Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Uf salariile astea
M-am intalnit ieri cu unul dintre clientii mei pentru care fac si administrare de shopping cart. Asa, la o poveste scurta, mi-a spus cu mandrie ca merge business-ul foarte bine si ca uite ca are deja o mare problema: nu prea gaseste angajati buni. Imi amintesc de asemenea ca povesteam cu niste parteneri de afaceri tot pe tema asta: e greu sa gasesti pe cineva in specialitatea ta, cineva care sa lucreze foarte bine.
Discutii de genul asta am tot mai des cu tot felul de cunoscuti. Este plina piata de munca de posibili angajati, de absolventi etc. Dar putini se ridica la un nivel pe care l-ar dori angajatorul, un nivel foarte mare de specializare, care vine dupa experienta bogata.
Cu toate ca multi se plang de lipsa fortei de munca super-specializate, inca nu sunt dispusi sa remunereze corespunzator. Este absolut clar ca un “professional” nu vine pe 2-300 de euro pe luna, desi multi angajatori ar spera sa scape cu salarii mici. Povesti de genul “firma multinationala, sanse de crestere in ierarhie etc.” sunt chiar povesti. Putini dintre amicii mei ar fi dispusi sa plateasca un pret adevarat pe specializarea in cauza. Asa cum noi insine nu ne-am angaja de pilda pe un salariu de sub x euro, este foarte clar ca oamenii care isi stiu valoarea nu mai lucreaza pe boabe de fasole.
Specialistul ala pe care noi il cautam este constient de valoarea sa si este dispus sa munceasca numai la un anumit nivel de salarizare. Asa ca angajatorii trebuie sa mai ridice stacheta salariilor, pentru ca altfel nu vor “agata” niciodata un salariat asa cum doresc ei.
Observ la multi patroni romani chestia asta: ar dori sa aiba un angajat cel putin la fel de genial ca Einstein, daca se poate, pe care sa il plateasca insa ca pe o femeie ce se ocupa de curatenie in firma. Si partea frumoasa este ca tot mai multi asemenea angajati nu mai cad pe spate la auzul ofertei de job ci au pretentii mai mari.
Chiar daca si pe mine (in viitor) ma va costa poate mult un specialist in domeniul pe care doresc eu sa il angajez, consider totusi ca este un aspect pozitiv. Munca de calitate trebuie remunerata si trebuie si noi (actualii sau viitorii angajatori) sa intelegem ca un angajat excelent este deja un urias avantaj, dar ca este si un efort financiar.
In partea asta de tara (Timis) sunt destule joburi, o rata mica de somaj si angajati tot mai bine infipti. A trecut timpul salariilor exagerat de mici si a atitudinii de dumnezeu din partea patronului (suntem multi care am dat cu nasul de ea). La targuri de joburi multi tineri incep sa strambe din nas la anumite salarii, iar angajatorii stiu ca trebuie sa creasca si ei ceva acolo, pentru ca raman cu businessul in aer.
Ca un fel de revers insa al medaliei: multi absolventi fara nicio experienta incep si ei sa aiba mari pretentii. Din pacate insa, dupa cum am mai vazut si eu si partenerii pe care ii aminteam, multi sunt SUB nivelul asteptarilor angajatorului. Faptul ca ai o diploma si ai urmat niste cursuri nu inseamna nimic. Cei care au ramas numai la faza de “hai, ma, ca am o facultate”, nu prea fac nimic si nu vor avea prea multe sanse. Cei care au muncit insa peste norma scolara si au deja experienta “in campul muncii” si s-au dezvoltat mai mult decat le-a permis programa scolara sunt oamenii pe care ii vaneaza toata lumea.
Am avut si eu si altii experiente cu studenti care nu stiu mai mult decat li se spune la facultate. Oameni care nu sunt in stare sa gandeasca mai mult de cursul numarul 14 din semestrul curent, care nu au dobandit nicio calitate suplimentara. Sunt destui cei care iti flutura la nas diploma castigata deja sau in ‘lucru’, dar care nu pot realiza un task minim necesar jobului pentru care l-ai angaja.
Sunt bineinteles si tineri care deja se “joaca” in domeniul in cauza, si pe care ai putea lasa afacerea saptamani intregi. Si-ar face treaba excelent si nu ai avea nicio durere de cap. Iar acesti tineri este bine sa isi vanda pielea cat mai scump, pentru ca pielea lor valoreaza enorm 🙂
Situatia este similra cu cea din publicitate. Se tot plang ca nu au angajati si ca nu vin studentii, desi la facultatea mea (singura acreditata pe cursuri de zi publicitate) sunt destui oameni care au mai lucrat si prin alte parti si vor sa lucreze la agentii mari. Dar aici e problema : Ahhh…pai te bagam ”Junior Copywriter” pe opt milioane si apoi avansezi la senior si dublam repede iar apoi la account si nu stiu ce…cam in 3 ani.
Evident ca oamenii descurajati se duc spre jurnalism si PR care desi nu duce lipsa de forta de munca (primul, ca in al doilea domeniu e jale) remunereaza peste limita supravietuirii oamenii care au ceva experienta de munca.
Sunt foarte de acord cu tine :D,cei valorosi costa…de ce lumea nu intelege asta? Este oare atat de greu sa intelegi ca daca eu pot aduce bani multi firmei merit si eu bani mai multi? In occident macar esti platit cat de cat, tot nu tii rusine sa spui ce salar ai, pe cand la noi cheltuieli minime si profituri maxime astea vrea un angajator.
Cei valorosi nu au ce cauta in Romania, pe bune…
Un eventual patron te masoara din cap pana-n picioare si isi spune in sine:”asta ce profit mi-ar aduce daca l-as angaja?”, parca evalueaza un negru la un targ de sclavi; si cu toate ca-si da seama ca are de unde-i asigura salariu la nivelul pregatirii si performantelor respectivului candidat, nu o face. De ce? Nu stiu, poate asa-s patronii romani, poate asa-s in general patronii…n-am trait senzatia asta..
PS probabil exista si exceptii fericite, destule, dar nu astea ne sar in ochi.
PPS Evident, sunt destui candidati la un job cu aere de superioritate si pretentii exagerate, generate de diploma pe care o detine si nu de competente concrete in domeniu.
Deci adevarul e pe undeva la mijloc. Cunosc si dintr-o parte a baricadei si din cealalta. Dar nu ma bag in seama decat cu cei de gasca.
hmm.
da, ai o dreptate enormă cu ăştia care se vând prea scump pentru valoarea lor. când văd ce panarame lucrează în IT ca admini de reţea/depanatori/sfătuitori, mi se ia tot cheful. fac rahaturi pe care io unul le văd de la un kilometru distanţă.
da’ las că acuşi îşi iau investitorii cărelu’ şi pleacă la Arad, unde au şi oameni mai ieftini, şi mai puţine fiţe ca aici. legea atracţiei.
şi, da, chiar merită să îţi vinzi scump pielea … în fond, nu e prost ăla care cere, ci ăla care plăteşte. sau nu ăla care oferă puţin, ci ăla care ACCEPTĂ oferta. works either way.
Nu am nimic impotriva cu vandutul pielii proprii la un pret cat mai mare, mai ales daca si valoarea este pe masura. Adevarul este ca in unele domenii de activitate salariile sunt extrem de mici, nemotivante pentru un lucru de calitate.
Daca salariile ar fi corespunzatoare muncii prestate, s-ar atrage mai multa forta de munca de calitatea dorita a pregatirii.
Am cuostinte ce au prieteni cu universitatea terminate pe la Havard si nu isi gasesc loc de munca in Romania. Pur si simplu doar CV-ul lor costa cel putin mia de euro, raspunsul angajatorului e la fel tot timpul “Te angajez dar nu pe suma asta, nu ne permit sa te platim cu atat!”
Oh, da. E celebra fraza asta .. uff
Adevarul e undeva la mijloc. Studentii sunt slabi pregatiti, invata ca disperatii doar in sesiune si uita de la un curs la altul. E anormal sa ai cursuri similare si tu sa tocesti la fiecare de parca abia atunci ai aflat informatia respectiva. Invata si nu pricep nimic. Ce naiba, nu poti termina informatica si sa te uiti cu ochi de vitel ca ti s-a blocat calculatorul ori ajungi la stiinte politice si in anul IV amesteci institutiile europene dupa vreo 5 cursuri la fel. Deobicei astia au si cele mai mari pretentii. nu inteleg ca nu te angajeaza nimeni din start pe 2000 de euro, fara sa stie ce poti.
Angajatorii pe de alta parte vor sa fie tanar, cu experienta 5 ani in domeniu, sa stie ce-i cere fisa postului si inca alte doua meserii suplimentare, adica sa poata fi si propia secretara, eventual sa se priceapa si la programare postului fiid de asistent manager. Apoi vor sa-l plateasca ca pe un angajat la Mc Donalds.
[…] usor. Ştiţi povestea cu "nu am experienţă" sau "salariile sunt mici" sau alte scuze lacrimogene ale oamenilor care îşi caută de muncă şi nu găsesc […]
Dragelor si dragilor,
cu totii suntem actoti in filmul capitalist “Exploatarea omului de catre om”. Majoritatea actorilor (angajati ca despre ei este vorba) trebuie sa se incadreze in tipologia angajatului care, scuzat fie-mi limbajul, “sparge lemne, bate cuie, se f**e-n c** si ia la m***e”.
O zi buna tuturor!
[…] usor. Ştiţi povestea cu "nu am experienţă" sau "salariile sunt mici" sau alte scuze lacrimogene ale oamenilor care îşi caută de muncă şi nu găsesc […]