Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Hai să îi urâm pe patroni
Zilele astea in Timişoara patronul unei firme (ceva de instalaţii după câte am înţeles) a fost tâlhărit în plină stradă de nişte nenea care ştiau că vine acasă cu încasările pe ziua în cauză (40 de mii de euro era numărul vehiculat). Trecând peste greşeala strategică (să te fâţâi cu atâţia bani în plasă) plus problema în sine (a rămas totuşi fără banii lanţului de magazine), absolut halucinantă era reacţia multor pierde-vară ce comentau ştirea.
Din ceea ce au postat ei, tragem următoarele concluzii pertinente:
Dacă este patron, clar este un hoţ ordinar, care trăieşte bine sugând sângele angajaţilor, pe care îi tratează ca pe nişte iobagi. E clar că românilor le-au plăcut lecţiile de istorie de prin copilărie şi simt o nevoie justiţiară să rupă gâtul tuturor bogătanilor de patroni, ca răsplată pentru soarta lui Horea, Cloşca and of course Crişan.
Nu există în mintea românului “obişnuit” ideea de “patron” ca întreprinzător, plătitor de salarii şi impozite, iubit şi respectat de angajaţi. Culmea că mai există şi din ăştia, dar nu contează. Fostul comunist, actualmente încă lucrător la bandă sau funcţionar la stat, consideră că orice om cu firmă este corupt şi merită să moară. Exemplar de preferat.
Faptul că nenea avea câteva zeci de mii de euro asupra lui, este semn că este un hoţ ordinar. Cum poţi să ai aşa încasări mari, când românul ştie că salariul lui este de 300 de euro. Normal că şi o firmă (destul de mare, după cum aflăm de la alţi comentatori, care oferă informaţii despre firma în cauză) trebuie să aibă încasări cât alimentara din colţ, care vinde încă produse aduse din Ungaria pe “şestache” şi fără traducerea informaţiilor de pe ambalaj, că şi asta ar costa.
Românul bine informat ştie la orice oră care este cifra de afaceri a unui business puternic şi poate deci concluziona că domnul în cauză e şi peşte, de a pus mâna pe aşa sume mari.
Dacă e patron, îşi merită soarta.
Asta mi-a pus capacul. Dacă era o tanti care lucra la o fabrică de pantofi sau spăla pe jos la spital, trebuie să îi plângem de milă. Un patron de firmă nu trebuie plâns pentru că este o fiinţă inferioară. Cum îndrăzneşte să câştige mai mult decât românul de la Dacia sau să aibă iniţiative economice?
Cu toate că majoritatea nu au văzut cum arată 40 de mii de euro la un loc (decât dacă au luat credit pentru apartament pe care îl vor rambursa în vreo 50 de ani aşa) dau cu părerea că e o sumă de nimic sau că patronul îşi merită soarta. Nu am înţeles încă de ce meriţi să fii tâlhărit numai pentru că eşti un businessman sau cum poţi spune că suma este un nimic, chiar dacă firma este totuşi profitabilă.
Chiar dacă este vorba de încasările pe 1 zi, sunt totuşi bani MUNCIŢI şi furaţi de nişte “haiduci” la care planul social s-a înţepenit la faza de “fură de la cel care are .. şi gata”.
Cam asta este situaţia “socială” în acest moment. Mulţi care încă nu înţeleg că o firmă nu acoperă neapărat trafic de carne vie şi că întreprinzătorul este poate un individ cu mai mult cap şi destule cojones încât să nu mai dorească să depindă de stat şi să îşi pună talentul şi hotărârea la muncă serioasă. Că unii nu se mulţumesc să se roage de populaţie să cumpere produse româneşti, pentru că rămân fără locuri de muncă, pe unii nu îi încălzeşte sistemul “nine to five” şi munca pentru alţii.
Sunt mulţi patroni care şi-o iau în bot din primul an şi se întorc la stadiul de salariat şi mulţi care îşi oferă o alternativă. Ştirea în cauză vorbea despre un OM atacat de nişte tâlhari şi uşurat de bani. Un om care declară că nu se omoară cu băncile (dacă nu aş avea aceeaşi teamă de a ţine bani în casă, mi-aş “implementa” şi eu membrul inferior în sistemul bancar) şi care a fost atacat de nişte delincvenţi care îi ştiau şi ideile şi itinerariul.
Un asemenea atac este ilegal oricum ai lua-o. Că nu a fost tâlhărită bunicuţa de la parter, ci un bărbat ce deţine un lanţ de magazine de instalaţii din oraş, problema este aceeaşi. Nişte tâlhari au furat bani. Interesant este de văzut cum ar reacţiona mulţi dintre “românii sadea” cu atitudinea lor de scârbă milenară faţă de un patron de succes, dacă s-ar trezi ei cu banii şutiţi de nişte domni de “bine”. Oare cum văd atunci situaţia?
Chestia asta cu sa moara si capra vecinului e profund si adanc infipta in subconstientul romanului de zi cu zi. Si asta n-o vezi doar cand vine vorba de niste ‘patroni’, sau oameni cu bani. O vezi si in tramvai, metrou, troleibuz si alte cele.
Adica stai..omul asta are bani. Omul asta se descurca. Sigur fura. Asta pentru ca de prea mult timp ne-am invatat ca asa sta situatia. Si lucrul asta n-o sa se schimbe curand. Imi place campania rompetrol, sau care e..aia care spune ca romania se va dezvolta prin bun simt si responsabilitate.
Exact asta ne lipseste tuturor…
Cea mai mare problema a prostilor e ca sunt multi.
In tara noastra, detii o taraba in piata gata, esti mare patron!
Imi imaginez rrrromanul dotat cu un pistol din ala cu care se pun preturi.
Fiecare roman are cate un pistol din asta in cap cu care pune etichete: ala-i prost (ca are haine ne-de firma si telefon normal, nu conteaza ca poate nu-l intereseaza fitele, vrea doar ceva functional si simplu), aia-i c***a (ca a ajuns repede sus, nu conteaza ca poate a muncit dublu de i-a cazut parul), ala-i hot(ca are masina scumpa si 40000 de euro la el, nu conteaza ca poate a facut credite pentru afacerea lui de nu si le plateste nici daca-si vinde familia). Putini neuroni, muuuuulta invidie, raioase capre! Ce bine ca unii au necazuri mari! Ale tare par nimic. Bine zis: prosti, dar, vai, multi rau!
Jimmy nu conteaza daca ai taraba sau nu. Eu am o firma mica de tot, de fapt lucrez de pe laptop in casa mea. Si fac bani.Destui incat sa ma doara usor sacral de criza si ca isi pierde nu stiu care jobul.
Tu iei bani ca si mine de pe reclame de pilda. Esti un mic “patron” pentru ca detii proiectul care aduce niste venituri. Ca nu este taraba in piata si micile noastre intreprinderi online sunt un fel de “taraba”.
Si castigam ceva pe langa un salariu sau castigam destul incat sa nu mai fie nevoie de un “salariu” normal.
Nu toata lumea conduce multinationale, destul sa ai de un trai decent intr-o prima faza. Si tarabagiul ala din piata mie mi se pare mai realizat decat muncitorul de la Dacia sau bugetarul care iese acum in strada ca nu a primit 50 la suta in plus la salariu si nu poate plati ratele la care s-a bagat cand credea ca primeste banii aia.
Din punct de vedere al ocupatiei mi se pare ca tarabagiul sta mai usor pe picioarele lui, decat un angajat care asteapta sa vina 200 de euro salariu si se roaga de al de sus sa nu il concedieze patronul sau directorul regiei de stat, acum ca e pe nasoale cu economia.
Numele de patron este “depreciat” in ultimul timp, dar, in ciuda celor fata de care poti spune ca nu poti nutri prea mult respect, sunt zecii de mii de intreprinzatori pentru care ziua de maine nu e atat de sumbra. Si culmea ca unii dau de lucru altora si isi platesc impozitele.
Acolo era .. se pare ca se aduna multi idioti pe site sa comenteze. Fereasca dzeu sa fie o stire cu accidente (ceea ce se intampla cam zilnic) ca ti se incurca axonii de ce pot scrie unii 😀
E irelevant ca se conduce greu un business. In momentul in care esti patron, banii cresc pe sfoara de rufe si ii iei dimineata, odata cu sosetele si chilotii, un business merge singur din momentul in care ai stampila facuta si freci menta toata ziua, pentru ca esti patron.
Cam asta este impresia, asa cum spui si tu.
un business este greu de tinut in picioare si daca nu mergi pe faze ilegale. Platile si actele ti le pune in ordine un contabil, care culmea are grija sa fii cinstit (culmea ca multi lucreaza la negru), dar sunt multe aspecte pe care trebuie sa le ai in vedere ca patron si, daca esti harnic si inspirat, nu prea ai timp sa faci pe nebunul si sa te dai mare.
Dar, normal, din momentul in care ai un srl esti antichristul pentru populatia inca salariata.
ce “uita” brusc, toti, este cat de grea meserie este sa conduci un business – daca joci cinstit te lovesc la glezne toti, daca nu, te incurci in spagi.
anyhow, dupa cum descrii comentariile, articolul era probabl pe Tion. ma insel?
Mai e si problema ca patronul ca patronul, dar salariatii castiga sigur. Mult, putin, ramane de vazut, dar castiga. Eu am fost un pui de patron vreo 2 ani si de destept ce-am fost, tot ce am reusit sa realizez a fost sa pierd vreo 150 milioane de lei vechi. Asa ca stiu foarte bine ce inseamna, si am mare respect pentru cei ce reusesc invers decat mine 🙂
si el a fost angajat odata
hai să nu! mie mi-a fost dat ca într-o lună de zile să-mi schimb părerea despre patroni. mi-a fost dat să întâlnesc omul ideal pentru rolul de patron. 🙂