Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Micile bucurii ale vietii
O acadea sau o papusa ieftina. I-o intinzi copilului si el se bucura. Ii sclipesc ochii si vezi clar cat de intens traieste asta. Pentru un cadou mic, pentru un maruntis, pentru care uneori ai uita sa zambesti macar. El sare in sus de bucurie pentru o bomboana, tie si ceva mai important abia iti smulge un rictus plictisit. Cand am uitat sa ne bucuram?
Nu stau sa va plictisesc cu amanunte personale. Va pot spune asa el fugitivo ca am avut o copilarie incalcita si o adolescenta marcata de saracie. De “nu se poate luna asta, draga mea, lasa, poate peste 2-3 luni avem bani si pentru asta”. De blugi purtati un an intreg si poate chiar mai mult si schimbati cand erau deja destul de “dusi”. De haine cumparate de necesitate, nu pentru ca sunt sic. Si uite ca si acum, dupa atatia ani, cand mi-as permite o garderoba de “domnisoara”, inca imi cumpar haine “eficiente”, care sa tina si sa fie bune. Este clar ca acum imi permit “brenduri” bune, nu tot felul de “noname”.
O chestie insa mi-a ramas din copilarie: bucuria aia stupida si “penibila” pentru orice “rahat”. Iubi chiar se distreaza ca ma pot bucura pentru o cutie cu ciocolata Merci de pilda sau Mon Cherry. Normal ca mi le permit si ma mai desfat si eu cu asa ceva. Normal ca nu este un BMW, ci doar o cantitate de ciocolata, si totusi imi stralucesc ochii ca unui copil de 5 ani.
Ma bucur din toata inima si traiesc acest sentiment cu sinceritate. Ma bucura intentia lui, faptul ca uite ca s-a gandit la mine, placerea de a molfai dulcea “otrava” … Am incercat tot mai mult in ultima perioada (de cand sunt mai introspectiva, sa zic asa) sa inteleg de ce inca imi pastrez capacitatea aceasta de a ma bucura … Ar fi si o explicatie:
Am avut in viata putine momente de bucurie extrema. Evenimente care sa ma faca fericita in stilul “hollywood”. Am luat niste examene, am absolvit niste scoli, am avut si momente deosebite in viata intima. Normal ca ele sunt bucurii enorme. Vor mai fi in timp: cand ma voi casatori, cand se va naste copilul meu, cand va face primii pasi etc.
Si totusi viata ofera putine momente de asemenea fericire, daca le compari cu timpul pe care il petrecem prin farama asta de univers. In tot stresul si printre toate problemele de zi cu zi am invatat sa ma bucur de tot felul de chestii marunte: de o zi insorita, de un bebe vazut pe strada, de un cutu mangaiat, de o intalnire cu un prieten apropiat, de cateva minute petrecute la telefon cu el, de 2 zile pe saptamana de pauza de la jobul principal, de micile mele victorii online, de un trandafir care miroase superb.
Nici acum nu pot sa ma laud cu o viata ca in filme. Este grea, este muncita, este stresanta. Spre deosebire de copilarie, acum am eu “fraiele” in mana. Acum eu pot sa imi creez viitorul asa cum pot. Si pentru ca bucuriile cu adevarat covarsitoare sunt prea putine, ma bucur de orice. Asa am invatat eu sa supravietuiesc nebuniei acesteia care se numeste viata.
citind acest articol mi-am adus de aminte de jeleurile care le primeam cand eram pici, echivalentul, in zilele noastre, la vreo 10 salarii prima 🙂
Lucruri pamantesti, spuse de oameni normali…Poate dincolo sa fie altfel..
🙂
ioi tu
în fiecare dintre noi, este şi un copil, care nu creşte niciodată, care este la fel de inocent şi de nepăsător ca în primii ani de viaţă ai noştri. doar că în graba de a deveni adulţi, îl uităm într-un colţ al minţii.
şi ne amintim de el din când în când, când răcăie şi el cu unghia să iasă afară, măcar între sentimente dacă nu şi în muncă .. s-ar juca şi el săracu’.
suntem vii doar atâta timp cât suntem ŞI copii. poţi să ai vile şi să te învârţi în cele mai selecte cercuri, dacă nu poţi să te bucuri de un răsărit cu picioarele goale în iarbă .. e cam degeaba totul 🙂
“O acadea sau o papusa ieftina. I-o intinzi copilului si el se bucura. Ii sclipesc ochii si vezi clar cat de intens traieste asta.”
Pai de-asta e bine sa nu uitam sa fim copii, indiferent de varsta si pozitia sociala pe care o avem la un moment dat, sa ramanemun pic copii si vom fi mult mai…nu stiu cum sa zic, sunt chestii care nu le pot explica in cuvinte. Exemple:
Gigi Becali este asa cum este, de multe ori foarte nelalocul lui (n-are rost sa folsesc cuvinte dure), de multe ori foarte sincer si fin psiholog: si-a cam dat seama ce inseamna puterea banului asupra unui roman obsedat de ideea realizarii materiale prin orice mijloace; el stie, printre altele ce insemna banul si cum pot fi manipulati oamenii cu ajutorul banilor (unii oameni); este de notorietate sponsorizarea unui anumit jurnalist (formator de opinie) de dl Gigel (sa fie vorba cumva de dl Turcescu, baiatul care a terminat cu 8,50 medie generala liceul?)
Nu-mi place Gigi din foarte multe puncte de vedere si nu-l pot recomanda copiilor mei ca model de urmat in viata, insa trebuie sa remarc un aspect: de multe ori Gigi stie sa fie copil si sa se bucure de micile bucurii ale vietii, spre deosebire de alti oameni cu situatia lui sociala. Uite si un exemplu:
https://romaniafootball.blogspot.com/2008/01/gigi-becali-super-show.html
PS Sa nu cadem in greseala de a vedea un om numai in alb sau negru: fiecare din noi are partile lui bune si anumite chestii care noua insine nu ne convin. Sa invatam sa fim un pic mai generosi in a cataloga oamenii din jurul nostru, fiindca noi vom avea in primul rand de castigat.
PPS Hai ca iar o luai pe aratura. Scuze!
(cateodata e bun si-un comentator asa mai zurliu ca mine). Merci!
Comentarii la comentariu? hai ca mai vreau sa revin, imi place f mult acest articol!
pt. Eugen:
adica lucruri nepamantesti spuse de oameni anormali?
De asta scrie la “Carte” Pana nu veti fi ca niste copilasi nu veti putea intra in imparatia ”
Felicitari dojo pentru ca stii sa te bucuri. Intradevar la a fi nemultumiti suntem maestri
ar fi bine dak am reusi sa ne bucuram mai mult d lucrurile marunte..poate k si lumea ar fi un loc mai bun 🙂