Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Sanatate privata
Azi am fost cu Mama Ana la medic. După vorba ei, “eu nu stau să mă milogesc de o trimitere”, am plecat direct la Clinica Grigoraş din Timişoara, pentru un consult endocrinologic. Prevedeam că stăm ca viţicile în faţa porţii, că nu aveam încă programare, dar trebuie să începi de undeva.
Am ajuns destul de repede şi am discutat la recepţie. Programarea se putea face chiar pe astăzi, peste 1 oră şi ceva. Ok, stăm. A trecut ora în cauză şi a intrat la consult. Distracţia a costat 110 lei (consult plus eco) şi am tras următoarele concluzii:
- la o clinică privată eşti CLIENT. Deci şanse de şuturi în tender şi mutre acre .. nu prea. De la fătuţele de la recepţie până la medici, toţi au un zâmbet larg pe bot. Clar, parcă te simţi mai bine;
- e curat, miroase bine, se aude muzică în surdină; aşteptarea e ceva mai plăcută;
- se mai încalecă unele servicii: la cabinetul 7 erau simultan cu programări doamna de la ginecologie şi cea de la endocrinologie. Mi-a plăcut de cea de la gineco, venită după şi având o singură fată la consultaţie: “îmi cer scuze, eu vă propun să aşteptăm să termine doamna doctor, pentru că am folosi aparatul pentru eco împreună şi nu cred că ar fi plăcut pentru dvs. să mai fie şi altcineva; totuşi sunteţi dezbrăcată”. Fata era clar de acord cu mica aşteptare, pentru a avea totuşi intimitate. Din ce poveşti de groază aud de la spitalele de “specialitate”, asta e chiar o chestie nouă; Planul celor două cadre medicale e să îşi refacă programul, până vine de la reparat celălalt aparat, mi-a plăcut însă modul destul de elegant de gestionare a “crizei”.
- s-au mai găsit 2 nesimţite care s-au băgat peste programare,că doar e România, dar din fericire au fost “şutuite” repede. Eu aş fi făcut scandal, dar nu eram eu programată şi mi-am asumat rolul de aparţinător mut;
- Mama Ana a ieşit absolut radioasă (de parcă ar fi anunţat-o că a întinerit cu 40 de ani). Trebuie făcute nişte analize (din nou direct acolo, aşa alegem noi), dar e OK, să nu ne stresăm. Oricum inima e aia gravă, tiroida nu i-a făcut niciodată probleme, dar aşa l-a apucat pe doctorul ei chef de nişte investigaţii suplimentare;
- e interesantă dedublarea de personalitate a unor medici. Dacă îi prinzi la spital, într-o zi proastă, te alegi cu tot felul de comentarii, în multe cazuri eşti invizibil până nu pui în buzunarul halatului imaculat o “atenţie”. După ce termină la stat, unii au ore şi la câte o clinică privată unde vezi altă faţă a medicinei. Şi dacă le spargi fereastra din greşeală, ţi se va spune pe un ton mămos că din păcate trebuie să plăteşti daunele, dar vocea este caldă ca nu cumva să te piardă de client. Dacă ai avea idei de “atenţii” primeşti un răspuns ciudat (pentru situaţia lor de la spital, cu doar câteva ore în urmă: “vai, dar eu primesc salariu”. Interesant de văzut este că şi la spital au salariu, dar asta nu îi mai împiedică. Ştiu din surse sigure că salariul la privat este bun, dar tot nu trece de câtă şpagă ar lua de la pacienţi, aşa cum iau la spital, dar aici, chiar dacă ar prinde bine banul ăla, ştiu că la prima mişcare zboară. Că vine unul şi povesteşte cum la clinica lui Xulescu se dă şpagă şi Xulescu însuşi le-o dă la tender. Am zis anterior că nu e vorba de toţi medicii, că m-am săturat de cât se tot scuză toţi că ei nu fac asta şi aia, de aia e sistemul sanitar în halul ăsta, că toţi sunt al dracului de corecţi;
- distracţia la privat costă. Senzaţia de “contezi şi tu, bă prostule” este însă ceva plăcut. Chiar dacă nu eşti îmbrăcat cu ţoalele alea “di end gi”, banul vorbeşte. Şi tanti doctor e zâmbitoare şi plină de gânduri bune. Şi îţi vorbeşte frumos, te consultă cu atenţie, te tratează ca pe UN OM.
Mâine avem din nou program de medic. Ştiu sigur că mă va durea din nou porcofelul, dar ea va avea parte de un tratament bun şi nu vom sta ca milogii cu bănuţul în buzunar pentru atenţie. Asta se face la spital.
E adevarat ce ai zis… asa e la clinicile private. Si eu sa merg la particular daca trebuie sa fac niste analize. Din pacate, nu-miplace tenta generalista pe care o dai sistemului de stat. Cunosc si medici adevarati, oameni, care nu ti-ar lua nici un ban pentru nimic in lume.
Multa sanatate Mamei Ana!
Si eu cunosc. Doi sau trei. Oameni de o decenta uimitoare, sufletisti etc. Dar sunt cativa in ZECI de cazuri, ca la noi mersul la doctor e ceva pe banda rulanta. In acest moment medicul ei de la Militar este un inger de om. Asa cum vezi prin filme: din ala de vine de acasa pentru tine, sta peste program pentru a te scoate din criza etc. Este insa o pasare rara. Tenta generalista este conforma cu procentajul celor care inca nu au uitat sa fie oameni 🙂
Sa fim seriosi. Inchipuie-ti ca faci 6 ani de facultate, la care ai intrat greu tare. Ai cumparat carti la greu, si-s scumpe tare. Ai intrat la rezidentiat, unde se mai duc niste ani grei pe bani de nimic. Dupa care in sfarsit reusesti sa ajungi medic, moment in care, ca si pana acum, statul iti da un cap in gura si niste palme peste ochi. “Vrei bani? La munca suplimentara fraiere!” De aici diferenta de atitudine.
Bun, deci la privat e mai bine ca la stat, nu?
Atunci de ce mai plătim asigurările sociale? Că şi-aşa tot le băgăm banii în halat. Nu mai corect ar fi pentru toţi să trecem la privat? Cam cum e cu pensiile, dar pe o perioadă mai scurtă.
Aş plăti şi triplu pentru o asigurare privată, dacă aş fi tratat ca un OM.
Ar fi excelent aşa: 40 % la stat, 60 % la privat. Am o problemă urgentă, mă tratează medicii de urgenţă, apoi sunt transferat la privat, unde am parte de o îngrijire excelentă, başca nu mai dau şpaga de rigoare.
Eu sunt prima care ar renunta la plata asigurarii. Prestez si eu de 10 ani sume destul de serioase si singura data cand am avut nevoie am platit spaga la greu, ca altfel doamna chirurg se stergea la fund cu mine. Oricum nu s-a omorat cu munca nici asa, dar totusi ..
Viorele si eu am 5 ani de studii de Peda. Adica am iesit de acolo cu specializare invatator-educator si, daca ai impresia ca a fost o joaca de liceu, vorbeste cu altii care au fost acolo. Aveam 24 de materii pe trimestru (am prins vechiul stil), o caruta de pedagogii si psihologii si tot felul de materiale didactice de facut. Ca tantile invatatoare frecau buha tot anul si isi scoteau parleala cu practicantele, ca lor le ramaneau mare parte din materiale. Si, chiar daca ele faceau 1 lectie pregatita asa cu grija intr-o luna, noi trebuia sa prestam in draci la fiecare lectie si planse si xerox si mama lor.
Dupa asta am facut 4 ani de Litere, ca deh, poate is profesor de romana-engleza. Si pana la urma sunt web designer (ceea ce am invatat singura in ultimii 7 ani) pentru ca am refuzat sa ma prostituez pe bani putini sau sa ajung sa iau banii care nu mi se cuvin prin spaga.
Deci e discutabil. Inteleg ce munca depun oamenii astia, ii respect, in conditiile in care ne respecta si ei. Ca nici noi astialaltii fara medicinisme nu suntem nici retardati si nici maturatori de strada, sa aiba atitudinea aia de semi-zei.
Avem, dupa cum ziceam, si ceva medici OK. Care si ei accepta dragii niste atentii, ca asa e stilul. Dar ceea ce conteaza este ca isi fac treaba si ca niciodata nu au conditionat actul medical de calitate pe care il fac de suma respectiva sau de existenta ei pana la urma.
Medicii cu care eu personal am o treaba au uitat ca in primul rand sunt oameni si ca trebuie sa aiba grija de oameni. A fost relevanta situatia de vineri (parca) .. amaratul ala mort pe culoarele spitalului, ca domnii isi pasau responsabilitatile ca la ping-pong.
Medicii sunt primi care se lauda ca ‘de noi depind vieti’ si sunt de acord cu asta, dar multi uita asta cand sunt acolo, la munca. Si trebuie sa le pui un ban in halat, pentru a le reaminti de ce s-au apucat de profesia asta.
Banii se fac, ca de aia avem minte-mintoasa si suntem baieti inteligenti. Sanatatea, insa, e mai greu de obtinut. Mai ales a celor dragi de langa tine.
Problemele din sanatatea romanesca nu sunt de ieri, de azi. Sunt de zeci de ani. Atata timp cat TU singur ti-ai ales sa devii medic si nu te-a obligat nimeni, se presupune ca ai cunostiinta si de conditiile in care vei lucra. Minuni nu se intampla peste noapte in spitale, nu ?! Buuun. Atunci pune mana si fa meseria pentru care ai invatat atatia ani si vindeca oameni. Ca oamenii aia de vin la tine nu vin ca sa iti creasca tie standardul de viata ci vin cu un necaz mai mic sau mai mare.
Si daca crezi ca standardul tau de viata e low, mai invata o bucata si iesi de lucreaza afara pe contract intr-o superclinica, cu superdotari si supersalarii.
Poate sunt idealist…
Subscriu la cele spuse de Viorel. Daca statul nu te ajuta dupa aproape 11 ani de studii intense, nu balacareala, ca la alte facultati, ai tot dreptul din lume sa… stii tu ce.
:)) la grigoras am avut eu o experienta nostima (pentru mine ca spectator).
faza s-a petrecut insasi in fata cabinetului doctorului grigoras (pentru cei ce nu stiu e ginecolog).
stateam acolo asteptand sa iau niste analize cand a intrat o domnisoara la el.
peste vreo 10-15 minute, o tipa inalta, blonda, intra val-vartej in clinica, cu aceasi hotarare deschide usa cabinetului (fara sa bata!) si navaleste in cabinet.
din usa am vazut doar picioarele ridicate ale pacientei, in sufetul careia cine stie ce s-o fi petrecut.
blonda se pisiceste: “tatiiiii imi dai dai 3 milioane???”
tati se opreste, se sterge tacticos pe maini intr-un prosop (cam gri si nu de unica folosinta!)baga mana in buzunar si numara 3 milioane dintr-un teanc si se intoarce la lucru.
ooookkk! eu acolo clar nu ma duc la gineco! ;)))
Nu m-am transformat peste noapte in avocatul medicilor, doar vroiam sa fiu obiectiv.
@radovicescu: Pe principiul ca stii dinainte ce te-asteapta ar trebui sa nu mai avem nici medici nici profesori, sau cel mult niste analfabeti care sa le tina locul.
@dojo: Si eu am facut 8 ani de studii economice, ca acum sa fiu de fapt fotograf. Dar asa-i ca nu puteam sa ma fac medic invatand singur? Asa-i ca avem nevoie si de medici si de profesori buni?
Astea sunt meserii de care nu te apuci daca n-ai daruire. Puteti spune orice, niciun om sanatos la cap nu se face medic daca n-are daruire pentru asta. Sa lucrezi numai cu oameni bolnavi? Sa vezi numai suferinta si sange si scarbosenii in jurul tau?
Stiti de unde vine atitudinea lor? Pai pentru noi fiecare caz e o tragedie, o drama, pentru ca ni se intampla noua. Pentru ei este ceea ce se intampla zi de zi, ora de ora. It’s just everyday shit. Ei ar trebui sa fie cei intelesi in primul rand, de stat si de societate.
@victorblog: pai nu te opreste nimeni sa te abonezi la sistemul privat de sanatate. nu poti sa te dezabonezi de la stat pentru ca urgentele sunt urgente, iar in plus spitalele astea private or fi ele mega giga extra dar nu au toate dotarile spitalelor de stat, sunt unele lucruri la care nu fac fata.
Ma intreb cati dintre cei care se “chinuie” aproape 11 ani ca sa ajunga medici cu diploma se gandesc de la inceput la oamenii care vor avea nevoie de stiinta lor si cati fac acesti ani de pregatire numai pentru ca stiu ca la un moment dat vor avea venituri grase si pozitie sociala. Venituri pe care le vor pretinde ca si cand ar fi un drept al lor pentru care au asudat, cand de fapt ei au asudat numai pentru a fi la dispozitia pacientilor care apeleaza la ei. Marea majoritate cand ajung sa fie medici primari specialisti sau doctori au si uitat ce e aia juramantul hipocratic, cat despre notiunea de mecenat (care ar trebui sa fie bine stiuta inainte de a incepe chiar studiile, pe bune, chiar as pune intrebarea asta printre intrebarile de biologie sau chimie care se dau la examen “Cunoasteti notiunea de mecenat? Ce inseamna ea?” … ca fata ar face tocilarii nostri care stiu cartea de biologie (sau cartile) litera cu litera de iti spun si daca ii trezesti dupa o betie crunta la ce pagina si al catelea alineat e un anume paragraf, deci, cum spuneam ce fata ar face cu o asemenea intrebare total rupta din contextul materiei dar atat de esentiala pentru viitorul medic/doctor…
Chiar nu pricep de ce se chinuie saracii, ca sa devina “spagari” cu acte in regula? s-a mai spus, daca sunt destepti.. moduri de a face averi se gasesc si fara 8-10-12 ani de invatatura, plus ca cei care au stomacul sa ignore un om in suferinta pentru ca nu a “decartat” corespunzator ar face o mare cariera in politica romaneasca in care ai nevoie de un stomac cam la fel de rezistent. Din pacate “Legea lui Hippocrat” nu se regaseste cu prevederile punitive de rigoare si in codul penal … pacat. Oare ar trebui sa facem o sesizare la Mini(mis)sterul Justitiei ca avem o lege lispa la apel? Nu pune absenta nemotivata la dansa?
Sunt şi medici care se comportă ca atare şi le place ceea ce fac. Am fost în vară la un control şi nici vorbă să ceară ceva în plus, ba chiar ne-am distrat şi s-a comportat extrem de frumos.
Am fost şi la spital, la o doctoriţă şi tot la fel, se comporta extrem de frumos. Acum depinde, după caz.
@Crisia: dacă sunt răcit şi stau în casă, bani de unde scot? Cine-mi cumpără de mâncare? Chestia cu scuipatul pe stradă mi se pare o mitocănie şi se normalizează pe zi ce trece, însă cu ce spuneai mai sus (că ar trebui să stăm în casă) nu sunt deacord. În legătură cu mâncarea, eu mănânc extrem de nesănătos, junk food şi alte tâmpenii. Asta e, presimt că nu am să mor repede.
Natia romana se poate lauda cu multe, dar un lucru ii lipseste sigur: educatia sanitara. Nu stim sa ne spalam mainile si dintii, nu stim sa tusim si sa stranutam cu nasul in batista, muci si flegme se intind pe asfalt la tot pasul. Habar n-avem ca daca suntem raciti e cazul sa stam in casa, mancam ca si cum am vrea sa ne sinucidem, bem si fumam de nu mai zic. Nu spunem medicului toate problemele medicale pe care le avem, nu urmam tratamentul deloc sau il oprim inainte de vreme. Nu respectam regimul alimentar si de viata care ne este recomandat pe langa tratament. Cu toate astea toti suntem experti in ce ar trebui sa faca si sa spuna un medic. Toti ne asteptam sa fim tratati cu prioritate, bibiliti, bagati in seama exclusiv. Desigur, suferinta mea e cea mai mare pentru ca e a mea, cu toate astea sa deschidem ochii si sa vedem ca sunt 50 de paturi pe sectie sau odata cu noi mai sunt alte 30 de persoane la usa la consultatie in fiecare zi. De care se ocupa oameni, nu Supermani, nu roboti. Sa stam nitel si in papucii lor, cum am face fata?
De cealalta parte si cadrele medicale alimenteaza asteptarile nerealiste pe care le are pacientul roman de la sistemul sanitar datorita faptului ca nu au invatat un lucru esential in anii lor de scoala: cum sa vorbeasca pacientului. Cum sa explice omului ce are si ce i se va intampla, cum sa arate empatie.
Ce sa spun? Problema n-a fost niciodata la bani sau la salarii. Problema a fost, este si va fi LA OAMENI. Si din pacate nu este numai problema sistemului sanitar, e problema Romaniei in general. Atata timp cat selectia de personal se face dupa orice alt criteriu in afara celui al competentei, iar in unele cazuri ar trebui chiar al vocatiei pentru o profesie, vom mai avea a ne plange multa vreme.
Inca un lucru: se tot tipa in gura mare ca nimeni nu i-a pus sa se faca doctori si ca stiau in ce se bagau cand s-au apucat de facultate. Un pic de realism nu strica: oare cati din tinerii de 18 ani care se apuca de cate o facultate au CU ADEVARAT habar in ce se baga? Problemele apar in momentul in care persista in a se pregati sau a practica o profesie care nu le face placere.
Exact procentul ala de medici care au chemare si iubesc ceea ce fac mai tin in picioare cat de cat ideea de sistem medical. Am un respect urias pentru cei de pe SMURD (sau cum li se zice prin alte parti), pentru cei de pe ambulanta sau de la Urgente. Am fost impresionata de cum s-au comportat deja de cateva ori, cat am avut noi nevoie. Intai au salvat, dupa aia au pus intrebari. Si culmea este ca sunt printre cei mai “nespaguiti”, pentru ca de multe ori bolnavul e aproape “towards the light”, deci nu are cine indesa in buzunar atentia. Si se intampla sa se externeze pacientul sau sa se mute pe sectie, deci din nou sansele de “retributie” scad. Si totusi, cel putin aia de care am dat eu, isi fac datoria si chiar in cateva secunde iau decizii care iti salveaza viata.
Odata ce ai intrat insa pe sectie, e alta poveste. Acolo au timp, au toane, au pretentii.
Si pe mine ma socheaza ideea de a dormi noaptea stiind ca un om a murit pentru ca tu nu ti-ai facut treaba. Si totusi indivizii aia dorm bine merci si nu au jena, in timp ce poate un alt medic intra la psiholog pentru ca nu a reusit sa salveze o viata, desi a facut tot ce putea omeneste face.
Crisia sunt de acord cu tine ca ne batem joc de sanatate. Si ca avem pretentii. La fel de interesant insa este de observat ca aceiasi oameni (care avem pretentii de super-oameni de la domnii doctori) suntem totusi satisfacuti de cum se face treaba de pilda intr-o clinica privata sau la vecinii nostri unguri.
Aud deja tot mai multe povesti fantastice pentru noi, de la oameni care au mers in Szeged de pilda pentru diverse probleme medicale. Cumnatul lui iubi a fost pana in Budapesta pentru ceva la inima si a avut numai cuvinte de lauda la adresa medicilor. A fost tratat ca un rezident al tarii, desi este totusi cetatean roman, nici macar nu a platit grosul serviciilor medicale, pentru ca e nu stiu ce intelegere intre zona de vest si ei. Cred ca a decontat numai o analiza sau ceva. Parca 20 de euro. Nu stiu toate datele problemei, dar a fost incantat de tratatie, de curatenie si de tot.
Si este ca mine si ca tine tot un om care are pretentia sa fie tratat decent si eventual sa nu plece de la spital cu paduchi sau cine stie ce altele.
Nu are nimeni expectante din alea sarite de o limita de la nimeni, dar nu este normal sa ajung sa ma tem de doctor pentru ca NU AM BANI pentru asta. In conditiile in care teoretic dupa ani de cotizat ar trebui macar o analiza de sange sa fac gratis si fara sa ma caciulesc.
“Daca dragoste nu e, nimic nu e!”
E valabila: în relatia dintre 2 oameni, în orice meserie ti-o alegi… etc. E o conditia esentiala în orice domeniu. Doar ca în sectorul medical nu e o conditie suficienta! Oamenii ce lucreaza în acest sector trebuie sa aiba si o mare doza de uman, de compasiune si întelegere fata de oameni. Cam trebuie sa fii nascut pentru meseria asta… altfel, nu stiu sau?!?! Ca urmare normal ca nu trec multi cele 2 conditii. Unii nu îndeplinesc nici macar prima conditie… si-atunci ce sa mai faci cu ei?
In stupida întâmplare în care am fost împlicata fara voia mea, recent, am avut un mare shoc când am gasit si exceptii de genul expus mai sus. La ortopedie la 12 noaptea am dat de un tânar medic resident, care m-a preluat în 3 minute de la intrarea pe usa spitalului… a venit personal si mi-a facut gipsul la mâna (desi la camera de gipsare exista om pt. acesta operatiune). A vorbit cu mine tot acest timp (~10 min.) din care am înteles repede ca baiatul avea experiente de genul celor traite de mine si îsi vindecase singur fracturile… deci nu vorbea numai din carti… plus ca timpul de refacere îl spusese corect(ca atâta mai stiu si eu). TOATA STIMA… am ramas placut impresionata. Omul ala va fii un doctor foarte bun. De-ar fi toti asa am fi departe.
Mai aprob donatiile ca procent din salar pentru echipa SMURD. Oamenii astia chiar îsi merita banii… în rest e precum spuneti… tot o apa si-un pamânt.
Am avut si eu de curand o incucisare de forte cu spitalul, ca instituie…si am ales clinica particular – in cazul meu, Sanador. Si…a fost asa cum ar trebui sa fie in orice parte, numai ca la sanador am lasat de zece ori cate 11 lei 🙂
Daca nu-ti convine cum esti tratat intr-un restaurant sau intr-un magazin ai grija sa nu mai calci pe acolo, ba chiar povestesti peste tot cum si ce ai patit, ca sa stie si altii sa se fereasca.
De ce cu medicii nu se procedeaza asa? In loc sa se spuna: “Nu te duce la ala, ca nu te taie fara sa-ti ia bani” se spune “E un medic extraordinar, da’ te costa x sute operatia!”
Exista la noi un medic, nici pe departe singurul pe specialitatea sa sau cel mai bun. Am auzit de la nenumarati pacienti cum vorbeste si se comporta execrabil, mai ales cu femeile, cum opereaza ca un macelar de-ti trebuie saptamani sa te refaci. Cu toate astea nu pot sa pricep cum inca se duce lumea la el mai ceva ca la Minunea de la Maglavit, de consulta cate doi odata.
Cred ca si asa ar trebui sanctionati de pacienti. In loc sa ai grija sa transmiti bursa spagilor ar fi mai bine sa transmiti ca nu ai fost bine ingrijit.
Si inca un lucru: se face vorbire prea putin de armata de asistente si infirmiere pline de tafna, toane si pretentii, cum zice Dojo, care sunt responsabile dupa parerea mea in mai mare masura de degradarea din sistem.
He he .. asistentele sunt deja o poveste si mai tragica. Am impresia ca, pe cum scade gradul, creste nasul. Portarii si infirmierele sunt dumnezeii, asistentii clar trag tare si doctorii nu trebuie sa se lase mai prejos.
faza de care imi vorbesti mi se pare absolut socanta, dar din nou nu e ceva nou.
Cand am avut eu nevoie de o recomandare, am cerut ceva de genul: “bre, tre’ sa merg la oftalmo. Vreau doctor “particuler’ de preferat, dar important sa fie bun al dreacu’. Nu ma intereseaza cat ma costa (nu discutam aici de spaga, ci de consult si pretul ochelarilor), nu ma intereseaza unde e, asta vreau.
Si mi-a fost recomandata o doamna (nu ii stiu numele din pacate, merita sa fie insa recomandata ..sa fac neste sapaturi eventual) la un cabinet de langa Gen.16 in Timisoara. normal ca trebuia sa imi prescrie ochelari si a ales nu stiu cum naiba, dar a ales bine. I-am zis ceva de genul “doamna draga, stiu ca imi f… ochii pe comp, dar asta e jobul. Deci 16 ore pe zi acolo ma uit. Tre’ sa fie usori la purtat si nu imi permit nus’ cate zile de ajustare, nu imi permit sa ma doara ochii la noapte, ca am de terminat un proiect. Si mi-a gasit exact ce trebuie si nu am avut nici macar 1 minut de disconfort. Sa nu discutam ca ochiosii arata si destul de bine, deci m-a facut frumoasa.
Nu am mers cu pretentii de moca, am platit consultatia corect, chiar daca veneam cu “recomandare’ si stia femeia de mine. Mi se pare normal sa primeasca banii, ca isi justifica pana la urma prezenta in clinica aia. Ochelarii si totul au venit cam la echivalentul a 100 de dolari, dar chiar sunt multumita. Si fara “saru’mana” si mizerii.
Sunt de acord cu Viorel..
E bine si rau in acelasi timp..
Chestia e ca sunt vreo cateva ”domenii” ale medicinei in Ro unde nu se pune problema sa te duci la stat si daca ai vrea.