Suntem fericiti pentru ca e Craciun?

Pentru cei mai noi pe blogul acesta: nu sunt chiar prinsa de atmosfera sarbatoreasca, incep sa fiu stresata de tot tam-tam-ul asta si mi-am pierdut cu ani in urma placerea asta de a tine sarbatorile. Nu stiu exact cand s-a intamplat asta, cand mi-am pierdut bucuria ca este Craciun, sau “Iepuras” .. poate in urma cu cativa ani, cand, din motive de job, am fost nevoita sa imi petrec sarbatorile tot pe la “uzina”. Din acel moment cred ca am inceput sa vad aceste evenimente si sub aura lor “neplacuta”: mai nimeni pe la job, gasesti FOARTE greu taxi, platesti pret dublu (ca deh, e sarbatoare), nu apuci sa te bucuri de evenimente, ca tre’ sa fugi la munca etc.

De cativa ani Craciunul nu ma mai bucura. Ma streseaza aglomeratia si mai ales FALSITATEA oamenilor.

Cam in tot anul “jonglam” diferite probleme si nemultumiri. Suntem neimpliniti, ne enerveaza tot felul de chestii. Vine insa Craciunul si aruncam totul sub pres, ne prefacem familii extraordinare, refuzam sa realizam care sunt de fapt problemele si ne imbracam in haine de sarbatoare.

Poate ca nu mi s-ar parea atat de caraghios, daca nu as vedea atatea “devieri”. Oameni care intra in datorii pentru a manca mai bine si pentru a da niste bani incredibili pentru un brad, ca mor fara el, oameni care se urasc in mod norma, dar acum se prefac a se suporta, avand insa grija sa impartaseasca altora de la masa (in soapta) comentarii de genul “ce naspa e ala”.

Toata lumea imi baga sub nas cat de importante sunt sarbatorile astea si cat de multe nevoi sunt de acoperit pentru a avea festinul dorit. Am si eu o intrebare: “da’ voi nu mancati in restul anului?”. Numai de sarbatori se apuca romanu’ de cumparat mancare (as crede asta, tinand cont ca se golesc magazinele si ca tot omul  pleaca acasa cu zeci de kilograme de alimente)?

“Tu ce faci de sarbatori?” asta este intrebarea principala.

Ce fac eu? Foarte probabil voi sta acasa cu cei dragi. Cei mai apropiati, care merita “efortul” de a sta alaturi de ei. Vom manca niste “bucate” traditionale, dar nu in exces, ca doar nu au intrat zilele in sat. Vom mai primi si niste copii cu colindul, ca si mie imi placea, cand eram mica.

Am discutat cu “soarele” meu despre Revelion si am ajuns la concluzia ca mai bine stam acasa. Ne putem permite o iesire la munte sau la un restaurant select, dar, ceea ce ma “doare” pe mine este ca nu ma simt in largul meu cu tot felul de fitosi la tot felul de restaurante din astea, si preturile sunt inumane de-a dreptul. Nu mi se pare normal sa cheltuim 1000 de euro pe 2-3 zile, numai pentru ca este Revelion.

Ne permitem asta si nu suntem chiar zgarcitii lumii, dar pentru mine, cel putin in ultimii ani, cele mai bune sarbatori au fost acasa, cu familiile noastre. Si mia aia de euro oricum o spargem la Munchen, in martie. Si voi fi mult mai castigata, decat asa.

Nu, din pacate nu sunt patrunsa de spiritul Craciunului. Ma bucur de 2 zile libere de la job, voi sta cu siguranta pe net, sa mai rezolv una-alta, mai stau la taclale cu cei foarte apropiati, incerc sa ma odihnesc si “that’s all”.

Nu ne vom “rupe” in bucate alese, pentru ca oricum se mananca bine. Sunt dependenta de dulciuri, asa ca vom avea praji si cioco asa cum avem in fiecare zi (da, dentista mea va fi deosebit de incantata :D). Nu ne vom preface ca ne intelegem mai bine, pentru ca oricum este pace si armonie in familie. Nu ai nevoie de sarbatori sa fii fericit. Dorinta mea este sa fac “craciun” in fiecare zi celor dragi. Poate nu am reusit, dar suntem foarte aproape 😉