Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Cat de mult luptam pentru relatiile noastre?
Pentru cei care inca nu stiu: sunt femeie si ador serialele de genul Sex and the City, Ally McBeal sau Grey’s Anatomy. Cei care le-ati vizionat stiti ca pe acolo pana si homeless-ul care cere bani este mare expert in planning familial si toti filozofeaza de parca s-ar fi reintrupat Freud in creierii lor.
Ceea ce m-a surprins in multe asemenea scenarii (yeah, I know, it’s just a movie) este faptul ca multi sunt prea “lenesi” sau dezinteresati sa lupte pentru o relatie. Se despart (dupa ce au concluzionat ca tocmai au gasit iubirea vietii) pe tot felul de motive: ca nu este nu’s cat de incantat(a) de relatie, ca nu a dat “pusi” noaptea trecuta etc.
Care este pana la urma atitudinea corecta in cazul asta? Este greu sa gasesti pe cineva cu care sa te intelegi, este si mai greu sa gasesti acea “iubire a vietii”. Unii poate nu o gasesc niciodata .. si totusi suntem uneori atat de rapizi in a termina totul ..
O relatie este complicata. In primul rand presupune multa intelegere. E clar ca sunt tot felul de mici imperfectiuni care nu ne plac la omul ales, dar poate este bine sa ne dam seama ca si hachitele noastre trezesc in celalalt aceeasi reactie.
Exista cazuri in care tragem cu dintii de o relatie, chiar daca stim clar ca este moarta. Inca ne agatam de ideea de “impreuna”, pentru ca stim ce pierdem, pentru ca ne este teama de singuratate, ne este teama sa recunoastem ca dragostea vietii nu este omul de langa noi. Gresim prin faptul ca nu dorim sa ne eliberam de ceva ce nu mai functioneaza, de cineva care nu ne mai trezeste fiori.
Sunt si cazuri in care, la fel ca si eroii de sitcoms amestecate cu soap-operas, “dam papucii” perechii pentru ca am avut o bad hair day, pentru ca nu a purtat frac cand am vrut noi sau pentru ca nu a mangaiat cainele nostru .. sau varii motive .. de multe ori te miri cu ce motive putem veni, pentru a justifica o tactica prea repezita.
Realizam in momentul in cauza cat de copilaresti sunt motivele noastre, cat de mul ranim gratuit, cat de mult ne ranim pe noi insine. Dar facem asta, pentru ca dorim mult si dintr-o data, pentru ca nu mai avem disponibilitate de a intelege si ierta.
Recunosc cinstit ca am fost in ambele situatii. Am terminat o potentiala relatie din tot felul de motive, cu riscul de a face oamenii in cauza sa sufere, am tras de par o relatie, desi era clar ca nu asta este drumul corect.
Este greu sa gasesti un echilibru .. uneori este bine sa te rupi repede, in alte cazuri este indicat sa incerci sa salvezi relatia si sa treci peste problemele in cauza. Cum insa iti poti da seama ce merita si ce nu? Cum poti lua o decizie atat de radicala si sa nu gresesti? Imi place sa lupt acum pentru relatie, pentru ca stiu ca merita. Ce te faci insa, cand, dupa ce ai luptat multi ani, realizezi ca a fost in zadar? Esti multumit(a) ca nu ai aruncat prosopul atat de repede, dar regreti si timpul pierdut .. este oare un timp pierdut?
Cat de mult luptati voi pentru o relatie? Care dintre cele 2 variante s-a potrivit mai bine?
Ce ai vazut in serialele mentionate nu e doar in seriale… in mare parte asa e si-n viata reala. Majoritatea au luat casatoria in gluma si despart din orice gluma
Stai linistit, nu sunt probleme. Mesajul a fost inspirat din ideile de prin serialele minunate, nu din experienta curenta. Pentru prima data mi-am gasit echilibrul si este totul extraordinar 😉
Imi pare rau sa aud povestea ta, dar este una comuna pentru multi. Este bine ca pana la urma ati incetat, pentru ca o relatie moarta este una moarta …
Iti vei regasi linistea alaturi de altcineva. Intotdeauna apare cineva care sa stearga durerea pricinuita de o despartire.
Eu am fost doar intr-o singura relatie serioasa pana acum. A inceput acum 4 ani, pe cand eram clasa a 11-a si a durat pana acu 6 luni sau cam asa. Dupa cum bine stiu multi, pe cat de grozav e inceputul, pe atat de dezastruos e sfarsitul. Ea s-a straduit mai mult decat mine sa tina relatia pe drumul cel bun in ultimul an, cand lucrurile au devenit de neinghitit pentru amandoi, dar nu a fost de ajuns. Asa ca am cazut de acord comun sa punem capat situatiei si sa ramanem buni prieteni. Adevarul e ca de mai multe ori a fost vorba sa ne despartim, exact cum spuneai tu, din motive tampite. Dar pe atunci eram “micuti” nu stiam prea bine cum sa ne solutionam conflictele, de-aia ajungeam la concluzia asta imatura. Un lucru pozitiv tot a iesit din treaba asta, si anume, ca m-am mai maturizat putin. Pe viitor voi sti mai bine cum sa procedez, cum sa-mi controlez cuvintele si actiunile. Regrete nu am deloc, pentru ca asa cum un capitol se incheie, altul se va deschide. Dar nu demult, stateam pe o banca in parc asteptand pe cineva, si cum urmaream lumea ce se plimba pe acolo, mai observam cate un cuplu. Se tineau de mana, isi zambeau, erau fericiti. Si ma gandeam daca nu am facut o greseala mare, cand am lasat acel “capitol” sa se inchida. Si atunci am inceput sa-mi aduc aminte de toate lucrurile bune si ma gandeam cand voi mai trece prin acele timpuri fericite.Ca sa concluzionez odata (ca vad ca prea m-a luat valul) nu cred ca despartirea ar trebui luata in calcul defel. Cand intr-adevar va fi cazul o sa stiti amandoi, dar pana atunci trebuie sa cautati alta solutionare la probleme. De la compromisuri la pauze de cateva zile, orice e binevenit. Parerea mea. 🙂
Nu e vorba de durere, caci cum am spus, nu-mi place sa traiesc cu regrete. Mai degraba un sentiment in genul “vai ce bine a fost cand eram mici…” 😀