Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Profesorii mei erau oameni
Observ ca sunt tabere: elevii vs. profesorii, se generalizeaza, se acuza, se urasc uneori sau pur si simplu exista un dispret din asta superior in ambele parti. Imi amintesc acum, la aproape 10 ani de cand am incheiat cu liceul, cat de dragi mi-au fost profesorii si cat de bine ne-am inteles pana la urma.
Nu mi-am vazut niciodata profesorii ca pe o “categorie”, i-am cunoscut pe fiecare in parte, am interactionat mai mult decat doar raspunzand la ore sau facand gura ca am luat 9 si nu 10.
Aveam un obicei ciudat cu minunata colega de banca. Ne ziceam “mon cri cri” (copiasem un alt “cuplu” din clasa noastra de fete) si ne plimbam de brat prin scoala, ca doua babe. Nu, nu eram “deviante”, aveam iubiti si nu ne interesa cealalta sub forma asta. Faza cu “mon cri-cri” era mai mult de gluma si ne distram cum se uitau toti ciudat la noi.
Asa, leganandu-ne agale si trocerind, ne deplasam prin Cancelarie .. tot timpul aveam ceva de facut pe acolo (sau macar cautam pe cineva). Mi-a placut mereu locul acela. Ii puteam vedea pe profesorii mei departe de mina aia severa din clasa. Vedeam oamenii din ei.
Rontaiau si ei cate ceva, radeau la o gluma buna, fumau, strigau unii dupa altii, stateau la povesti cu noi. Ne intelegeam bine cu majoritatea, pentru ca eram eleve bune. Un pic obraznice uneori (recunosc si eu asta acum), dar le eram dragi, pentru ca eram “destupate”. Mai faceam cate o gluma cu cei care stiau de gluma, le faceam diverse comisioane, luam si aduceam catalogul.
Cand se suna, fugeam spre clasa, nu cumva sa intarziem. Unii mai comentau ca “vedeti, mai, ca s-a sunat”, in timp ce noi le zambeam si le replicam “dar si dumneavoastra sunteti aici”. Radeau, recunoscand ca avem si noi dreptatea noastra.
Nu pot spune ca doream favoruri, pentru ca nu le primeam. Am mai impuscat si cate un 5 sau 7, am mai avut chiar si cate un 4, cand il meritam cu prisosinta. Astea erau insa accidente, pentru ca in liceul nostru se punea mare valoare pe rezultate bune la invatatura si aveam niste medii suparator de mari. E adevarat ca am si invatat mult, am citit enorm si nu mergeam la culcare decat (uneori) la 2-3 noaptea, pentru a-mi termina toate plansele (practica pedagogica) sau temele.
Am iubit enorm anii aceia, mi-am iubit sincer profesorii. I-am vazut razand, i-am vazut plangand, am tinut ore de cor in locul profesoarei de muzica, pentru ca era sarmana mereu bolnava si dorea totusi sa faca minuni, am incercat sa ii consolam, am primit un zambet intelegator si un sfat, cand si noi am avut necazuri.
Am avut parte de oameni deosebiti pe toata perioada scolarizarii: in primara, gimnaziu, liceu sau facultate. Ma intalnesc si acum cu unii dintre profesorii mei, ii salut de la 50 de metri si ma bucur enorm cand ma recunosc. Din miile de copii care le-au trecut prin mana isi amintesc inca de pustoaica uratica dar desteapta, care mereu le cerea sfaturi sau ceva nou de citit.
Sunt oameni carora le spun sarut mana, chiar daca in acest moment castig mult mai bine decat ei si poate sunt mai “bine” decat ei. Fata de unii dintre ei, noi elevii am crescut si am evoluat. Unii din colegii mei au salarii excelente, masini bune si casa, in timp ce unii dintre profesorii nostri inca poarta hainele pe care le stim noi de acum 10 ani.
Unii inca mai circula cu autobuzul pe care eu refuz sa il folosesc de ani buni, se plimba la piata de vechituri (poate mai gasesc o hainita ieftina); i-am intalnit acolo, in cautare de monede pentru iubi sau cappuccino la cutie pentru mine. In timp ce eu incep sa stramb din nas la unele haine scumpe, ei se bucura ca gasesc un second hand bun. Ii vad mai batrani cu niste ani, dar la fel de cititi si de dornici de a impartasi din cunostintele lor. Sunt la fel de interesati de cultura, de o carte buna sau un tablou, cum au fost intotdeauna. Poate ca unii dintre profesorii mei sunt din generatie de 40+ ani (acum), dar oricat de bine as fi “plasata” acum, ma simt tot ca o eleva nestiutoare in fata lor.
Am fost mereu fascinata de oamenii din spatele “titlului”, atat in ceea ce priveste profesorii cat si orice persoana cu care am avut contact (oameni de afaceri, actori, muzicieni). De multe ori omul m-a dezamagit in cazul anumitor categorii de oameni. In cazul profesorilor mei omul a fost mereu deosebit. In spatele profesorului cu catalogul temut in mana au stat oameni buni, cu viata personala, cu probleme, sanatosi sau bolnavi, cu dezamagirile lor si bucuriile pe care viata ni le rezerva tuturor. Sunt oameni pe care i-am iubit si ale caror actiuni am incercat mereu sa le inteleg, inainte de a declara ca sunt niste dobitoci sau ca sunt nedrepti.
Mi-e dor de oamenii acestia .. anul acesta ii voi intalni pe unii dintre ei si imi voi reaminti de anii aceia, de catalog, de note, de nopti nedormite pentru a invata, de zambetul lor, cand raspundeam corect, de povestile noastre prin cancelarie, de momentele in care au fost oameni.
Frumos articolul … ma gandesc la profesorii actuali.. pff si ce profesori inca am 🙂 Mai ales unele profesoare .
mda.
ai dreptate .. again.
noi am fost tare dezbinati. pe cativa dintre profesori i-am cunoscut mai indeaproape .. pe cativa nici n-as dori. dar presimt ca o sa-mi fie dor de ei peste ani …
Oare ce isi vor aminti, peste ani, elevii de azi despre fostii lor profesori?
Frumos, superb, SUPERLATIV! Si la mine s-au intamplat 10 ani anul trecut, insa nimeni din vechii colegi nu s-a chinuit sa ne adune. Asa ca mi-am pus in gand sa o fac eu! Sper sa imi reuseasca, desi multi dintre ei am inteles ca sunt departe de Romania!
P.S. Cred ca modul acesta de a privvi profesorii si scoala se datoreaza in principal faptului ca ai fost educata intr-un anume fel! Cei de azi nu mai au sisteme de valori. Au doar teluri… atat!
😉
1. Profesorii din ziua de astazi (evident, nu toti) practica niste metode ciudate in timpul orelor, prin care vor sa atraga elevii la meditatii private, din alea pe lovele.
2. Mai este batalia pentru salariile de merit: aici pica nasol elevii buni, care sunt solicitati la fel si fel de olimpidae, in nadejdea ca profesorul sa faca punctaj pentru a ami lua ceva bani la salariu.
3. Elevii din ziua de astazi: 10 % de un nivel mai ridicat decat cei din vremea noastra; 20-40% de nivel mediu; 50% ceva mai slabi la carte, fiindca au ajuns la concluzia ca daca ai scoli multe in nici un caz nu vei ajunge milionar. Asa ca, la ce bun atata scoala!?
PS Programa actuala din invatamantul romanesc este extrem de incarcata si nu stiu cui foloseste chestia asta (un elev bun consuma zilnic in jur de 10 ore cu scoala si studiul acasa).
Daca s-ar mai relaxa programa, atunci ar trebui desfiintate posturi, multi profesori vor merge in somaj, etc..
Cam astea-s doar cateva din problemele invatamantului romanesc.
PPS Argumentele mele se bazeaza pe exemple concrete, destul de numeroase, din pacate.
Chiar credeti ca programa de acum este foarte incarcata? Nici eu, ca eleva,, marturisesc ca nu studiam cu mult mai putin. Tineti cont ca invatam si sambata, deci o zi in plus pe saptamana.
pt Cristina:
-un elev de top in ziua de astazi e mult mai solicitat decat unul de pe vremea noastra: am 2 colegi super rezlizati material dar mai ales profesional, un bancher si un specialist in chirurgie reparatorie.
Am petrecut impreuna cei 4 ani de liceu, si-ti pot spune sigur ca nu invatau mai mult decat se invata acuma, in schim erau foarte dotatiintelectual, modesti, la locul lor, adevarati colegi.
Parca si profesorii erau mai altfel pe vremea aceea (parintii mei au fost profesori 40 de ani, asa ca am oarecare cunostinte despre fenomen)
PS Cam ca localizare in timp, am terminat liceul in 1982. Viata era mai putin solicitanta, nu tu tv, nu tu internet, nici alte atractii. Deci era mult mai simplu atunci.
Cat despre matematica de atunci si cea de acuma, crede-ma ca pe vremea aia era de o mie de ori mai lejera programa.
Astept reactii, s-ar putea sa nu fie adevarat ceea ce sustin, poate partial.
Ehe… frumos articol! nu am trăit şi acum câţiva ani (buni) ca să ştiu cum erau profesorii pe-atunci, dar ce pot spune acum e că cei din ziua de azi nu ştiu cum să se facă ascultaţi.
iniţial scrisesem un ditamai comentariu, dar m-am răzgândit. mai bine dezvolt eu altă dată, la mine pe blog.
Si eu am ramas cu amintiri foarte frumoase despre profesorii mei din liceu. Stiu ca sunt multi cei care zic despre profesori ca sunt nesuferiti si multe altele, dar eu n-as generaliza. Sunt oameni ca oricare altii, doar ca se itampla ca tu sa-i cunosti intr-un anumit context.
La facultate am intalnit profesori care cu siguranta nu au ce cauta in invatamant: pur si simplu nu au calitatile necesare. Dar mi-ar fi placut sa-i cunosc in alt context. Sunt sigura ca mi-ar fi palcut 🙂
Eh, vorba aia…intr-o padure verde exista si uscaturi. Cam asa si cu profesorii. Nu pot spune ca toti mi-au lasat o impresie placuta, ca n-aveau cum. Insa de majoritatea imi amintesc cu placere.
Proferorii mei erau.. asa si-asa 😀
Depinde si de generatie (nu inseamna ca ramo e batrana!).
Mai demult profesorii predau cu o anume satisfactie, le placea meseria.. Azi nu prea mai au multi chef sa fie profesori, o fac din nevoie si nu cu prea multa dedicatie.
Asta nu inseamna insa ca daca am luat un 4 ma duc dupa ore si il iau de gat pe prof.. Si elevii sunt in mare masura vinovati de ce se intamla in zilele noastre.
E prea multa ura imprastiata prin sistemul de invatamant.
pentru inceput, tin sa precizez ca fac parte din aceeasi generatie ca si tine, am terminat liceul in 98, si tot unul de “elita” … bleah, cand imi amintesc cu cat patos vorbeau profesorii despre el, de parca le era lasat mostenire de familie
si eu imi aduc aminte de ei …. cel de matematica din generala care ne agata efectiv de sacou in cuierul scolii … cel de matematica din liceu, un alcoolic inrait, care in prima ora din clasa a 9a ne-a facut cretini si semidocti ca nu stiam deja teorema lui
Cauchy, Schwarz, Bunyakovsky … despre comunistul de director care umbla cu halat de maistru prin liceu si nu se sfia sa intre in baie la fete sa vada daca fumeaza … despre marele profesor de limba rromana care trimitea elevi la olimpiade nationale pentru care am avut onoarea sa lucrez LA NEGRU cativa ani dupa terminarea liceului …. REPET, era cel mai tare liceu din municipiul resedinta de judet ….
asa ca mai lasati-ma cu profesorii din generatia veche, ca nu tine. nu zic ca nu au existat si exceptii, dar majoritatea erau niste comunisti obtuzi. nu pot sa ma pronunt despre cei de dinainte sau de dupa perioada cat am trecut eu ca gasca prin apa prin scoala …
Nu cred ca toti profesorii din generatia veche au fost niste “comunisti obtuzi”, asa cum spui. Au fost si valori reale printre ei.
citat din comentariul meu anterior: “nu zic ca nu au existat si exceptii, dar majoritatea erau niste comunisti obtuzi”
daca vezi undeva cuvantul “toti” imi fac mea culpa
afaik, majoritatea != toti
Prefer profesorii care sa stie sa se apropie de elevi si sa le capteze atentia.Sa faca in asa fel incat orele sa fie placute.Am avut o profesoara in generala la care era o placere sa stai la ora pentru ca pe langa limba romana mai discutam si subiecte legate de viata.Mereu avea cate un sfat pentru fiecare.Am si la liceu un dascal asemanator.Tot respectul meu pentru acesti oameni.
Si eu am avut cativa profesori in adevaratul sens al cuvantului. Oameni de la care am avut ce invata.