor mai bun pentru cele două. ”Bătrâna” s-ar putea s-o mai ducă mult și bine, atârnând ca o ghiulea de călcâiul fetei; pe de altă parte, și ea pare contaminată de stilul acesta de viață de azi pe mâine… Îi trebuie un noroc nemaipomenit să iasă din cercul acesta al slăbiciunilor.
[…] povestit acum câteva zile despre o prietenă din copilărie. A avut o copilărie totalmente aiurea, se pare însă că nici acum, ca femeie de 30 de ani, nu […]