Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Proud to be Romanian
Până apuc să selectez poze şi să fac ordine în nişte giga buni de “amintiri” recente, hai să vă mai ţin un pic ocupaţi.
M-am foarte exprimat acum 1 an în ceea ce priveşte modul în care văd eu patriotismul ăsta şi cum îl simt eu. Nu îmi ador ţara atât de mult încât să mă închin la icoana ei şi, culmea, banii noştri de concedii de ceva timp se cheltuie pe alte meleaguri. Motivele sunt clare şi le-am “re-simţit” în cele 2 săptămâni de hai-hui. Veţi vedea poze şi citi destule poveşti, încât să înţelegeţi (dacă nu aveţi deja trecute pe răboj destinaţiile în cauză), de ce ne ducem banii la alţii.
Acum însă aş dori să ating o altă problemă, faptul că, oricât de departe de idealul meu de ţară ar fi, România pentru mine este clar casă şi masă. Chiar dacă vorbim fluent engleza (“soarele” mai “rupe” şi pe alte limbi de circulaţie zonală) şi am putea “trece” ca orice dar nu români, suntem mereu mândri că venim de aici, vorbim româneşte şi spunem, de câte ori avem ocazia, că suntem de aici.
Zilele astea ne-am dat însă seama din nou că, deşi de multe ori românii sunt asociaţi cu ştim noi ce etnie şi apar mereu ştiri prin lume că un român a mai făcut şi a dres diverse, nu suntem infractori chiar pentru toţi şi nu în toate locaţiile faptul că eşti român echivalează cu “hai la puşcărie”.
Anul trecut, când am mers prima dată în Croaţia, am purces cu noua mea maşinuţă, perfectă (după cum ştiţi) şi cea mai tare din orice parcare, că doar e trocariciul meu. Am trecut prin majoritatea vămilor (şi îs destule) ca prin “brânză”, la unele actele noastre fiind returnate în 2 secunde, chiar fără a fi deschise. Doar la graniţa cu Albania am stat mai mult că am completat o “diplomă” cu datele maşinii, ăstora fiindu-le probabil teamă că vând maşina la ei şi le stric procentul halucinant de Mercedesuri.
Normal că mintea mea cea creaţă a concluzionat rapid că au dat ăştia pe spate văzând frumuseţe de dojomobil. În iarnă am mers cu maşina “soarelui” şi, deşi are deja vârsta de buletin şi nu mai arată ca la prima tinereţe, schimbarea de vehicul nu a amărât relaţiile noastre cu vecinii ex-yugoslavi.
Anul ăsta se întâmplă din nou “minunea”. Am fost lăsaţi să trecem peste tot rapid, în unele cazuri fără să arătăm documente. Mi-ar plăcea să cred că dojomobilul i-a fermecat din nou, dar ştiu că nu este cazul.
Atunci cum mama ei de treabă să oprească la purecat maşini cu număr de Marea Britanie sau chiar Germania şi pe noi, vajnici români (hoţi, violatori şi păduchioşi .. după cum avem în unele zone imaginea) să trecem graniţa în 2 minute, fără ca domnii în cauză să fie alarmaţi că le distrugem turismul.
Şi atunci i-a venit “soarelui” ideea … pentru că românii care îşi fac concediile în Croaţia nu sunt chiar atât de mulţi, preţul este un picuţ mai ridicat (faţă de alte destinaţii cu oferte turistice mult mai accesibile), iar zona în cauză nu prea satisface de pildă necesităţile celor care aşteaptă o viaţă de noapte super-tumultoasă. Ce suflet de viaţă de noapte să fie în Cavtat, unde stăm noi, când media de vârstă te face să crezi că eşti la un azil de bătrâni? Acolo vin cei care doresc linişte, ceva istorie, peisaje frumoase şi .. o zicem din nou .. linişte.
Anul trecut am întâlnit 4 români acolo şi câţiva în Dubrovnik. Anul ăsta ceva mai mulţi, dar oricum un număr destul de mic. Toţi păreau oameni foarte la locul lor, veniţi să se “imerseze” în istoria zonei şi să aprecieze un peisaj de vis. Departe deci de a fi o problemă.
Se pare, spunea “iubi”, că experienţa celor din zonă cu românii a fost una bună. Gazda noastră, când aude de noi, se bucură. I-am călcat pragul de 3 ori deja, a fost plătită corect şi la timp, a primit recenzii pozitive pe booking.com (de unde am pescuit-o) şi nu a avut absolut nicio problemă cu noi. Am stat la poveşti minute bune, ambele părţi apreciind şansa de a cunoaşte mai multe despre ţara celorlalţi. Ne-a recomandat locuri interesante, ne-a răspuns la întrebări şi a fost încântată să afle pe unde am mai “bântuit” şi că ne place ţara ei atât de mult.
În momentul în care ai parte de clienţi români care îşi văd de treabă, plătesc corect şi sunt plăcuţi, mi se pare normal să te bucuri când auzi că vin din ţara respectivă şi chiar să le dai drumul lejer la graniţă. Din puţinii români care vin acolo (comparativ cu germanii, ruşii sau englezii), poate niciunul nu face probleme. Pentru că oamenii care merg prin zonele respective, din ce am mai cunoscut, nu prea sunt genul de “coco şi piţi” care să aducă “turbulenţe” în zonă. Au venit pentru un concediu frumos şi relaxant, nu să fure şi să cerşească. Iar “specialiştii” în domeniu probabil au muncit prea mult să înveţe italiana, franceza sau alte limbi din ţările pe care le-au “invadat”, încât să mai facă eforturi să bage una suplimentară la cap.
Este deci reconfortant să auzi româneşte şi în alt context decât “hai, mâncaţ-aş că suntem români de ai tăi, dă şi mie un heuro”. Să zâmbeşti cuplului pe care tocmai l-ai auzit spunând “doamne ce frumoase sunt zidurile astea” şi să le spui apoi un bună ziua, încântaţi cu toţii că v-aţi întâlnit, români de prin cine ştie ce colţ al ţării. După 2 minute de conversaţie, zici un “la revedere” şi mergi mai departe, într-un oraş în care ştii că sunt şi alţii din ţara ta, care nu se sfiesc să admire nişte frumuseţi în limba pe care o vorbim cu toţii de la naştere.
Dorim să credem că nu ne-am făcut ţara de râs nici acum. Mulţi dintre cunoscuţii noştri din zonă ştiu de unde venim. Ne-am bucurat să realizăm că nu s-au speriat când au auzit cuvântul “România” şi că am putut împărtăşi în călătoriile noastre impresii cu oameni din Irlanda, SUA sau sfântul ştie ce altă ţară.
Când am părăsit acum câteva zile Dubrovnikul, “iubi” spunea că i-ar plăcea un tricou pe care să scrie “made in Romania” pe piept. Văzuse o rusoaică pe pieptul căreia scria mare Russia şi i-a plăcut ideea de “branding de ţară” în acest mod. Probabil că voi pune la “fript” un design de genul ăsta şi la anul ne vom “afişa” cu eticheta în cauză. Altora nu pare să le fie ruşine cu ţara lor, culmea este că nici noua. Suntem mândri să fim români.
Uneori am impresia ca nu ne “vindem marfa” asa cum trebuie. Avem potential, in ciuda potlogarilor care ne fac de ras peste hotare, si totusi… imaginea noastra e una negativa. Inteleg ca partea negativa prinde mai bine… Si totusi… se pare ca partea pozitiva nu prinde totusi deloc… sau mai deloc. Mi se pare mie?
Ce bine reusesti tu sa le spui! Nici eu nu imi petrec vacantele in Romania, fara sa imi pun probleme de patriotism, pentru ca nu inteleg de ce ar trebui sa sufar tocmai in concediu din mandrie nationala sau mai stiu eu cum denumesc unii sentimentul asta. Sunt, insa, mandra ca sunt romanca, nu am ascuns niciodata sentimentul acesta, am reusit sa invat de-a lungul timpului ceva limbi straine, engleza printre ele, si as putea oricand sa pretind ca sunt de alta natie, insa nu mi-am pus vreodata problema ca as putea-o face.
Mi-ar placea sa beneficiez de servicii de calitate la preturi accesibile la mine in tara, dar pana cand acest lucru se va intampla, prefer sa ma orientez catre locurile unde acestea exista.
Partea buna este ca exista si in Romania locatii cu servicii bune si la preturi de bun simt. Am citit in decursul timpului si lucruri pozitive si acei “provideri” dovedesc ca nu avem doar sarlatani in turism. Pentru o iesire la munte de pilda, iti spun sincer ca inca as avea Romania pe lista, mai ales ca stiu si eu locatii absolut decente. In cazul nostru insa, cu iesirile pe litoral, spun cu mana pe inima (dupa ce am probat ce avem noi si altii) ca este “no contest”. Oricat de romanca ma simt, sa traversez tara din vest (cred ca drumul e comparabil ca nr. de km cu cel spre Croatia) catre mare (cu toate carutele si minunile de zi cu zi), “doare” deja cam mult.
Apoi ajungem la frumusetile naturale. Pai sa fim noi sanatosi, dar chiar nu avem ce au oamenii aia. E drept ca litoralul croat nu e pentru cei care doresc “immense sandy beaches”, ca n-au sarmanii de unde, dar este absolut uimitor de frumos. Anul asta ne-am miscat dosul si pe insulele Elafiti, plus o locatie aproape de Dubrovnik (nu zic inca, tin pentru un articol zic eu interesant), mai punem la bataie si locatia noastra preferata, Cavtat si proximitatea de Kotor Bay (asta e deja la muntenegreni) si ne dam seama ca al de sus a fost foarte darnic cu oamenii astia. Pozele pe care le voi urca zilele astea vor dovedi (daca mai e nevoie) ca am avut sansa de a vedea niste frumuseti absolut uimitoare.
Si normal ca ajungem si la servicii. Hai sa zic ca pana la urma nu toti cei care le ofera si la noi sunt naspa. Este clar ca nu gasesti o majoritate de “provideri’ serviabili si de bun simt ca la astia, dar vreau sa cred ca exista si cazare de bun simt la noi si preturi OK. Problema insa este de “cum te simti” si cine e cu tine in zona.
La croati/muntenegreni/sarbi/bosnieci la radio auzi niste muzica de ai impresia ca ai ajuns inapoi in timp. Nu peste tot este rock foarte de calitate (asta in “cartile” mele ii progresivul sau sympho-rockul), dar gasesti hiturile formatiilor in cauza. Nu dau Shine on You Crazy Diamond de pilda, dar auzi un Comfortably Numb sau Hey You (de ex.)
Am auzit multe piese pop “clasice”. Chestii care se rulau prin ’80 si pe care am crescut cu totii. Am auzit si pop de data recenta, dar totusi selectionat atent. Inca se aude deci muzica de calitate, fara hip-hop, dance si alte traznai din astea de discoteca. Pur si simplu mi-era drag sa casc urechea.
Pe plaja in multe locatii nu se auzea muzica. Daca se auzea, mai incet, incat sa poti sa iti auzi gandurile, era din genul celei mentionate: Elton John, Dire Straits etc.
Ca mare consumator de muzici ma simt afectata cand aud manele si gunoaie de genul ala. Sincer, ma doare creierul. La fel pe “soare”, care are si el destula cultura in domeniu incat sa simta disconfort la asemenea gaselnite. Sau hiturile noastre idioate de vara, care iti omoara cate 10 neuroni la fiecare difuzare (si sa crap daca nu le dau idiotii astia de 5 ori pe ora).
Asta ar fi deci inca un motiv pentru care noi vom merge la noi la mare undeva in ajunul Pastelui Cailor. Mai punem la socoteala si taranoii de care te impiedici, zecile de saormerii, seminterii, clatitarii si cacanarii de la mare, tarabe, urlete, coada, inghesuiala, putoare … si avem reteta clara.
Nu e deci vorba numai de preturi nesimtite si de “gazdoi” care iti trag clapa. E vorba de “atmosfera”. Pun in balanta nebunia si aglomeratia de la noi, “cocalarii” de care te impiedici la fiecare pas, nebunia, comertul stradal de iarmaroc intr-o “paleta” si pe cealalta un loc minunat, un turism bine pus la punct, cazare absolut decenta, CURATENIE peste tot, muzica de calitate si destul de inceata incat sa nu te oboseasca, liniste noaptea, o faleza superba si aproape goala, promontorii de vis, CURATENIE, mai punem niste liniste (punem inca o data, ca e destula) si e clara alegerea noastra.
Pentru cupluri mai tinere si in “verva” litoralul nostru sau altele mai “aglomerate” sunt o alegere buna. Noi insa (nu suntem batrani, dar clar am trecut de prima tinerete) dorim liniste si relaxare.
in afara subiectului ca sutn pe fuga! Bine ai revenit!
ai perfecta dreptate,avem o tara minunata,avem parte de servicii pe masura (uneori),muntii sunt deosebiti,litoralul lasa de dorit,asa ca ne orientam catre alte locatii.Muncim 1 an de zile,pentru 1 saptamana de concediu,asa ca hai sa ne simtim bine,fara sa fim agresati de cine stie ce tigan,sau coaja de banana.
Am fost si eu de curand la munte, am apreciat serviciile ca fiind ok, iar pretul acceptabil. Dar ce te faci cand peretii aveau 1 cm grosime, iar vecinul din dreapta a ascultat manele pana la 2 noaptea, iar cel din stanga se uita la teveu la 5 dimineata, cu sonorul dat la maxim? Pentru un week-end merita sa mergi, insa sa imi petrec toata vacanta in asemenea conditii? Nu, multumesc. Stiu ca nu e peste tot asa, ca pot sa am noroc de oameni civilizati, dar pentru vacanta strang luni bune bani si nu prea imi permit sa o ratez.
Stiti ce a facut receptionera cand i-am spus ca vrem sa schimbam camera la 1 noaptea? Ne-a zis ca nu se poate. Ca nu e sefu’. Am povestit “tarasenia” colegilor si o fata imi zicea ca au avut si ei in Spania ceva probleme cu zgomotul, s-au plans la receptie, in 10 minute se mutau cu ajutorul unuia dintre angajati, au primit scuze din partea hotelului, plus un voucher de cheltuit la restaurant.
Problema noastră, a românilor în general, e că nu facem nimic. Ştiţi vorba aia cu “Veştile rele circulă repede.”? Din cauza asta auzim multe vorbe rele şi foarte puţine bune, despre ce au mai făcut românii prin lume.
Ar trebui, cum spui şi tu, ca noi, cei care ne considerăm civilizati (îmi place să cred că şi suntem aşa) să ne mândrim că suntem români pe unde ne ducem. În felul acesta vom reuşi poate, să schimbăm un pic imaginea de ţară infractoare pe care o avem.
Anul asta am “comis-o” si eu si am fost in Croatia…am fost in insula Murter de unde am luat o barca si am sta o spatamana pe coasta….
Skipperul de pe barca avea o ura nebuna pe italieni si sarbi. De romani avea numai cuvinte de bine si drept urmare anul asta si-a deschis o agentie in Romania de unde sa preia mai usor clientii..Avea comentariid e genul “voi nu ne tratati de sus si sunteti pe aceasi lungime de unda cu noi”
pesemne ni se trage de la comunism…in rest sunt la ani lumina distanta de noi…
Problema e ca, din tot textul tau, persoanele care au puterea de a lua decizii care sa transforme Romania intr-o tara cu care sa ne mandrim, nu vor retine decat atat:
“Văzuse o rusoaică pe pieptul căreia scria mare Russia şi i-a plăcut ideea”
Am fost în Croaţia anul ăsta, pentru prima dată. În Korcula, o insula in sud. Si in Muntenegru apoi, cu o trecere prin Dubrovnic. Peste tot paşaportul românesc a fost bine văzut, numerele de înmatriculare (de România, probabil cunoscute vameşilor) au făcut să trecem vămile fără neplăceri. Cred că fosta Yugoslavie este unul din puţinele locuri unde paşapoartele românesşi sunt bine văzute.
Croaţia mi-a plăcut extrem de mult. Linişte, condiţii excelente, turism la nivel înalt.
Muntenegru parcă sunt mai puţin dezvoltaţi, parcă sunt mai “balcanici”. Bun, Croaţia a fost sub dominaţie austro-ungară, ei se cred cei mai tari din zonă şi se uită de sus la ceilalţi. Asta am aflat-o de la un croat 🙂
[…] 1. Proud to be Romanian […]
@Adrian O. : de fapt cei mai tari in zona sint slovenii. Dpdv economic. De aia au si intrat in zona euro anul trecut.
Iar la muntenegreni, croatii nu se uita de sus. Pur si simplu nu se uita la ei. Ii ignora. Dat fiind istoria lor recenta, daca s-ar uita totusi, ar face-o prin vizorul unei arme cu luneta.
Hi hi .. asta cam asa e. Se pare ca nu se iubesc deloc 😀
Gazda noastra spunea ca ne recomanda cu caldura sa vizitam niste locatii din Muntenegru (Kotor, Budva etc.), dar zicea ca ea n-are de gand sa calce pe acolo prea curand. Nu pot spune ca nu i-as da dreptate, daca am fi trecut prin ce au trecut ei.
Nu stiu ce-ti “coace” mintea (am incredere in tine), dar vreau si eu tricou cu “Made in Romania”! 🙂
Din pacate, anul asta a trebuit sa-mi fac “concediul” in Romania; am fost la mare, in Costinesti si am gasit cazare absolut decenta, 60 lei/camera (in sezon, 15-25 august). Gazda a fost un om de treaba care nu era pus numai pe capatuiala si s-a comportat exemplar cu noi si numai.
Baga recomandari. Adresa, nume etc. Ca, daca a fost OK, merita promovat 🙂
E vorba de Pensiunea Ovidiu (https://sp2.ro/ovidiu) din Costinesti. Cel mai mult mi-a placut a fost ca omul avea multa verdeata pe langa casa si era o zona linistita. In plus de asta aveai acces la o terasa foarte bine dotata, iar curtea era acoperita de vita de vie. In fiecare zi/seara era printre clienti si te intreba de fiecare data daca te poate ajuta cu ceva anume… orice. O sa spuneti ca asta gasiti peste tot, dar daca l-ati fi vazut cu cata caldura si prietenie iti punea intrebarile astea ai fi zis ca-l stii de-o viata. In plus de asta cand am mers, pe tren, ne-am imprietenit cu un cuplu pe care i-am cazat cu noi. Noi am avut cazarea rezervata din timp si chiar am platit primele 2 nopti de cazare, din pacate, in prima seara nu a avut camera libera pentru ei si cand l-am intrebat cat ne costa (in plus) pentru prietenii nostri nu ne-a cerut nici un ban in plus si a zis ca daca noi vrem sa ne “inghesuim” o facem pe proprie raspundere. 🙂
Am intrat in Europa , calatorim si admiram ce au altii , dar am uitat sa ne admiram pe noi , cu bunele si cu relele. Sper sa ne transformam din consumatorii actuali in buni cetateni.
Romanii trebuie sa participe indiferent cum la viata comunitatii.
Dojo, felicitari pentru blog
Sa admiram pe altii este si asta bine, pentru ca poate asa invatam sa apreciem si ce avem noi, si invatam cum sa ne comportam de la alte tari cu ani de civilizatie in fata noastra. Sper ca situatia actuala in care este Romania sa fie cum a fost Japonia dupa razboi, cand si-a trimis tot tineretul peste hotare sa invetele ce ii mai bun din occident, si apoi sa duca tot ce au invatat inapoi in tara.
Poate ati trecut usor de granita pentru ca vamesii stiu ca romanii sunt ma rupti in fund si prefera sa astepte 1 ora controlul decat sa dea o spaguta. Zic si eu… 🙂
La Kotor am fost in Muntenegru. Într-adevăr superb! Peisajul te lasă fără cuvinte, mai ales când urci pe munte, dimineaţa, şi vezi norii sub tine, dar deasupra mării.
La Budva nu am mai ajuns. Amu, cât concediu să am? :))
Bine ai revenit din ‘vacanta’ 🙂
Da, sunt situatii si situatii. Am patit-o la dentist acum 2 zile sa fiu tratata exagerat de bine cu toate ca m-am speriat ca fiind romanca se va uita mai stramb la dintii mei…
Ma bucur ca te-ai simtit bine, asteptam sa vedem pozeee 😀
Salutare!
Să vă povestesc şi eu o întâmplare: aveam un tricou adus de tata de la serviciu, pe care scria mare “sunt mândru că sunt Român”, şi în locul căciuliţei de la “â” era un clop, cum se poartă în Maramureş. Şi atât de mândră eram cu tricoul meu (şi cu faptul că sunt româncă bineînţeles) că îl luăm cu mine peste tot.
Aşadar, l-am luat şi când am fost la mare în Bulgaria, unde “ne-a dat de gol” că suntem de naţionalitate română, iar bulgarii încercau să ne atragă să mâncăm în restaurantele lor, vorbindu-ne româneşte.
Din păcate, l-am uitat în camera de hotel, pentru că era alb, la fel ca şi cearceafurile.
Mă doare sufletul, dar mă consulez cu gândul că poate îl poartă vreun bulgar, mândru şi el că este român. 😛
*consolez, eroare de tipografie 😛
Eu nu vad nicio poza 🙁
Imi place ca o gramada de lume zice ca e mindru sa fie roman da isi fac concediile unde se poate altundeva decit in Romania, daca e posibil undeva unde nu au prea trecut romanii. Mie mi-e rusine ca sint roman si sper ca tot ce am in mine de pe meleagurile alea vine direct de la daci. Deci ma declar Dac. Si cum am avut o ocazie sa plec din Romania am facut-o. Daca sinteti asa mindrii sa fiti Romani, cu tot ce inseamna asta de ce nu va petreceti timpul liber, timpul in care puteti face exact ce vreti, in mediul de care sinteti asa de mindrii ca va defineste?
eu sunt mandru ca sunt eu insumi, nu ca-s roman sau altceva. originea e o chestie fortuita, n-ai ce-i face. m-am simtit bine cand am fost premiat afara si m-am simtit prost cand m-au intrebat strainii ce-i cu atatia caini vagabonzi si de ce strazile sunt asa proaste la noi. desi nu prea era vina mea. adica, in locul tau, m-as mandri mai tare cu faptul ca sunt un turist model decat ca am invatat asta la mine acasa, in Romania.:P
si totusi, de ce esti mandra ca esti romanca ? ca io-s asa oleaca mai prost si dupa toata polologhia tot nu m-am prins …
Am si eu o intrebare, daca esti suparat pe noi cei care suntem (mandri) romani, de ce mai citesti stiri din tara? de ce mai vorbesti limba? intr-o fraza de ce mai existi pentru romania? nu mai bine taci si vb in franceza sau engleza sau ce limba so’ vorbii in congo (pardon canada)?
Faptul ca suntem mandrii ca suntem romani, nu inseamna ca ne plac cocalari si pitipoancele care fac tara de rusine.
Tu, daca ai fi om cu capul pe umeri, ar trebuii sa promovezi Romania…
Bafta in tot ceea ce faci!
@dan ciulea
1.de unde si pana unde ai tras concluzia ca as fi suparat pe voi cei care sunteti (mandri) romani ? sincer ma doare fix in coor daca sunteti sau nu mandri romani, eu doar i-am pus o simpla intrebare lui dojo, pentru ca am recunoscut ca sunt cam prost de felul meu si nu am reusit sa inteleg talcul povestirii
2.citesc stiri(le) din rromania la fel cum le citesc si pe cele din canada, sua, germania, franta, etc. dar le acord o atentie putin mai mare pentru ca am petrecut o buna bucata din viata acolo. as fi facut la fel cu stirile din canada daca dupa 27 de ani de trait in canada as fi emigrat in rromania sau whatever other country. oricum, ai pus o intrebare idioata, specifica de obicei rromanilor “verzi”
3.”mandrii” se scrie cu un singur i. la fel si “trebuii” si “vorbii”. la “cocalari” in schimb mai mergea un i in plus
4. dupa “Faptul ca suntem mandrii ca suntem romani” nu se pune virgula
5.sunt un omul cu capul pe umeri si promovez ce mi se scoala
https://www.gandul.info/news/basescu-agita-mandria-de-a-fi-roman-raspund-plesu-ctp-si-rebengiuc-4919007