Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Adevarata valoare a modestiei
Sunt o increzuta!
Asa spun multi, asa spun si eu. Mi se spune de multe ori ca ar fi bine sa fiu mai modesta. Modesta? De ce?
Am primit primul meu job imediat ce am terminat liceul intr-un domeniu “tabu” pe vremea aia: radio. Mai ales pentru o femeie. Am fost cel mai mic si mai prost om de acolo, dar am avut tupeul sa spun: “habar n-am cu ce se mananca faza asta, dar zau ca invat repede”. Si nu ma dau in spate de la “calareala”, ore suplimentare si altele. Nu, nu va ganditi la tampenii, din fericire nu mi-am cumparat cariera fericind cine stie ce frustrat si nefe din echipa de conducere.
Al doilea job pe care l-am avut, primul in “edvertaizing” a fost luat iarasi cu vorbe sigure: “stii, fac situri de vreo 2 ani. Ma pricep si eu la chestia asta, studiez zilnic. Voi fi in stare sa iti fac niste carti de vizita si flyere, daca tot fac un layout de site”. da, am fost angajata.
Nu pot spune ca e bine sa ai tupeu nesimtit si sa te supraevaluezi incat sa nu confirmi apoi expectantele. Dar fazele de timida demoazela nu cred ca mai au trecere in lumea de astazi. Nu cred ca as primi un job, daca ar spune ca nu stiu, ca nu pot, m-as da modesta si “cuminte”. Nu sunt de acord cu minciuni sfruntate, nu sunt de acord sa spui ca stii ceva, cand de fapt esti zero barat. Dar nici sa spui ca nu poti, cand stii clar ca, un pic de efort te-ar aduce in zona de siguranta.
Primul “conflict” mai serios ca si discutie l-am avut cu o colega de facultate, care era socata de lejeritatea cu care imi prezentam calitatile si pana la urma si zonele in care stiam ca mai am de lucru. Era genul de fatuca iesita de sub aripa calda a familiei, ajunsa in oras mare, la facultate mare. Stia de la bunica probabil ca unei femei nu ii sta bine sa fie sigura pe ea, ca trebuie sa puna botul in pamant si sa taca malc.
Nu, nu sunt stilul “clasic”. Nu sunt o fetita gingasa, nu sunt modesta. Departe de a fi nesimtita, am invatat insa destul de repede sa ma vand bine. Pe cat posibil. Sa nu imi fie frica sa recunosc ca stiu ceva bine. Daca asta deranjeaza cine stie ce fatute din astea crescute dupa morala de telenovele, asta este. Mi-o asum si pe asta 🙂
Voi ce ziceti? Este bine sa te faci mic si cuminte? Este bine sa iti cunosti valoarea si sa nu te rusinezi sa o apreciezi verbal cand e nevoie?
mai Dojo, de ce oare deschizi subiecte de genul asta?
Evident, poti adopta si o promovare agresiva, dar si una mai discreta, depinde cum te simti mai bine.
Eu, de exemplu, sunt foarte prudent in promovarea propriei imagini (si crede-ma, am ce scrie), nu stiu de ce, poate asa oi fi eu mai rusinos.
Oricum, de cand am intrat in comunitatile online am capatat ceva incredere in mine.
PS Oricum, prefer oamenii care au de spus ceva, decat cei ce stau in banca lor si cu care nu poti schimba o idee. Din disputele de idei cu membrii comunitatilor online am avut de castigat mult, desi de multe ori au sarit scantei.
PPS daca erai mica si cuminte nu cred ca stateam prea mult pe forumul tau, asa insa am avut dispute interesante. Si mai raman pe forum, fiindca-mi place (cica mi-am gasit jucaria)
E bine sa te faci mic si cuminte doar atunci cand esti absolut sigur ca nu te va calca nimeni in picioare. In rest… tupeu cu carul…
Cred ca depinde de persoana care o ai in fata. Am fost de multe ori in situatii in care l-am lasat pe cel din fata mea sa creada ce vrea el, ca nu sunt bun la aia ca nu stiu aia… , cu toate ca stiam de 10 ori mai mult – avea dirigintele meu o vorba “nu te pune cu mintea prostului ca-i odihnita” … so … de ce sa-mi pun mintea cu cineva care oricum nu m-ar intelege?
Sunt multi care vad doar patratica lor, degeaba stau eu sa le “desenez” ca tot nu or intelege, asa ca … n-au decat sa-si faca parerea care o vor.
Dar e normal sa nu-ti fie rusine sa-ti apreciezi valoarea. Eu unul ca si aurel … poate is mai rusinos … si sunt, nu imi place sa spun prea multe lucruri despre mine ma tem sa nu cand in panta cealalta – mandria – asa ca prefer sa spuna altii lucruri bune despre mine.
Am observat o treaba cand lasi sa te aprecieze celialalti, sau sa ciulesti urechea (nu toate lucrurile se aud) te miri cate lucruri bune (in general) se pot auzi despre tine.
e bine sa te si lauzi.. adica sa spui ce faci si ce poti dar.. cui trebuie 😀
Eu am patit-o cu o colega. Stia ca ma pricep sa mai fac si cate un site, stia de ale mele si stia ca imi place sa fac asta. Nu a durat mult pana sa ma sune “Sti.. am inteles ca se pot face bani multi din site-uri, invata-ma si pe mine ce sti tu sa faci..”
Adica sa ii dau mura-n gura tot ce stiu eu.. Nu ca m-ar fi deranjat dar nu ma consider maica Tereza..
Eu am invatat ‘the basics’ de una singura.. multe smecherii le-am invatat si de la altii dar nu mi s-a dat totul de-a gata.
Daca e vorba de ceva serios unde ar fi bine sa ai cat mai multe calitati – insira-le! Pe toate! Nu are angajatorul sau clientul de unde sa stie ce poti tu ca doar nu e ghicitoare 🙂
Eu consider ca e obligatoriu sa lasi modestia deoparte in cazurile in care ai cu cine vorbi . In cazurile in care cel care te asculta nu este in stare sa te inteleaga ( doar aparent dupa cum ii vine lui / ei ) mai bine faci pe prostul si-l lasi in pielea lui . Stai in banca ta cand nu ai cu cine , dar cand ai si nu o faci inseamna ca esti las . Si nu avem timp sa fim lasi in viata asta . Am patit si eu de multe ori ca oamenii [ profesori si nu numai ] sa ma considere intr-un alt fel decat sunt . Dar atat timp cat sunt sigur ca am dreptate si ma pricep , nu trebuie sa ma afecteze parerea lor .
Mi se pare penibil sa cataloghezi un om ca “prost” atat timp cat nu-l cunosti din mai multe unghiuri . Dar din pacate multi dau cu mucii in fasole de la prima infatisare , ca na , asa e omu’ . Dar nici sa nu te autoapreciezi prea tare ca nu e prea bine .
Heh.
Asta este ÅŸi o tehnică de manipulare subtilă, să spui “nu ÅŸtiu, dar pot ÅŸi am de gând să învăţ”. Pentru că eÅŸti sinceră ÅŸi candidă, dar dai ÅŸi dovadă de îndrăzneală. Femeie 2-în-1.
Ce să zic? Respect celor care-şi pun efortul lângă vorbe!
Unii nu sufera de modestie… 😀
…din pacate. Ca daca ar suferi…