Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Reducerea la … nimic
Acum câteva zile presa noastră fura traducea ca de obicei un articol luat din presa internaţională. Despre un puştan de 12 ani, ce lucrează la propria Teorie a Relativităţii. Apărea un mic clip cu el explicând diverse chestiuni matematice, pe care io sincer recunosc că nu le pricep, că nu-s de specialitate. Oricum, remarcabil faptul că-l duce creierul la aşa ceva. Comentariile românilor au fost însă de poveste.
Puştiul suferă de Aspergers, este deja în facultate şi nu doar părinţii îl cred un pui de geniu. Are un IQ de 170, pare-se mai sus un pic chiar decât Einstein, a cărui teorie lucrează s-o perfecteze. Majoritatea comentatorilor români nu credeau că e mare lucru de capul lui, că oricum teoria enunţată în clip e uşor eronată, că materia e ceva ce oricum studiezi la facultă în anul întâi, că ei oricum înţeleg.
OK, felicitările mele. Ati studiat asta în ani terminali de liceu sau la facultatea de specialitate. Ăsta micu’ are 12 ani. Ce ştiam noi la 12 ani? Eu îmi amintesc că eram în clasa a VI-a spre a VII-a şi încă dădeam gherle la engleză. Că mă uitam ca mâţa la poarta nouă (sau era alt animal?) când citeam despre Teorema lui Pitagora şi nu înţelegeam cum funcţionează demonstrarea unei teoreme. Ştiu că am învăţat în anii ăia în disperare, aveam şi un vecin cu care lucram, pentru că în general este o vârstă la care prinzi mai greu teorii din astea.
Da, este “defect”, după cum comentau alţii, care puneau exclusiv pe seama bolii faptul că este inteligent mult peste limitele normale. Foarte posibil că mai are lacune în demonstraţiile lui, că totul este perfectibil. Oricum mi-e greu să cred că să operezi cu asemenea informaţii e o treabă simplă chiar pentru un om matur, dacă nu e supra-specializat, darămite pentru un puşti de 12 ani.
Comentatorilor noştri, probabil absolvenţi de master la 11 ani, nu li se părea deloc impresionant nici IQ-ul senzaţional al copilului, nici faptul că are asemenea preocupări, nici măcar faptul că profesori universitari îl iau în atenţie şi mai important chiar, un institut de învăţământ superior l-a “înrolat” la cursuri, copilul studiind acum la facultate. Câţi dintre genialii ăştia de comentatori au fost măcar în stare să intre cu notă excelentă la o facultate bună la 18-19 ani, nu mai discutăm să fie acceptaţi când nici nu le-a mijit părul pubian. Câţi sunt în stare să înţeleagă măcar aceste probleme la 12 ani şi să emită teorii. OK, îs momentan perfectibile, dar totuşi ăl mic operează cu nişte idei foarte lejer şi e o chestie de timp până va descoperi ceva. Câţi comentatori ofereau la 12 ani idei pe care oamenii de ştiinţă să le ia totuşi în serios?
E incredibil de uşor să batjocoreşti în loc să admiri, când e ceva de admirat. Cu tot Aspergers-ul lui, puştiul este ceva deosebit şi este de admirat. Că din punct de vedere social va avea destule probleme, iar părinţilor nu le este uşor să crească un copil cu o asemenea afecţiune, asta e una. Din punct de vedere profesional însă copilul este deja aranjat de la vârsta la care alţii joacă fotbal în curtea şcolii şi scuipă seminţe în faţa blocului, aşteptând încă 2 ani până să primească buletin.
De fapt nu ştiu de ce mă mai miră atitudinea asta, când o ţară întreagă râdea acum câteva săptămâni de un puşti ce cânta pe “înalte”, doar pentru că habar nu au ce înseamnă un contra-tenor sau ce presupune până la urmă o voce deosebită. Că doar Guţă nu se “plimbă” cu vocea pe nuş’ câte octave.
Când am spus că plecăm în SUA, am primit de la zeci de oameni reacţii de genul “dă-i naibii de americani. Că-s proşti ca noaptea.”
Comentarii venite de la oameni care probabil în viaţa lor nu au discutat cu un american, necum să le viziteze ţara. Oameni care au văzut pe youtube nişte filmări cu proşti de pe stradă care nu ştiu că Alabama e stat american probabil. La fel cum şi la noi e plin de clipuri cu prostani care nu ştiu cine a fost Mircea Cel Bătrân. Să concluzionăm că suntem o ţară de dobitoci doar pentru că 10 oameni pe stradă nu ştiu un minim de istorie?
Anul trecut am avut uriaşa şansă de a sta 6 luni într-unul dintre cele mai mari oraşe din lume. Anul ăsta aceeaşi şansă şi mai ales o familie de oameni excepţionali, ne-au mai dat o dată o asemenea ocazie. Trăim în casa lor, le cunoaştem problemele şi bucuriile, am discutat cu jde’ americani, ne-am plimbat prin Manhattan ca vodă prin lobodă, le-am studiat obiceiurile şi le cunoaştem defectele. SUA nu este ideală, departe de mine gândul ăsta. Americanii au ei hachiţele lor, ca orice oameni până la urmă. Dar nu pot trece cu vederea ce au construit, cum întreţin şi cum îşi fac mulţi treaba.
Ca în orice grădină, sunt multe uscături şi aici. Sunt aspecte care-mi displac, sunt lucruri care NU funcţionează în sistemul lor. Sunt oameni de nimic şi oameni excepţionali.
Am învăţat ENORM de la ei, din prostiile pe care le fac şi lucrurile pe care le ştiu mai bine decât noi şi ne-am educat amândoi continuu. Aşa cum am făcut-o vizitând alte ţări sau cunoscând alţi oameni. Am CRESCUT luând câte puţin de la fiecare şi sper să continuăm să învăţăm mereu.
Dacă le vorbesc unora în ţară despre americani, concluzia e că-s proşti. Deşi universităţile lor domină topurile, deşi au o infrastructură la care noi nu visăm nici peste 100 de ani. Dacă le spui de unguri, ăia-s cu gândul să ne ia ţara. Nu contează că Budapesta e o bijuterie de oraş, că au o ţară bine pusă la punct şi că sunt sensibil deasupra noastră. Nemţii sunt reci şi fără suflet, olandezii sunt drogaţi, italienii împuţiţi. Japonezii, care au dat o lecţie întregii lumi despre cum te ridici după un şoc uriaş, sunt maniaci, indobitociţi etc.
Numai noi suntem perfecţiunea întruchipată. Numai noi avem toate formele de relief, nimeni nu are munţi sau litoral mai frumos. Numai noi avem obiceiuri frumoase, numai noi suntem desăvârşiţi. Restul popoarelor sunt vai de fundul lor, noroc că existăm noi ca naţiune, că s-au duce naibii tot mapamondul. Nu e normal nici să cazi direct în adoraţie în faţa a tot ce nu este românesc, dar nici să reduci totul la zero doar pentru că nu ţi se pare suficient de impresionant şi nimic de fapt nu ţi se pare impresionant.
De ce atata suparare pe tine ?
Si, de ce sa admir in mod special acel baiat ? Pentru mine, in mod direct, este de admirat gunoierul care sambata la 5.30 e in spatele blocului si imi ia gunoiul. Gunoierul are toata admiratia mea.
De ce acel baiat ar avea mai multa admiratie ? Si daca baiatul descopera teoria unificata, pentru mine gunoierul e mai apropiat.
Parerea mea: baiatul este un om simplu si banal intr-o lume banala de oameni obisnuiti. Eu asa il privesc, ca un om normal si simplu. Ca are un IQ sau altul este o simpla informatie. Pariu ca sunt inca 1000 de copii cu mult mai inteligenti care curata pantofi pe strada prin Asia ?
Revenind la prima intrebare: de ce esti asa suparata ? Mania te ajuta sa invingi in aceasta batalie ?
Precizare: am spus de admirat deoarece din articol se desprinde ideea ca baiatul e de admirat.
Eu spun ca oricine face orice ca azi sa fie mai bun ca ieri e de admirat. De aceea eu admir oameni peste tot, si vanzatori, si carutasi, si profesori, si gunoieri….. pentru mine cineva cu un IQ mare e un fir de praf in desert.
Este o STIRE. Ma indoiesc ca gunoierul face chiar asa o chestie senzationala, incat sa se scrie o stire. Hai sa facem stiri despre mine, ca fac situri, despre tine ca-ti faci treaba la munca etc. E ceva remarcabil in ceea ce facem noi? Ma indoiesc sincer. Ne facem treaba cat putem de bine probabil si cam atat.
Nu-s furioasa, dar oricum da prost ca, atunci cand se scrie despre un copil care este clar deosebit, sa primesti comentarii de genul “si ce daca? e materia pe care am studiat-o si eu in anul 1 de facultate”, “mare branza, oricum a gresit ceva in demonstratie etc”. Cu asta am eu treaba. Ca tu ai impresia ca un gunoier e mai special decat un copil exceptional, asta e dreptul tau. Prefer insa sa stiu ca exista mereu cate un om din asta cu dar, decat sa ma astept sa vina gunoierul sa faca noi descoperiri stiintifice.
Nu pe munca gunoierului se construieste tot ce se construieste si nu pe ea se bazeaza progresul tehnologic. E de admirat omul, mai ales ca sunt majoritatea dintr-o anumita etnie cam certata cu munca, dar nu e ceva despre care sa scrii o stire si nici un om de la care sa astepti sa inventeze cine stie ce chestie care va revolutiona stiinta.
Eu am un buton fermecat pe care scrie IGNORE. Cand vad comentarii care incalca bunul simt, apas cu incredere pe butonul respectiv.
Hihihi, stii care e impresia mea ?
Gunoierul e gunoier, acel baiat e un baiat (cu un IQ). Eu incerc sa nu amestec lucrurile. Eu spun numai ca acel gunoier imi ia gunoiul si eu beneficiez de munca lui.
De munca acelui baiat nici macar nu am auzit.
S-ar putea chiar ca munca baiatului sa omoare 1.000.000 de oameni daca cercetarile o sa ii fie folosite de armata US de exemplu. E greu sa spun acum ca munca acelui baiat o sa fie folositoare omenirii.
Cat despre admiratie, eu te admir si pe tine.
De ce munca ta ar fi mai prejos decat munca lui Einstein de exemplu ?
Munca este de apreciat si de admirat, oricine o face.
Eu o apreciez peste tot unde o intalnesc.
Cred ca de admirat, in toata treaba asta, este deschiderea americanilor, capacitatea de a descoperi si de a cultiva, de a crea conditii sa se dezvolte unor talente, oricat de ciudati ar fi purtatorii lor. Stau si ma intreb cati autisti, romani sau de aiurea, cu IQ mai mare ca al lui Einstein nu vor fi pierit nestiuti prin spitale, ori casele parintilor lor…
Americanii sunt foarte pragmatici si ei vad in acest copil, ca si in orice alt posesor de talent o oportunitate. Ei au invatat ca o sa scoata mai mult decat au investit…. in fond, aceste persoane nu cer altceva decat sa isi exprime talentul.
Ati bagat de seama ca toti marii inventatori si cercetatori sunt afaceristi prosti ? Ei vor inventa ceva care va fi vandut de altcineva. Astfel, toata lumea e multumita.
Zina, astia sunt destepti. Asa au crescut, importand talente de peste tot, din tari unde asemenea copii erau ignorati, ca doar nu sunt la fel de importanti ca postasul sau invatatoarea suplinitoare din sat. Au si ei pepinierele lor, aduc oameni de peste tot din lume si le ofera sansa la o viata decenta.
Daca era in Romania, e clar ca nu se alegea mai nimic din copilul asta, mai ales ca dinozaurii nostri din invatamant nu ar fi acceptat niciodata sa sara ani de scolarizare in acest mod. Aceeasi Romanie in care marii olimpici primesc o felicitare si vreo cateva zeci de euro probabil ca premiu, dupa ce au tras ca nebunii pentru premii internationale. Si, daca da dracu sa nu fie chiar pe specialitatea cu olimpiada, vor mai da si examen de admitere la facultate (sau cel putin asa se intampla, cand nu intra la faculta orice castravete pe baza de dosar).
Un asemenea copil are viata aranjata de la 12 ani. Garantat va iesi cu un job in cercetare si nu va fi platit ca un debarasator la McDonalds. Cu scoala in plus si ghidat fiind de oameni de stiinta cu experienta, sunt convinsa ca la 18 ani de pilda va avea rezultate chiar si mai speciale. Poate nu da peste cap teoria lui Einstein, poate nu descopera nimic nou, dar garantat creierul ala va functiona pentru ceva si se vor gasi beneficii de pe urma lui.
La faze din astea americanii sunt foarte destepti. In loc sa limiteze potentialul, il iau sa-l cizeleze si sa faca, normal, bani de pe el. Nici copilul nu va muri de foame, dar are sansa de a se exprima si de a se dezvolta.
Ramane de vazut ce va realiza (eu sper ca ceva util pentru societate) :).
ps: nu conteaza ce stii ci conteaza ce stii sa faci
Este normal sa am o unda de indiferenta fata de aceasta persoana. De exemplu, pe mine nu ma ajuta acum cu nimic. Poate ca atunci cand va da ceva care sa fie folosit mai departe sau cand ceea ce face va avea un rezultat concret, care sa imi influenteze viata, voi fi mult, mult mai atent. Nu este vreun fel de respingere, este pur si simplu … am alte treburi, pentru mine mult mai importante.
O alta probabilitate 🙂 : stiri sunt cu duiumul mai ales acolo unde media face stire din absolut orice firimitura asa ca este normal sa ma “protejez” de stiri cu o “platosa” de “hai sa mai vedem” – sa astept sa vad ce se mai intampla, nu sa tresar la orice veste cum ca “gata, asta este !”.
Baiatul este un geniu in fizica … O.K. Admir oamenii care fac ceva pentru ca noua, tuturor sa ne fie mai bine dar un geniu pianist este mult mai aproape de “sufletul” si intelegerea mea decat un geniu fizician. Citesc cu interes (si inteleg destul de greu … 🙂 ) teoria string-urilor. Ei, daca baiatul asta o sa faca ceva care sa descurce toate aceste fire incalcite voi spune ca este o stire ! Dar parca vad ca … hai sa fim optimisti.
Cred ca nu munca este de admirat ci rezultatul muncii. 🙂 Ca degeaba semeni daca nu creste nimic sau cresc numa’ balarii.
Nu’ş de ce te superi asa tare pe muhaiele (ca se vede ca esti suparata tare !) … credeam ca te-ai “vaccinat”, credeam ca esti imuna la asa ceva :). Geme lumea de ele ! Nu merita sa iti cresca tensiunea pentru asa ceva …
Ma socheaza comentariile voastre. Deci mai important este un pianist sau un gunoier, decat un om care poate DESCOPERI ceva pentru stiinta. Da-i dragului pe Galilei, Newton sau Einstein, oricum nu se compara cu un gunoier. V-ati gandit ca, daca nu erau indivizii astia, ascultati cum se canta la balalaica in vreo pestera? Sau credeti ca avionul, masina, faptul ca Pamantul e rotund a fost descoperit de pianisti si gunoieri? 😀
In continuare esti suparata si cu manie in tine.
De aceea nu vezi ca noi nu avem nimic cu acel baiat. Bravo lui ca studiaza, bravo lui ca are IQ cat Everestul; ma rog, nu lui, ci naturii care l-a facut asa 🙂
Dar, ca sa apreciem munca lui, e bine sa o vedem, asa cum acum vedem munca pianistului sau a gradinarului sau a gunoierului sau a croitorului. Stii, daca imi arati un copac de un metru nu o sa pot spune nimic despre el. Nici macar daca imi povestesti ca peste 10 ani o sa fie un nuc cu nuci cat pumnul.
Sa vedem ce o sa faca acel copil si apoi o sa povestim despre el, cercetarile lui si rodul muncii sale.
Exercitiu de imaginatie: in tineretea sa, Menghele** (da, acel Josef Mengele) promitea multe. Cine ar fi putut macar visa ca individul va produce atata suferinta ? De aceea, permite-mi sa nu spun despre baiat decat atat: e un baiat cu IQ mare care acum nu face nimic pentru mine, nici macar nu ma scapa de gunoiul din pubela. Punct.
**poti sa inlocuiesti numele lui Josef Mengele cu miile de nume ale cercetatorilor care au facut praf vietile a milioane de oameni. Un IQ mare nu implica o moralitate mare Dojo. Istoria ne-a dovedit acest lucru de mult prea multe ori.
Iar Hitler, tot in tineretea lui, era un foarte bun pictor !
Am vazut si eu saptamana trecuta articolul in Gandul. Recunosc ca nu am citit toate comentariile, dar mi s-a parut ca erau mai degraba feedback negativ la felul “senzationalist” in care era scris articolul. Articolul prezenta un nou Einstein cu a lui teorie a relativitatii si video-ul arata un baiat care explica integrarea prin parti (care, da, se studiaza la liceu in Romania).
Intr-adevar, faptul ca acel baiet intelege concepte avansate de matematica si fizica la doar 12 este de admirat. La fel si faptul ca este deja student si da meditatii colegilor mai marei. E chiar o stire buna. Insa cand jurnalistul care a uitat matematica din liceu scrie despre o noua teorie a relativitatii la care baiatul lucreaza, imi pare ca totul duce prea mult a senzationalism ieftin.
Graba strica treaba 😛
Imediat ce a aparut comentariul meu, am remarcat 3 greseli.
“Intr-adevar, faptul ca acel baiat intelege concepte avansate de matematica si fizica la doar 12 ani este de admirat. La fel si faptul ca este deja student si da meditatii colegilor mai mari.”
Dojo, te rog frumos ! … nu amesteca gunoierii cu pianistii ! Unde vezi ca as fi spus eu asa ceva ? Eu am spus ca UN PIANIST ESTE MAI APROAPE DE SUFLETUL SI INTELEGEREA MEA. Ce vrei ? Eu sunt mai atehnic, mai pe parte umanista … 🙂
Am specificat : “Nu este vreun fel de respingere”, am altele mai importante care sa imi acapareze atentia. Si apoi nici nu am spus ca nu este de admirat, atat doar ca eu admir o latura mai mult artistica in timp ce cea tehnica … ma pierde destul de repede povestea cu relativitatea. Dar ma straduiesc ! 🙂 Ti-am spus ca citesc chestia aia incalcita rau cu string-urile.
In final am spus ca este o stire dar ca sa fie una teribila care sa ma puna pe ganduri trebuie sa si “confirme”. Ca sunt satul de senzatii care s-au pierdut in neantul uitarii sau al neimplinirii.
Mai Dojo … tu vrei sa ne tachinezi … este ? 🙂 🙂
Macar trolling bun sa fac 😀
Ok, identificarea inca unui geniu pe planeta nu strica nimanui asa ca nu vad de ce ar trebui sa ne imflamam asa. Teoria relativitatii nu cred ca are cum sa fie gresita pentru ca functioneaza si explica o serie de lucruri la scara cosmica.
Probabil pustiul cerceteaza o pista diferita pentru a explica niste treburi ce inca n-au raspuns. oricum e evident ca articolul e ieftin si senzational, un ciot remestecat de editori si traducatori in care se pastreaza doar IQ, geniu, Einstein si relativitate. iar clipul ala atasat e asa cum spune si Alina: o demonstratie matematica de calcul integral, materie care se studiaza in liceu la aritmetica. nu e ceva remarcabil faptul ca pustiul se pricepe la el doar au zis ca-i geniu si autodidact. Maladia Asperger tocmai asta inseamna, creierele lor lucreaza in alt mod decat la oamenii “normali” deci sunt capabili sa absoarba rapid concepte si teorii dar stau mai prost la partea de empatie si comunicare emotionala.
Comentariile alea jignitoare de care spui nici n-ar trebui luate in seama..
Ha hahahaha…Ramona…simti ca te lupti cu morile de vant?
Tu nu auzi ca ei au alte treburi mai importante de facut,ce sa-si bata capu’ cu nush ce geniu?:))
Romanii sunt atat de blazati,de nu ii mai misca nimik.Rad eu rad,da’ nu e chiar de ras!
O sa revin cu un comentariu putin mai incolo,deocamdata tre’ sa o intind:)
discutia despre America si americani este teribil de complicata. Da, sunt multi despre care poti spune “ca-s prosti ca noaptea”, dupa cum sunt multe virfuri. Daca este totusi sa ma hazardez la o generalizare as spune ca sunt foarte specializati. Fosti colegi, sus de tot in meseria lor … insa daca ii scoti de pe felia respectiva incep sa bijbiie. Deschiderea este o alta calitate. Al carei revers este insa poate o oarecare nepasare: treaba ta ce faci tu acolo, in curtea ta, eu imi vad de treaba in curtea mea!
Revenind la copil, ceea ce explica el in clip se invata la orele de Analiza matematica la un liceu de mate-fizica in clasa a XII-a. Eu cel putin asa am patit. In clipul ala nu e nici o teorie alambicata si doar presa a facut sa para in felul asta. Dar si mai impresionant mi s-a parut felul in care explica! Dovedind ca intelege profund ceea ce explica. As vrea sa fi avut un profesor care sa-mi fi explicat integrarea prin parti la modul ala …
Eu am o mare admiratie pentru oamenii care pot sa faca lucruri pe care eu nu-s in stare sa le fac. Ori geniile astea au din oficiu din partea mea tot respectul din lume, si un loc in arca aia cu oameni care ar trebui salvati in caz ca, Doamne fereste, vine sfarsitul lumii. 😀
Dar am spus mereu si o repet acum, daca ar fi sa trebuiasca sa supravietuietuiesc undeva in conditii foarte vitrege si sa trebuiasca sa aleg un singur om cu care sa ma descurc acolo, ei bine atunci as lua pe cineva care stie sa construiasca o casa, sa faca o instalatie electrica de la zero, adica sa-mi faca si turbina aia pe care o inpinge vantul, sa gaseasca mina de fier ca sa faca niste cabluri, sa incalzeasca si nisipul pana se face sticla… Eventual eu sa am o duzina de chibrituri.
Stiu, aberez.
Initial am vrut sa scriu mai mult,dar…oricum nu are rost ca multi vad,putini pricep.O singura intrebare: sunt curioasa cati din cei care vorbesc despre America au vizitat-o macar? Sunt care au fost,si nu le-a placut.Pe astia ii inteleg, chestie de gusturi si optiune personala. Dar aia care nu au pus niciodata piciorul aici,dar ei stiu cum merge treaba,si ca hamericanii e grasi si prosti,aia is cei mai penibili. O fi oare treaba cu vulpea si cu strugurii? Inca nu am descoperit..si fie vorba intre noi…nici nu-mi bat capul.
Nu are rost sa te enervezi,nu vei putea schimba mentalitati.Dupa cum spunea Neagu Djuvara” În cei cincizeci de ani de care vă vorbeam, s-a stricat ceva în creierul acestui popor.”
Diana, scrie pentru aia putini – nu te economisi:) Da, mentalitatile se schimba (ce-i drept mult mai incet decat am vrea noi) si depinde uneori de cantitatea de energie investita (“risipita” ar zice cei ce nu vad IMEDIATUL folos)…
Da, este treaba cu “vulpea si strugurii” si treaba cu “floarea si primavara” si cea cu… “curiozitatea si moartea” si alte multe altele…
Asta cu ”americanii prosti” deja nu o mai pot intelege. Nu e vorba de civilizatie sau cultura, ci de faptul ca e emisa de aceeasi populatie care a adus Romania pe ultimele locuri din Europa la nivel de IQ mediu.
Daca testele astea ar fi relevante (dar nu prea sunt), noi am fi aia prosti ca noaptea…cu acte!
…Dau si eu cu “fidbecu’ “:)
Am citit postarea… si dupa aceea comentariile… si am ramas si eu la fel de surprinsa ca si tine, Dojo!
Ceea ce am inteles eu este ca, pornind de la exemplul cu pustiul-cu-IQ-170, iti exprimi amaraciunea si durerea legata de blazarea batjocoritoare a romanului… (vorba aia: “ce mare branza a facut…?!?”)
Da, e mult mai simplu sa batjocoresti, sa iei la misto, sa faci bascalie, sa desconsideri sau sa minimalizezi decat sa REcunosti (tu spui “sa admiri”, dar nu sunt convinsa ca la admiratie te referi, desi… si admiratia poate fi un fel de REcunoastere)
De ani de zile, de cand am parasit Romania ma preocupa “romanismul” meu… adica felul in care SOCIETATEA si-a pus amprenta asupra personalitatii mele, peste ceea ce am primit natural la nastere si dincolo de istoria mea personala.
SOCIETATEA = spiritul locului / cultura locala = acel tot de legi scrise si mai ales nescrise, dupa care este structurata societatea (as fi vrut sa scriu “functioneaza”… dar ma abtin:))
Cand eram acolo, eram vesnic nemulumita – de viata, de orice, de… tot (dar NU de asta am plecat, ci pentru ca asa s-a intamplat sa fie).
Intre timp am reusit sa scap de acea nemultumire veninoasa, nu pentru ca… “o duc pe roze”, sau pentru ca mi s-au imbunatatit conditiile de trai, ci pentru ca traiesc intr-o societate mult mai sanatoasa (imperfecta, cu multe probleme dar cu un minimum de…. sanatate la baza) si de departe am reusit sa vad ceea ce de prea aproape nu puteam vedea: nemultumirea era in mine, de mine – o reflectare micro a macro-ului ce ma inconjura…
Mi-a luat ani multi de invatat si ani de MUNCA intensa cu sinele ca sa inteleg de ce sunt asa cum sunt si ce parte (mare) din mine este romanismul meu, sa pot distinge intre personal si social – si sa ma pot schimba.
Cand il minimalizam pe celalalt prin batjocura, bascalie, misto (astea fiind formele lase, lipsite de curaj, indirecte, pasive… de devalorizare) speram, inconstient, sa ne ridicam deasupra celuilalt, sa ne demonstram ca suntem mai buni, mai valorosi decat “cel cu… mare-branza”:)
E mai simplu sa critici decat sa faci si-ti da si-un sentiment de superioritate, nu?:)
Pentru a putea accepta si eventual REcunoaste (si) valoarea altuia este nevoie la nivel personal de multa putere interioara, incredere in sine, modestie si curaj si la nivel social de educatie democratica autentica, intensa si sustinuta. Mai este mult pana… departe.
La nivel individual oamenii nu au nici o vina, dar nici nu sunt scutiti de raspundere:):(
E un caz… Doar un caz… Si nu stiu daca este un caz ce poate fi inteles asa cum trebuie.
Ma intreb cum ar fi fost privit pustiul, cu tot IQ-ul sau extraordinar, daca, Doamne-fereste!, ar fi avut un handicap fizic. Cum ar fi fost, de pilda, sa fie imobilizat intr-un scaun cu rotile, sa nu poata merge deloc sau cu foarte mare greutate, sa nu poata articula cuvintele decat extrem de greu. Poate ca, in cel mai fericit caz, ar fi fost privit cu mila, daca nu cu indiferenta sau dispret.
De catre cine?:)
Darel …de ce crezi ca numai americanii vad o oportunitate in talentul lui…crede-ma ca si in Romania…e la fel ia sa ai tu un talenta aparte sa vezi cati impresari se gasesc sa profite si ei de pe urma talentului tau!