Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Cum să micșorezi „șansele” de a ți se fura telefonul
Știu că au fost destui „fericiți” care s-au trezit cu telefonul furat, cunosc chiar eu vreo 2 cazuri așa de dată recentă. La cât au ajuns să coste unele telefoane, o asemenea întâmplare chiar te poate lăsa cu o gaură serioasă în buget (pe lângă gustul amar că ai fost luat de fraier de cine știe ce șmecheraș de cartier). Chiar dacă sunt șanse (în unele cazuri) să-ți recuperezi telefonul (am citit și asemenea întâmplări cu happy end), e mai sănătos să nu treci prin toate aceste probleme.
Astăzi deci m-am gândit să ne punem mintea la contribuție și să venim cu idei pentru a nu ne trezi cu telefonul „șutit”:
1. Nu-l ține pe masă
Știu destui oameni care, dacă merg la vreo băută, își proptesc telefonul pe masă. Am înțeles că, dacă ai dat aproape mia de euro pe telefon, trebuie să te și lauzi, dar șansele de a ți se „ridica” sunt destul de mari. Scoate-l la vedere doar când ai de trecut un număr în agendă sau de verificat ceva urgent, nu-l expune pe masă, că nu știi niciodată.
2. Nu sta cu el în mână tot timpul
Văd tot mai mulți oameni care nu sunt în stare să stea 2 minute să privească lumea sau (mai nasol chiar) interlocutorul, că tot stau la flencănit telefonul. Dacă e vreo întâlnire cu din ăștia tineri și „cool”, nu poți schimba o vorbă cu ei, că le vezi doar creștetul capului. Dacă apuci să le vezi ochii la culoare, înseamnă că ești deja vreun om foarte important, de-i scoți din ale lor. Dacă ai ieșit la o cafea, atunci lasă Twitter-ul 2 minute, că nu arde fără tine și discută cu interlocutorul în cauză. Faptul că nu stai cu telefonul tot în mână scade și posibilitatea de a deschide cuiva pofta de .. împroprietărire.
3. Nu-l ține prin buzunare din care să poată fi scos ușor
Un asemenea obiect important (și probabil scump) nu are ce să caute prin cine știe ce buzunar rătăcit din geantă/rucsac sau în orice altă locație din care poate fi smuls/scos ușor. Dacă nu ești amator de „palete de ping-pong” e chiar posibil să-l poți ține în vreun buzunar mai greu accesibil.
4. Folosește hands-free
Știu că să-ți ascunzi frumusețea de telefon pică prost, mai ales când vrei să te lauzi, dar un telefon care nu e la vedere nu atrage atenția ca unul pe care-l ții în văzul lumii. Probabil vei arăta ciudat să vorbești „de unul singur”, dar îi dai potențialului hoț ceva de lucru, încercând să-și imagineze unde ai telefonul și dacă merită efortul.
5. Folosește parole, PIN etc.
Este destul de enervant să tot ai de tastat diverse, dar așa îi faci unui eventual hoț viața mai „frumoasă”, dacă nu poate intra în meniu fără nicio piedică. 1234 și 0000 nu sunt PIN-uri serioase, fii mai creativ.
6. Notează-ți TOATE datele telefonului
Și ține informațiile undeva acasă: serii, IMEI, coduri etc. Tot ce primești de la vânzător stă bine notat. În caz de furt să ai de unde să scoți detaliile respective.
7. Instaleaza aplicații „anti-furt”
Sunt cazuri când asemenea aplicații au ajutat, sunt cazuri când au fost inutile. Dacă telefonul tău permite asemenea instalări, probabil nu ai nimic de pierdut.
Dacă totuși ai pățit bucuria:
- contactează-ți providerul de servicii de telefonie mobilă – poate nu dorești ca hoțul să mai și vorbească pe banii tăi
- contactează Poliția – mai sunt și cazuri fericite, când posesorul de drept și-a primit înapoi telefonul. Dacă nu anunți, nu are nimeni de unde să viseze că ți s-a furat telefonul.
Și poate cea mai bună soluție: nu băga o groază de bani într-un gadget care în mod normal nu-ți aduce niciun beneficiu (prea puțini sunt aceia care folosesc un smartphone de ultimă generație la adevăratul său potențial). Un smartphone (dacă tot ești chitit pe asta) mai ieftin poate face o treabă decentă și, dacă-ți dispare, parcă te lasă cu sufletul ceva mai relaxat. Una este să rămâi fără un telefon care te-a costat peste 2000 de lei și alta e să ți se fure unul care a costat în jur de 400-500 de lei.
Idei? Experiențe? Povești?
Nu am pățit, dar nici nu mi-aș dori. Într-adevăr, dacă ai un telefon meseriaș, e ”obligatoriu” să-l ți pe masă :)). Nu-i cazul meu. Am întrebat odată pe cineva, de ce ți-ai luat 4S? Cică e fain când vorbești la el pe stradă. Hmmm.. interesant. Sincer, n-am știut cât de fain e să mergi cu 4S pe stradă și să îl vezi și la încă 90% din cei cu care te întâlnești în drumul tău.
Indiferent ce telefon am avut, am fost foarte atent cu el. Dacă întru undeva unde e aglomerat, țin mâna pe buzunarul cu telefonul și portofelul. Chiar dacă locuiesc afară.
Pentru a micșora șansele de a ți se fura telefonul, trebuie să-ți schimbi atitudinea de ”cocalar” și de indiferență față de bunurile personale.
Mie mi s-a intamplat sa il pierd!
Si sa vezi faza tare, mi l-a gasit un tip, a sunat la ultimul contact pe care l-am sunat care era chiar prietena mea si care acum era cu mine, ieseam in oras (faza tare zice: hei dar tu de ce ma suni, a stai ca tu nu ai telefon, dar ma suniii) si cand a raspuns tipul foarte de treaba s-a oferit sa ni-l aduca!
Alta poveste, primul meu telefon mi l-au furat in autobuz! am dat declaratii si tot, dar nu l-au mai gasit veci
Hands-free -ul e safe, dar e ciudat. Nu m-as vedea vorbind de unul singur pe strada. 🙂
Eu am un smartphone de 500 de lei si cu siguranta mi-ar parea rau daca mi-ar fi furat. Nu as baga nici in ruptul capului 2000 lei intr-un telefon. Never!!
Nu am astfel de experiente pana acum. Prin primavara eram la o conferinta in Botoșani si se deschisese un „fel de” mall acolo. Am ramas surprins sa vad o persoana trecand pe langa masa noastra si nu numai ca nu a furat telefonul, dar ne-a sfatuit si sa le tinem in buzunare.
Nici mie nu mi s-a întâmplat, drept e că nu ar fi mare pagubă, nu e vreun ultim răcnet în materie dar sfaturile-s bune, oricum, că sunt destui care-și etalează bijuteriile și, probabil, cel puțin pe măsură sunt și doritori de-ai lăsa pe stăpâni fără ele…
Cu ceva vreme în urmă am găsit eu un telefon, îi căzuse cuiva lângă portiera mașinii mele, era un blackberry în perioada lor de mare glorie… fata căreia-i aparținea, când ne-am întâlnit să-l dau, mi-a oferit 50 lei, ca recompensă că nu l-am reținut, probabil… modul în care a făcut-o, atât de ostentativ și cu niște gesturi așa de aiurea mi-a lăsat un gust tare amar… gesturile normale de omenie n-au nevoie de altă plată decât mulțumirea de sine, de fapt… dar na, diferiți mai suntem…
// offtopic
Copii noștri au telefoane de 1 €, blocate pe numerele noastre (dacă termină mai repede cursurile sau nu-i putem lua la timp, știm exact ce se întâmplă).
În clasa a doua, pe fiu-meu cel mic l-a luat un coleg la mișto cum că ce telefon “de căcat” are (colegul avea/are iphone). Fiu-meu i-a zis cam așa: dacă telefonul meu e de căcat, hai să facem o întrecere – eu ți-l dau pe al meu, tu mi-l dai pe al tău și dăm cu ele de beton în curtea școlii. Să vedem care plânge mai tare după aia!
Imi place de pustiul tau. Bine gandit 😀
Era de aşteptat din partea unui tip care mai ştie ceva despre electronică să ştie şi cum se construieşte un telefon modern.
Cele mai multe smartphone bine construite pot să cadă de la aproape un metru pe gresie şi să nu păţească nimic – ricoşează o jumătate de metru în aer ca mingea, sare capacul de plastic şi/sau bateria, dar ecranul şi componentele interne rezistă.
Cei care au pus numele de “Gorilla Glass” ecranelor moderne ştiau de ce 🙂
@Nautilus, vorbim de clasa a doua, 7-8 ani!
Nu mi s-a furat niciodată telefonul, însă prietenii mi-au făcut mici glume când îmi lăsam telefonul pe masă şi nu eram atent la el, tocmai pentru a mă face conştient că pot rămâne imediat fără el. De atunci, mai mult stă în buzunar când nu îl folosesc.
Multă lume crede că pentru a te buzunări e nevoie de “un hoţ profesionist” care “are o anumită tehnică”, “te face fără să simţi” etc
De fapt hoţii adevăraţi nu au niciun fel de tehnică, totul ţine de prostia şi capul în nori ale păgubaşului.
Exemplu: la o staţie de telecabină dintr-o ţară cu apă caldă, lumea venea în ordine spre punctul de îmbarcare, când apare un băetzaş cu geacă, aşa cum se poartă pe meleagurile noastre, şi încearcă să se vâre mai în faţă la coadă, în mod ostentativ, acolo unde era aglomeraţia mai mare. Gest aparent contrar logicii.
Imediat am pus mâna pe borseta camerei foto şi cealaltă mână pe buzunarul cu paşaportul şi banii, şi cam aşa au făcut şi alţii pe lângă mine.
Ghici ce s-a întâmplat în următoarele secunde? Tipul a decis imediat că nu se mai grăbeşte, că nu mai vrea în faţă, şi s-a mutat discret şi fără agitaţie la coada de alături 😛 😀
Da, pentru ei e simplu! Şi pentru noi la fel de simplu să ne protejăm bunurile.
Eu aș vrea să știu ce înseamnă să folosești un smartfon de ultimă generație la adevăratul potențial. Dar așa, frumos, cu liniuțe. Eu nu sunt foarte deștept așa, de felul meu, dar am puțină minte cât să fi făcut o școală așa, acolo. Mai nou însă mă simt destul de prostovan având în vedere că, deși înțeleg că E=mc2 nu e teoria relativității, nu sunt în stare să folosesc un smartfon.
Daca ai o afacere online de pilda sau orice chestie serioasa, ce presupune sa fii online cat mai mult, vei folosi un asemenea telefon. Am prieten director de departament IT care sta cu telefonul in nas si pe buda, pentru ca, daca se strica ceva, cea mai mare fabrica de ‘shades’ din SUA ramane fara servere, deci in genunchi, de la productie la contabilitate si alte daravele. Deci ala are ultimul racnet de telefon, ultimul laptop aparut si o groaza de aplicatii extrem de importante pentru a-si face jobul. Este clar ca nu sta cu un telefon de 50 de dolari, pentru ca investitia aia intr-un ‘cap de serie’ inseamna ca-si face treaba cat mai bine posibil.
De la a avea cu adevarat de lucru pe un terminal din asta foarte scump, rapid, plin de facilitati etc. si pana la a-l folosi doar sa stea pe masa, sa vada lumea ce tare esti, e exact diferenta asta de care vorbesc eu.
As putea sa-mi iau si eu o scula din asta si probabil as putea sa-mi ‘justific’ investitia, in conditiile in care am o groaza de chestii online si clienti care depind de mine. Inca nu simt insa nevoia, in ideea ca oricum stau mai mult pe acasa, deci sunt online. Daca as fi ceva mai ‘mobila’ si afacerea ar creste suficient cat sa am zilnic destul de munca la ‘support’, atunci as lua un terminal puternic, pentru a-mi ‘sluji’ clientii 😉
Daca faci doar checkin la restaurant si pui o poza pe Facebook, probabil un telefon de o generatie mai veche (sau doua), iti este suficient .. cam asta incerc io sa zic.
Nu nu, că am tot auzit prin blogosferă ideea de a folosi telefonul ăla (care e totuși un telefon) la POTENȚIALUL MAXIM. Din câte știu eu, telefoanele astea smart au următoarele funcții principale (din care, normal, derivă altele secundare):
– cameră foto
– acces la internet prin diverse moduri, inclusiv softurile aferente
– senzori (generic)
Prietenul tău director scoate untul din telefonul ăla care nu e de 50 de dolari folosind doar netul și niște aplicații. Deci și prin urmare, mai rămân multe lucruri nefolosite. Ce vrei tu să spui de fapt nu se leagă de a folosi potențialul la maxim, ci de a alege aparatul care face bine lucrul de care ai tu nevoie.
În rest, telefonul e doar unul dintre obiectele banale care poate să coste mulți bani. Unii au echipament foto de mii de euro, biciclete de mii de euro și mașini de zeci de mii de euro. Să înțeleg că îți iei mașină scumpă doar dacă o duci la Nurburgring și/sau ești vreun președinte de stat?
Prin universul blogăresc se crede că marea majoritate a populaţiei e formată din maimuţe oligofrene (ceea ce, având în vedere procentul de picaţi la bacalaureat şi media IQului naţional de 94, nu e foarte departe de adevăr) şi datorită calităţii de maimuţă oligofrenă “nu sunt în stare” să folosească un artefact modern: telefon, automobil, televizor, cameră digitală, maşină de spălat, laptop etc
😀
Dam, iphone-ul ala e folosit de la audio/video/photo la navy-system, aplicatii pentru jobul lui etc. Gagiul chiar nu sta doar cu el pe masa. Asta este motivul pentru care eu nu m-am inghesuit sa dau mia de dolari pe un telefon, doar cat sa dau un like pe facebook 😉
Pana azi nu mi s-a furat telefonul. Folosesc telefoane din 2000, pana acum am avut grija mare de ele. Sper ca si pe viitor sa ma fereasca hotii.
Durerea e cand telefonul e pe abonament si nu pe cartela prepay. Atunci trebuie imediat declarat furtul/pierderea acestuia, ca sa nu te trezesti, Doamne-fereste!, si cu o factura babana pe care trebuie sa o platesti.
mamei i s-a furat telefonul dintr-un mijloc de transport în comun. telefonul era în geantă, maşina nu era aglomerată, mă rog, nu foarte aglomerată, geanta a găsit-o închisă dar … telefonul lipsă. nu era cine ştie ce model, dar nici o vechitură şi nici mama nu e o babă ramolită care să nu ştie cum să-şi ţină geanta. se întâmplă, asta e. oricât ai fi de precaut. fiica mea a pierdut telefonul într-un taxi, se întorcea de la mare. pentru că era aproape miezul nopţii din gară a luat un taxi, din maşină a sunat-o pe vară-sa să-i spună că e bine, probabil atunci a scăpat telefonul pe banchetă. n-a mai recunoscut şoferul, deşi ne-am dat seama în primele minute după ce a ajuns, şi nu era chiar un telefon ieftin. asta e. câteodată ai ghinion. chiar şi de pe cartelă se poate recupera numărul şi creditul pe care îl ai.
A scăpat pur şi simplu un telefon “care nu era ieftin” pe jos într-un taxi pe al cărui şofer nu şi-l aminteşte!? :O
Unii se miră de ce suntem ţara cu cele mai restrictive reguli în ceea ce priveşte deţinerea de arme de foc din cele 28 de ţări UE 😛
ba da, ştiam compania, de-asta am spus că ne-am dat seama în primele 5-10 minute, pentru că am crezut că se înţelege că am sunat şi tot tacâmul. demonstrează însă că aşa s-a întâmplat. noi ne-am dat seama punând, logic, evenimentele cap la cap, dar dacă ăla a spus că n-a găsit nimic, ce puteam face. a da să măd duc la poliţie, şi? ce putea să-i facă poliţia? am refăcut traseul de câţiva paşi, era noapte, cu lanterne, mai mulţi înşi, că poate i-a căzut din buzunar în iarbă, ioc. de altfel în acele câteva minute de care vorbesc telefonul a fost deconectat iar şoferul susţinea că nu l-a găsit. şi n-a fost un singur telefon la aceea companie de taxi dar a fost inutil.
nautilus, ca fapt divers, nepoata care o urcase în taxi notase numărul maşinii, codul şi tot ce mai era nevoie, aşa că i-am furnizat operatoarei toate datele ca să ia legătura cu şoferul respectiv. degeaba.ăla atâta ţtia nu a găsit aparatul, deşi repet din taxi vorbise cu vară-sa, au fost regrete, au fost lacrimi dar …, tot ca fapt divers, de atunci fii-mea are un samsung obişnuit ca să înveţe că trebuie să ai grijă de lucruri, că nu fac noaptea bani la imprimantă (că ar fi fost simplu) ca să am ce să-ţi dau a doua zi.
Pentru Samsung exista samsungdive, serviciu gratuit, poate fi foarte util in caz de pierdere/furt!
Nu detin un telefon scump, dar eu unul il scot pe masa pentru ca mie incomod sa il tin in buzunar cand stau jos, nu cred ca ti-l fura nimeni de sub nas pe fata sa fim seriosi … 🙂 Si daca il vede nu is sanse mai mari sa ti-l fure ca Iphone-uri 4s si Galaxy-uri S3 exista la a15-a persoana in buzunar
Ii poti face tot ce vrei, daca baiatu e meserias si chitit pe tine, tot te face intr-un moment de neatentie.
daca nu ai afaceri si nu esti vip atunci cumpara nene un telefon de 100 de lei in cazul in care dispare nu i-ti pare rau,au pe emag o gramada :))
Ionut al meu a ramas fara telefon in timp ce juca fotbal pe terenul din curtea scolii. Il avea in bluza de trening, care era agatata pe un copacel din apropiere.
Mie aproape ca imi pare bine cand aud ca unii raman fara telefoane pentru ca le-au tinut pe mese. Asa merita, daca vor sa para interesanti… 😉
5, 6 si 7 nu iti micsoreaza sansele de a ti se fura telefonul.
Consider ca telefonul este un accesoriu de care trebuie sa te poti lipsi, in sensul ca nu ar trebui sa iti iei un telefon pe care nu ti-l permiti (la salariu de 10 milioane sa ai telefon de 20 de milioane).
Ideal ar fi sa ai un nokia decent, la care tine bateria si cu care poti vorbi si face o poza la nevoie, iar pentru orice altceva… o tableta. In felul asta, daca iesi la un suc, nu-ti iei tableta – si socializezi, nu stai pe net.
Consideri prost – de orice accesoriu te poți lipsi, dar nu cred că îi e cuiva indiferent dacă trebuie să-l cumperi în repetate rânduri.
În viaţa reală, printre oameni care îşi câştigă banii muncind, aşa este.
În lumea blogărească (şi în lumea programatorilor, cel mai rău când ai de-a face cu bloggări care sunt de felul lor programatori…) e obiceiul să te lauzi că eşti bogat ca Patriciu şi te poţi lipsi de orice, dacă se sparge, cumperi imediat altul, că ai de unde, la valoarea ta dă A-listăr 😀
Credeam ca ai inteles ce am zis. “sa te poti lipsi” in sensul ca nu ar trebui sa iti faca o gaura mare in buget daca-l pierzi.
N-am pierdut, n-am uitat şi nici nu mi s-a furat vreun telefon. De obicei sunt precaută cu telefonul, mai ales în zonele aglomerate. Obişnuiesc să-l ţin într-un buzunar al genţii mai inaccesibil mâinilor cotrobâitoare, un buzuar din interiorul genţii cu fermoarul închis.
Bune toate sfaturile astea. Dar un dispozitiv anti-uitare nu există? Că eu mi l-am lăsat, fără să realizez asta, pe masă, afară, la Ibăneşti… Noroc că l-am găsit după o săptămână, plin de praf şi cu bateria încă funcţională… 😀
n-am smartphone, asa ca sunt pe langa subiect, daca mi-l fura sa se spele cu el pe cap 😀
n-am avut ocazia sa mi se fure telefonul, dar acum ceva timp s-a intamplat ca cineva sa scape un S3 langa o bordura, dupa vreo 10 minute l-am gasit eu si cu un prieten si…l-am returnat.
Chiar ne-a recompensat pentru asta.
Aici intervine si lauda, daca te afisezi in vazul lumii cu ultimul model intr-un mod repetat sansele se maresc.
In completare la sfaturle din articol pentru cei cu telefoane foarte scumpe mai exista un sfat: Asigura telefonul! desi nu rezolva problema datelor pierdute rezolva paguba financiara.
Duminica la strand mi-a fost dat sa vad un lucru incredibil(pana unde poate merge imaginatia);o domnisoara cu un S3 il folosea ca si oglinda,se machia,isi intretinea tenul.Cam scumpa oglinda…ce ziceti?
Foarte bune sfaturile tale, dojolina! Eu din fericire nu-s patita, in sensul ca telefonul nu mi-a fost furat (nu pot spune insa acelasi lucru si despre portofelul meu) dar in schimb am scapat unul acum vreo 5 ani intr-o buda publica – asta apropo de buzunare largi si tricky.
Cat despre unele aspecte prezentate de tine…ma fac mica, mica caci ma recunosc si eu printre cei care nu se dezlipesc nici macar 5 minute de telefonul lor, nici atunci cand sunt cu cineva la masa, de parca ar arde Facebook-ul si Twitter-ul fara mine!
Dar n-am zis vreodata ca-s vreun monument de maturitate, macar constientizez si incerc pe cat posibil sa ma indrept.
Sper ca ai o sarcina usoara si ca tu si bebelusul tau sunteti fericiti, vciosi si sanatosi!
wow. in primul rand wow. nu am mai trecut pe aici de ceva tip, pentru ca ma enerva ditamai platforma unde trebuia sa pescuiesc ca sa caut blogul. acum vad ca blogu-ti iti ocupa din nou locul binemeritat. felicitari, e o schimbare buna
on topic, sfaturile astea sunt bune, dar ce te faci cand, asemenea unei prietene de ale mele, desi iei la inima toate sfaturile, iti uiti geanta cu tot cu telefon in mijlocul pietei?
:)))))))))
Bine ai revenit.
Nasol momentu’. 😀
Foarte bune sfaturi pe care le stiam dar pe care nu le-am aplicat atunci cand mi-a fost furat telefonul desi as spune ca l-am pierdut dar in fine, uite aici: https://www.valiscrie.ro/si-uite-asa-am-ramas-fara-telefon/
Ce era sa fac? multi mi-au zis ca trebuia sa merg la politie.
Sfatul meu e si mai simplu: Lasa dracu’ iPhone-ul de 3000 de lei si i-ati un telefon ‘normal’, nu te pandeste nimeni sa ti-l ‘salte’ :))
Bati apropouri, Ramona? Vrei, bag de seama, sa imi rascolesti cutitu’n rana. Aoleo, ce am mai plans dupa tel ala cand i l-a furat lui Dani. Abia il facusem cadou. M-a otravit , vreo saptamana imi venea in fiecare clipa sa-l omor pe Dani.
Nu cred că mai încearcă nimeni să fure un telefon în ziua de azi când sunt atâtea filtre (cont iCloud, amprentă, cod telefon, etc) care nu pot fi trecute și telefonul rămâne doar o piesă de mobilier.