Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Tu de la cine primesti sfaturi?
Am terminat zilele asta un site pentru un client din UK, un “self-made internet marketing millionaire” după cum îşi zice. Simpatic de tot omul, absolut decent ca şi client. A fost unul dintre proiectele cele mai dragi mie din ultima perioadă. Dar nu despre asta zicem acum. Discuta omul ăsta într-un articol despre o problemă pe care a avut-o el căutând informaţii şi suport la cunoscuţi.
Este clar că munca lui este “atipică”. Nu intră în programul normal de salariat, de fapt nu este salariat. Şi zicea el că, pe când încă bâjbâia în domeniu şi încerca să înveţe una-alta, a scos din lista de “sfetnici” oameni care nu puteau să îi înţeleagă stilul de muncă şi scopurile. A dat exemplu un cunoscut de al său, director de bancă. Un “corporatist” de succes, un om mulţumit cu munca sa, un tip care a reuşit să îşi asigure o existenţă mai mult decât îndestulătoare pentru el şi familie, pentru care programul 9-to-5 (o fi mai lung, că munca de director o fi mai stresantă, zic io) a funcţionat de minune.
Nenea ăsta, clientul meu adicătele, cugeta dacă ar putea primi nişte sfaturi UTILE de la un asemenea om, sfaturi ce ar avea însă legătură cu un totalmente diferit stil de muncă şi viaţă. Şi concluziona el că, dacă ar dori informaţie despre cum să reuşească în “corporate world”, cum să aibă o carieră excelentă şi fericită, bancherul în cauză era clar o sursă excepţională de informaţie. Pentru că REUŞISE în domeniul în cauză şi scoatem din ecuaţie posibilitatea de a fi scârbos şi a-l informa amboulea pe omul nostru. Pornim deci de la ideea că ar da sfaturi bine intenţionate şi de calitate.
Clientul a ales să caute sprijin şi informaţie (de multe ori chiar plătită, asta este) la alţi specialişti de internet-marketing, CARE AU REUŞIT. Nu vorbim aici de loaze moarte de foame care mint pe situri că au catraliarde de dolari, dar trăiesc din 5 dolari publicitate pe site, vorbim de puţinii care au reuşit în domeniu şi clar pot oferi o informaţie de calitate.
M-a pus niţel pe gânduri ideea în cauză şi am încercat săvăd dacă şi eu, în trecutul mai îndepărtat sau apropiat, am ştiut de unde să îmi iau inspiraţia şi sfaturile.
Primul sfat general de carieră l-am primit de la “soare”. De fapt o beşteleală că tot miorlăiam că e salariul naşpa şi nimeni nu mă apreciază, în timp ce mă bălăceam lenoasă în starea de fapt, mai ceva ca porcul în rahat. A fost o trezire nasoală la realitate şi, exact când mi-ar fi venit pe gură un “dar cine te crezi să zici asta”, mi-am dat seama că are motive să ofere sfatul în cauză, pentru că viaţa lui profesională a fost mereu o reuşită. De atunci am aplicat măcar unele din sfaturi şi nu am regretat.
În viaţa de radio am avut oameni peste mine şi sub mine calitativ. Nu discutăm orgii, deşi vorbim în mare parte de colegi bărbaţi. Cei mai buni aveau mereu un alt stil de muncă şi alte idei. Am furat tot ce s-a putut de la ei, şi am căscat gura la sfaturile lor, pentru că n-au zis niciodată tâmpenii.
Sfaturile medicale mi le iau de la cine ştiu că lucrează în domeniu şi are căderea de a mă ghida mai departe. Normal că nu se face consultul la domiciliu, dar primesc o primă idee despre cum să “atac” o eventuală problemă de sănătate. Mi-e mai greu să accept sfaturi medicale de pildă de la bunică-mea, exagerat de speriată acum nişte luni că avea o pată de sânge la un ochi. Mai să facă un atac de cord, de parcă îi cădea ochiul cu prilejul ăsta, când era o situaţie mult mai simplă: se frecase la ochi şi, datorită tratamentului curent cu nuş’ ce anti-coagulant, s-a ajuns la rezultatul “estetic” în cauză.
Un sfat care mi-a modelat noul drum a venit prin vară de la un amic developer. Pe când încă mai cugetam pe unde să mă angajez şi ce să fac, omul ăsta mi-a spus că îmi recomandă freelancing-ul. Este un developer care lucrează pe bani frumoşi de ani buni, un tip REALIZAT în domeniul ăsta. În timp ce toţi cunoscuţii încă sperau că am de gând să mă angajez undeva, mulţi neînţelegând cu se mănâncă până la urmă munca mea, un tip realizat într-un domeniu care îmi făcea cu ochiul, îmi oferea sfaturi clare despre cum să atac problema.
Voi de unde luaţi sfaturile în cauză? Aţi primit idei viabile de la “non-specialişti”? Evitaţi să cereţi sprijin celor care ştiţi că nu ar avea “căderea” să vă informeze corect?
Sunt multi oamenii care au senzatia ca stiu tot despre toate si se ofera sa dea sfaturi si atunci cand nu le cere nimeni, pentru ca, nu-i asa, ei sunt “specialisti” in orice domeniu. Nu conteaza ca au lucrat 2 saptamani in constructii, ei stiu exact ce vel de vopsea, chiuveta, etc sa iti recomande.
Deobicei pe astfel de oameni ii las sa vorbeasca si sau politicos din cap, dar nu ii asculta foarte atent. Problema e ca, probabil, sunt prea incapatanata ca sa iau sfaturi de la oricine, si am senzatia ca am mereu dreptate. De aceea sunt foarte putini oamenii pe care chiar ii ascult, si unul dintre ei e MAMA
Alege-ti singura drumul, care ti se pare tie mai bun.
Succesul implica multe lucruri, printre care lucruri groaznice gen “noroc”, “timing” … si sunt sigur ca oamenii care dau sfaturi in loc sa se bucure de banii produsi uita sa includa detaliile astea.
Cand mi-a venit ideea sa fac, ca fac acum, toti mi-a zis ca sunt nebun, asa ceva nu exista, deci n-are cum sa mearga; doar doi prieteni, unul, cel mai citit cunoscut, un autodidact care ajunsese director de programe in televiziuni, celalalt, un fost director care, cand s-a privatizat, in loc sa-si faca o firma-capusa, ca tot omul, si-a dat demisia, acum fiind un nume in domeniul lui, reiau, in afara de astia 2, care mi-au zis: “Fa-o fiindca te pricepi, te pasioneaza si nimeni n-a facut-o pana acum.”, restul mi-au zis pe toate tonurile posibile “sa nu…”. I-am ascultat pe cei 2 si n-am regretat.
Daca vorbim de planul profesional, am 2 prieteni care au reusit sa puna pe picioare 15 companii (chiar stiu aia sa faca bani, unul din ei ,a inceput cu bisnita, vinde poze cu revolutia prin 90)
Daca vorbim de plan personal, in principal de la familie (sora, sotie… ordinea nu e neparat asta)
Daca vorbim, de planul medical, …. aici e mai cu dichis, urasc doctorii si spitalele, am o prietena medic, dar nu iau medicamente, decat daca simt ca mor in clipa urmatoare (stiu, nu e bine, dar asta e)
Eu n-am de la cine să primesc sfaturi. Nu din cauză că sunt prea deşteaptă, dar oamenii din jurul meu se simt bine urmând căi prestabilite, pe când eu încerc să fac cam orice lucru, oricât de neînsemnat ar fi el, mai bine sau mai altfel. Când nu ştiu ceva, caut pe net, iar de cele mai multe ori găsesc păreri diferite sau complementare despre acelaşi lucru, ceea ce e bine pentru că am mai multe puncte de vedere decât dacă aş fi apelat la cercul de cunoscuţi/prieteni.
ce-ţi făcea cu ochiul? domeniul sau tipul? :p
E ok sa primesti sfaturi de la mai multa lume, zic. Fiecare vede problema din alt unchi si asa vei avea si tu o privire de ansamblu. Acum, e foarte important ca eu sa stiu sa sintetizez si sa iau de la fiecare cam ce-mi convine mie, ce cred eu ca m-ar ajuta.
E complicata chestia asta cu ascultatul sfaturilor, chiar daca toata lumea imi spune ca-i aiurea sa ma apuc de ceva, dar mie imi place ce vreau sa fac, voi face oricum, pentru ca sunt in strare sa-mi asum si esecurile. 😀
Ştiu că poate părea puţin pe lângă întrebarea ta, dar uite ce mi-a venit mie în minte citind articolul tău.
Acum vreo 4-5 luni, în urma unui articol dintr-un ziar despre zalele mele, am fost contactat de o doamnă care voia o brăţară pentru fiica ei. După ce am stabilit modelul şi preţul, doamna respectivă mi-a spus că vrea musai ca pe brăţară să scrie undeva că e făcută de mine.
Ca un rezultat, pe toate bijuteriile pe care le fac de atunci adaug o plăcuţă mică (~3 X 10mm), gravată pe o parte cu semnătura mea şi pe cealaltă parte cu data când am terminat-o de lucrat.
Toată lumea care a cumpărat piese cu plăcuţa asta e destul de încântată de ideea că nu e doar o bijuterie anonimă. Unii chiar spun în glumă că peste mulţi ani, când voi fi celebru :P, se vor îmbogăţi având o piesă făcută de mine. 🙂
Ce voiam să spun cu chestia asta e că trebuie să fim atenţi şi la persoane complet străine – pot oferi sfaturi valoroase.
Sfaturi am primit de la multă lume. Iniţial am crezut că fac bine să îi ascult pe alţii .. ei ştiu mai bine. Apoi am obserbat că erau sfaturi mulate pe gândirea, sufletul, mintea lor. Sfaturi nu mai iau decât de la soţul şi mama mea. Mai ales când vine vorba despre sfaturi medicale încep cu mama, apoi continui cu doctorul în care încă nu am încredere. Profesional am un singur prieten care l-am ascultat şi m-a ajutat mult.
Subscriu la parerea lui Phoenix Armory. Cand am nevoie de un sfat, am constatat ca daca ceri mai multe pareri de la avizati cat si neavizati, ai cele mai multe sanse sa extragi din toate ceva util. Chiar si daca unii o dau cu bata in balta rau de tot cu o parere incredibil de neavizata, macar iti poti da seama CUM gandeste un asemenea om cand il pui sa se refere la ceva ce te intereseaza pe tine, si in felul asta, sa iti recomanzi stiu eu produsul tau de exemplu intr-un mod in care pana si acel om il percepe, il intelege si accepta.
Nu prea am de la cine s aprimesc sfaturi, lumea e obisnuita sa imi ceara sfaturi de parca saracul de mine le stiu pe toate.
Cand sunt debusolat trebuie sa gaessc singur Nordul pentru ca nu am pe cine sa ma bazez ca imi va da un sfat pertinent.
Am un singur amic in Germania, nu l-am vazut niciodata in real life dar stiu ca atunci cand i-am cerut un sfar a stiut sa imi da un sfaturi bune si foarte practice.
E clar ca nu primesc sfaturi decat de la oamenii care sunt foarte buni in ceea ce fac. De multe ori sunt bune, uneori nu mi se potrivesc. Dar trebuie luat cate putin din fiecare. Pe partea de grafica sunt specialisti (pe net) de la care, daca as sta pe langa ei, as invata foarte mult intr-un timp foarte scurt. Din pacate, oamenii astia au domiciliul pe dincolo, asa ca ii citesc si le studiez lucrarile doar online. Nu spun ca nu sunt si in Ro (un exemplu concludent esti chiar tu) oameni de la care ai ce invata, dar multi au niste clisee pe care doar le re-valorifica, neindraznind parca sa sparga gheata cu lucrari care sa ma dea pe spate.
Sfaturi bune le-am primit dela un prieten, ce au contat in alegerea facuta. Dar si sfaturi ce n-au fost bune (sau cel putin nu asta vroiam sa aud…), asta mi s-a intamplat cand am avut o idee de “business online” cam greu de realizat…..
Spunandu-i de ideea mea mi-a raspuns: De ce iti bati capu cu asa ceva….!
Probabil pentruca asta im place sa fac?!
Ca concluzie sfaturile sunt bune intr-o oarecare masura, dar sa nu conteze 100% in decizia luata!
Sfaturi, ce sunt alea sfaturi ?
sa accepti sfaturi doar din partea unora care au reusit e poate cel mai usor, e ca si cum ai merge pe o carare gata batatorita in loc sa iti faci alta carare. Unde intervine creativitatea si unde intervine personalitatea fiecaruia, stiu se adapteza sfatul la propria persoana, unde este noutatea unde este mersul inainte ?
Clientul tau refuza “corporate world” dar se comporta ca in “corporate world”.
Si citeodata stau si ma intreb ce e cu acest “corporate world” ? ce e asa diferit in luma care nu e corporate ? si de ce in ultima perioada acest corporate world a devenit asa blamat si marginalizat ? e de vina conceptul sau oamenii ?
Cand am nevoie de un sfat, ma refer aici la ceva concret nu pe ce cale sa apuc in viata, fie apelez la persoane specializate in asa ceva (daca am norocul sa cunosc) sau apelez la forumuri/bloguri de specialiate, unde de multe ori gasesc si un raspuns sau cateva pareri ajutatoare.
E bine sa ai un specialist aproape sa il intrebi, numai ca in realitate sunt cam greu de gasit.